SĂRMANII
de NOI
~*~
Acesta
e viitorul, nu te mai chinui!
Atâta.
Asta
vor să facă, din noi.
Să
ne elimine...,
Să
creeze o nouă lume pe un nou câmp întins,
Iar
tu...,
Tu
vrei să-ți iei zborul.
Te
crezi atât de aerian ca poet?
Să
poți zbura peste plaiuri,
În
lumea poeților.
Care,
Nu
te vor.
Nu
vezi cât de mulți sunt?
Toți
aleargă,
După
păpică, după bani.
Și
Iisus ne-a spus:
Banul
vă va fi sfârșitul.
Pentru
bani pierd toți.
Nimeni
nu a vrut să asculte de înțelepți,
De
înțelepții povestirii,
Iar
acum,
Iată-ne
pe toți sfârșind...,
Genetic
modificați.
„Ce
se mai poate face?
Să
ne întoarcem înapoi, regrete?”
„Cum
să ne întoarcem înapoi?”
În
vechea noastră lume,
Pe
care am uitat-o,
Pe
care ne-a dat-o Dumnezeu.
La
El ne-am rugat, să ne facă fericiți,
Învățați
să ne dăruim cu miresme și flori,
Iubire
tainică, misterioasă.
Satanei
nu i-a plăcut,
Și-a
băgat repede coadă. Da!
A
venit cu șmecherii, fericire falsă. Da!
Vica
iubirea ta. A plecat.
Ce
fericiți erați!
Împreună,
în grădină, în natură.
Așa
cum ne-a creat Dumnezeu.
Adam
și Eva..., pereche.
Nu
ne-a plăcut.
SATANA
S-A RĂZBUNAT
Ne-a
adus viață modernă,
Totul
raționalizat, ia uită-te!
Armate,
învingători, sigur Bănci în piețe.
Asta
trebuie să fiți voi.
Sigur
că da, aici este,
S-ajungeți
pe vârful muntelui.
Și
uite că am ajuns pe vârful muntelui,
Dar
ne-am găsit fericirea?
Cu
acest oportunist, șarlatan, golan,
Care
m-a folosit.
S-a
crezut motorul succesului meu.
Și
uite ce-am pățit.
Am
căzut în lacul suferinței.
Am
sperat, am crezut în el.
M-am
ținut de tată,
A
încercat să mă salveze.
M-a
cărat în spate,
Dar
a fost prea târziu.
Nu
ne dăm seama când e prea târziu.
De
ce suntem nefericiți?
Pentru
că..., am acceptat această lume,
A
banului, a competiției.
Că
noi suntem totul.
Uite
că nu suntem totul!
Suntem
doar niște orgolii,
statui
de ciment într-un univers necunoscut.
Un
soare care nu poate lumina pe întuneric.
Și
Iisus..., nu l-am crezut.
Am
crezut că noi suntem cei care,
Dirijăm
totul și stim totul, dar…
Te-ai
crezut prea repede mare și îngâmfat,
„Și
ce-ai rezolvat?”
„N-am
rezolvat nimic.
Am
crezut că fericirea este între noi.”
Doar
între noi, aici, personaje pe pământ.
Ai
crezut că știi totul?
Ai
avut confidența totală.
Te-ai
simțit barosan, barosane?
Ai
crezut că aceasta-i fericirea,
Că
ăsta e secretul vieții. Iaa...?
Ai
crezut că eșți cel mai iubit fiu dintre pământeni?
Că
ai succesul cel mai mare în comunitate, între prieteni.
Că
toți te adoră, te invidiază, ... Iaa...?
Ai
avut dreptate?
Crezi
că ai avut dreptate?
Băi
băiatule, ia uită-te!
I-a
uită-te. Crezi că știi ce gândește el?
Ai
știut vreodată ce gândește el?
Cel
de lângă tine care te strânge în brațe.
Și
te pupă, te adoră?
Da,
Vica știa.
Știa
totul pentru că te cunoștea sufletește.
Îți
cunoștea sufletul.
Știa
că-ți dorești, faima.
Vroiai
să fii mare. Măreț. Orgoliu total.
Da,
ea știa și te încuraja.
Ți-a
dat șansa de a fi șef, de a fi bos,
Pentru
că te iubea.
Te
iubea ca pe copilul ei.
Și
a trecut cu vederea de la ea.
A
trecut totul.
Vica
înțeleaptă femeie.
Da,
da asta-i fericirea mea. Toți mă iubesc.
Uite
ce tată bun sunt
și
vreau să-i fericesc și pe copiii mei.
Să
le dăruiesc, să le ofer..., SECRETUL FERICIRII.
Fii
ca mine, crești frumos,
Bucură-te
de viață, dansează.
Fica
mea ești frumoasă, măreață,
Zâmbăreață,
șugubeață, zburdalnică fecioară.
Acesta
e secretul vieții.
Asta
am crezut că știu,
Dar
uite că alții au avut altă părere
despre
acest secret al vieții.
Uită-te
la ei cum au venit peste noi,
Ca
și păduchii. Au venit și ne-au năpădit.
N-a
fost destul că l-au crucificat pe Iisus.
Dar...,
să-L dea jos și de pe cruce.
Cât
de mult a suferit Iisus pentru noi!
Nu
L-am ascultat nicicum.
Păi
cine să-L asculte?
Cum
nu l-au ascultat nici pe E minescu.
Da.
Uită-te la el bolovanul!
El,
el i-a revanșat pe hitleriști
Pentru
suferința pe care au trăit-o
Toți
anii ăștia.
Ne-am
întors din nou în Bojdeuca din Țicău.
Din
nou după atâția ani,
SĂRMANII
de NOI
~*~
Ben
Todică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu