frank
o'hara nu a traversat niciodată eonul imbecilizării
~*~
vei
vedea drept în față cum se înalță peste veșnicele ghețuri
un
munte de verdeață care desparte binele de rău
vei
trăi un basm mut în care unii se vor îndrepta spre moarte
cu
300 de km/h alții își vor cumpăra chiar avioane
dar
tu nu te grăbi dintr-un simplu joc al minții
vei
umple o mare în care se vor scălda zeii
populând
cotidianul atât de sărac
de
când a început prohibiția nimeni
nu
mai are ce să spună despre sine
decât
dacă se –nsoțește cu viclenia ambasadorului deșărtăciunii
o
frank părintele leonte gazea de la ceplenița n-a fost așa
avea
103 ani când în gară au intrat toate trenurile
care
au fost prin viața lui nesfârșită
la
care eu nu am mai putut adăuga prea multe
o
frank dacă-i ști cât de sărată a devenit spuma oceanului
studiindu-ți
versul continuu din viitoarea ta biografie
cu
fapte obișnuite care au schimbat lumea
pe
care le-am găsit într-o haltă părăsită
și
care nu știa că omului atât de încercat de vremi
îi
va fi dat să trăiască și-n era dezalfabetizării
ce
destin frank în gară la hârlău
și-a
adus aminte ,,tatăl nostru’’
în
limba rusă învățat de la pecerskaia
unde
fusese novice până -n 1917
apoi
gara a dispărut dintre noi
răpită
de o memorie lacomă
în
viața reală s-au auzit bubuituri
de
care doar tu din biografia ta
de
peste o sută de ani vei ține cont
nu
vei râde și nici nu vei plânge
încercând
să înțelegi cât de vii pot fi toate
acele
miliarde de suflete jupuite de piele
despre
care spunea părintele au fost îngrămădite
în
vagoane pentru vite mai lungi decât lumea
și
care niciodată nu s-au mai reîntors
cuvântul
,,acasă’’ fiind tăiat literă cu literă
plutind
în libertate ca într-o mare despre care tu ai scris
atât
de frumos stând în calea furtunii
și
vei mai scrie cum pot fi regăsiți
pe
drumul ființei vorbind după heidegger
toți
acei despre care nu se știe
dacă
au fost îngropați
ori
dacă au fost aruncați din trenul
pe
care alții oricât s-ar strădui
încearcă
în zadar să-l prindă din urmă
viața
lor e un basm mut atâtea vieți
de
care alții râd în batjocură ori se prefac a le fi uitat
atâtea
vieți care nu mai înseamnă nimic
~*~
cătălin
afrăsinei
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu