cătălin afrăsinei - frank o'hara nu a traversat niciodată eonul imbecilizării

 

frank o'hara nu a traversat niciodată eonul imbecilizării

 

 

~*~

 

vei vedea drept în față cum se înalță peste veșnicele ghețuri

un munte de verdeață care desparte binele de rău

vei trăi un basm mut în care unii se vor îndrepta spre moarte

cu 300 de km/h alții își vor cumpăra chiar avioane

dar tu nu te grăbi dintr-un simplu joc al minții

vei umple o mare în care se vor scălda zeii

populând cotidianul atât de sărac

de când a început prohibiția nimeni

nu mai are ce să spună despre sine

decât dacă se –nsoțește cu viclenia ambasadorului deșărtăciunii

o frank părintele leonte gazea de la ceplenița n-a fost așa

avea 103 ani când în gară au intrat toate trenurile

care au fost prin viața lui nesfârșită

la care eu nu am mai putut adăuga prea multe

o frank dacă-i ști cât de sărată a devenit spuma oceanului

studiindu-ți versul continuu din viitoarea ta biografie

cu fapte obișnuite care au schimbat lumea

pe care le-am găsit într-o haltă părăsită

și care nu știa că omului atât de încercat de vremi

îi va fi dat să trăiască și-n era dezalfabetizării

ce destin frank în gară la hârlău

și-a adus aminte ,,tatăl nostru’’

în limba rusă învățat de la pecerskaia

unde fusese novice până -n 1917

apoi gara a dispărut dintre noi

răpită de o memorie lacomă

în viața reală s-au auzit bubuituri

de care doar tu din biografia ta

de peste o sută de ani vei ține cont

nu vei râde și nici nu vei plânge

încercând să înțelegi cât de vii pot fi toate

acele miliarde de suflete jupuite de piele

despre care spunea părintele au fost îngrămădite

în vagoane pentru vite mai lungi decât lumea

și care niciodată nu s-au mai reîntors

cuvântul ,,acasă’’ fiind tăiat literă cu literă

plutind în libertate ca într-o mare despre care tu ai scris

atât de frumos stând în calea furtunii

și vei mai scrie cum pot fi regăsiți

pe drumul ființei vorbind după heidegger

toți acei despre care nu se știe

dacă au fost îngropați

ori dacă au fost aruncați din trenul

pe care alții oricât s-ar strădui

încearcă în zadar să-l prindă din urmă

viața lor e un basm mut atâtea vieți

de care alții râd în batjocură ori se prefac a le fi uitat

atâtea vieți care nu mai înseamnă nimic

 

~*~

cătălin afrăsinei