Gurmande
și estetice mulțumiri
Se spune despre scriitor că este gregar. Acest
adjectiv i se potrivește și românului născut poet, dar mai ales celui din
Diaspora, suferitor de dorul de acasă.
După o fostă petrecere în valuri de mătase, dar și de
lemn, foarte izbitoare, în perioada uraganelor-bine că nu s-au nimerit- în Republic Dominicană la Punta Cana,
împreună cu familia Carmen -Valy se
simțea ne aparat nevoia de continuarea
poveștilor cu fir lung. Doar românului îi place să tot sporovăiască, să tot toarcă, precum ,,buna lui cea bătrână, cu
brâul de lână”.
Așa se face că Ady și-a luat pe ai săi cu sine și după
o întârziere de trei sferturi de oră, ne îndreptam spre bucatele care ne tot
așteptau calde, noi făcând slalom prin Montreal. Slalom la voia unui GPS
care plin de admirația orașului ne tot
..întortoca”, chipurile, să ne facă drumul mai ușor, dar de fapt urmărind să ne
delecteze cu incinta orașului -metropolă, în orele de prănz, sâmbăta.
Dacă într-o
perioadă bucureștenii nu ,,mâncau acasă”, montrealezii ademeniți de cele
douăsprezece mii de restaurante sau auberge cu bunătăți fumegânde sau supa
continentelor, se adună ca un roi de albine elegante în jurul meselor la
sfârșit de săptămână.
După acest
periplu cu apetitul și imaginația foarte pregătite gurmand pentru cele ce ne
așteptau. am descins la ușa gazdelor Valy și Carmen.
După
parcurgerea unui labirint într-un bloc ultramodern cu sală de primire plasată
chiar la intrare, am ajuns la etajul ii, într-o svâcnire de lift.
Gazdele ne așteptau într-un cuib de vis parfumat cu
aromă de cafea, zahăr ars și o băutură fină, de dara aceasta cubabeză...
Nu voiam să
părem curioșii de la tară iscodind confortul gazdelor, dar era direct
imposibil. Intrasem în galeria de arte a Doamnei Carmen: Sute de tablouri în ulei pe pânză, realizate artistic cu
diverse materiale, mulaje de pânză, frunze, flori, argilă, argint, irizații de
tot felul, îmbinări de culori care înviorau uleiul miraculos și ne umpleau
ochii de bucurie. O adevărată artă de maestru ,,versat”.
Au urmat felicitări peste felicitări, amintindu-mi eu
că primisem de ziua mea unul dint exponate, dar un tablou, în plus, cu puteri
magice.
Îmi mai aminteam și faptul că pictorița Carmen care a
învățat mult specializarea picturii este și poeta care debordează de inspirația
poeziilor și are la activ tipărită o carte în prozodie și alte cinci mii de
poezii în sertar.
Cui să se
destăinuiască bietul suflet greu încercat de moartea unui umăr de soț, doar la
experiența a douăzecișitrei de ani de viață, fiind mamă a doi copilași? O
tragedie mai mare nici că se putea imagina.
Acest fragil suport al familiei, Carmen, s-a ajutat refugiindu-se
în poezie, cerând deseori ajutor și Domnului Iisus,
Deci între tablouri am găsit și un mic altar și câteva
tablouri votiv, religioase.
Toți pereții din interiorul holului și a ,,salle -
manger” erau ocupați de o strălucitoare expoziție de vis, ..A mia și una de
nopți”, ,,grotă de Ali Baba”, plină de misterul mesajelor profund colorate.
Parcă și uitasem în momentele de extaz să ne amintim
de planul povestiri și gurmand, motivul pentru care venisem.
Cum spuneam am aruncat în grabă vestimențația incomodă
de pre iarnă și am dat fuga să vedem totul dintr-o privire și apoi spre fiecare
din lânțul minunilor expuse.
O adevărată imagine
și de pastișă Versaille. mai ales că pe
mașa așternută în ..roz bombon” sclipea argintăria și cristalurile, (gazdele
având servicii bine plătite).
Pe masă tronau platouri cu picior, suspendate în felii
de porțelan pline cu delicatese de antré culinar, inspirate romanțat, de la
bucătarul de lux al Regelui Ludovic al XIV-lea!!!
Era, în miniatură, o feerie culinară și foarte m-am
mirat de faptul că nepotul meu Victor nu a luat imediat celularul spre a poza
totul așa cum procedează fiecare canadian în extaz culinar,
Totul era uimitor, artistic, aromat îmbietor și
deosebit de artistic, încât ai fi voit să gușți din toate deodată dar parcă te
temeai se le deranjezi armonia.
Dar cum foamea
și pofta învinge ,,am pornit la atac”, neuitând nici antreul cu
,,jumere” românești și ,,tăria” de care am amintit.
Să nu vă
închipuiți că aceasta a fost tot. Au urmat apoi mai multe feluri între care
,,ciorba de burtă” și multe surprize culinare la acest festin de Luculus
multicontinental.
Totul a durat până seara, amintindu-ne de darurile de
Crăciun pentru cei de acasă.
S-a făcut, târziu, când trebuia să revenim la noi, sa
aprindem luminile de pe terasă și din curte, spre a se putea bine descurca
ratonul laveur, mofeta care a mâncat busuiocul, cât despre marmota domestică,
ea dormea deja de multe zile în vizuina
pe care și-a săpat-o sub garaj.
Deschizând televizorul ne-am întristat de cele auzite
și văzute pe ecran, în lume și am redevenit din nou pe pământul nostru, al
tuturor, dar cu instinctul nostru românesc de acasă.
Melania Rusu Caragioiu,
11.11.2023
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu