Vianu Mureșan - Ion Țoanță - „Rigor mortis”

 

Ion Țoanță - „Rigor mortis”

Vianu Mureșan

18 Octombrie 2023

 

Ion Țoanță știe să exploateze acele trăsături ale societății românești care par să fi intrat definitiv în firea acesteia, dându-i configurația dezagreabilă, caracterul malefic prin care transformă oamenii obișnuiți și onești în victime inocente sigure - corupția la nivelul funcționarilor de stat, abuzul de putere, complicitatea la corupție și crimă a celor meniți să le combată.

 

Creează situații și personaje care epitomizează corupția în trăsăturile ei ridicole și abjecte. Lumea dominată de ei, de fapt disputată și distrusă de ambițiile lor oarbe de dominație, în fond societatea românească este în rigor mortis, fără scăpare, fără salvare. Nici Dumnezeu nu mai poate face nimic pentru ea. Defetismul autorului pare, de asemenea, categoric și definitiv. Nimic nu-l mai poate amăgi cu vreun licăr de speranță.

 

Prin arta portretizării și opțiunea de a opera cinematografic - prin cadre scurte, dense vizual și dialogic, care accentuează caracterele și tipologia rolului pe care-l joacă - reușește să obțină două efecte din partea cititorului: acordul că lumea ficțională are corespondențe izbitoare cu realitatea, deci că este relevantă, și curiozitatea lectorală, de-a urmări cum se încheagă un tablou social plin de aspecte mizerabile, în jurul confesiunilor unui personaj multietnic, Kovács Daniel, care devine, astfel, un soi de ghid turistic printr-o lume care trece pe nesimțite de la frivolitate la dramă.

 

Gândit ca un film cu mafioți, scenariul cărții etalează situații cu iz penal, întâmplări din lumea bandiților bine poziționați, o lume în care își dispută puterea și controlul, abuzând de funcții și încălcând legea sistematic, un Procuror și un Maior, figurile emblematice ale corupției de stat.

 

Aventurieri, afaceriști veroși, polițiști traficanți de arme, procurori cu deprinderi mafiote, baroni locali, cămătari, recuperatori cu căutătură sumbră, criminali cu sistem și fraieri care le cad victimă, nimfomane partinice, pederaști intrepizi, femei ciupite muncitorește de partea incorectă lingvistic, tovarăși și tovarășe, iubiri intempestive, învățături sapiențial-erotologice, dezamăgiri romantice, șantaj, duritate în limbaj și purtare, interogatorii, beciul poliției, licitații trucate, crimă organizată, gerontocid mascat, afaceri cu statul, lobby interesat, dar și pe Gheorghiu-Dej evocat, pe Tudor Arghezi în ipostaza de penibil panegirist, găsim de toate în ficțiunea lui Ion Țoanță. Carte care trebuie văzută ca parabolă a unei societăți aflate din punct de vedere moral în moarte clinică, pe care numai o minune ar mai putea s-o trezească la viață”.