Ben Todică - SĂRMANII de NOI

 

SĂRMANII de NOI

 

~*~

 

Acesta e viitorul, nu te mai chinui!

Atâta.

Asta vor să facă, din noi.

Să ne elimine...,

Să creeze o nouă lume pe un nou câmp întins,

Iar tu...,

Tu vrei să-ți iei zborul.

 

Te crezi atât de aerian ca poet?

Să poți zbura peste plaiuri,

În lumea poeților.

Care,

Nu te vor.

 

Nu vezi cât de mulți sunt?

Toți aleargă,

După păpică, după bani.

 

Și Iisus ne-a spus:

Banul vă va fi sfârșitul.

Pentru bani pierd toți.

 

Nimeni nu a vrut să asculte de înțelepți,

De înțelepții povestirii,

Iar acum,

Iată-ne pe toți sfârșind...,

Genetic modificați.

 

„Ce se mai poate face?

Să ne întoarcem înapoi, regrete?”

 

„Cum să ne întoarcem înapoi?”

În vechea noastră lume,

Pe care am uitat-o,

Pe care ne-a dat-o Dumnezeu.

 

La El ne-am rugat, să ne facă fericiți,

Învățați să ne dăruim cu miresme și flori,

Iubire tainică, misterioasă.

 

Satanei nu i-a plăcut,

Și-a băgat repede coadă. Da!

A venit cu șmecherii, fericire falsă. Da!

Vica iubirea ta. A plecat.

 

Ce fericiți erați!

Împreună, în grădină, în natură.

Așa cum ne-a creat Dumnezeu.

Adam și Eva..., pereche.

 

Nu ne-a plăcut.

SATANA S-A RĂZBUNAT

Ne-a adus viață modernă,

Totul raționalizat, ia uită-te!

 

Armate, învingători, sigur Bănci în piețe.

Asta trebuie să fiți voi.

Sigur că da, aici este,

S-ajungeți pe vârful muntelui.

 

Și uite că am ajuns pe vârful muntelui,

Dar ne-am găsit fericirea?

Cu acest oportunist, șarlatan, golan,

Care m-a folosit.

 

S-a crezut motorul succesului meu.

Și uite ce-am pățit.

Am căzut în lacul suferinței.

Am sperat, am crezut în el.

 

M-am ținut de tată,

A încercat să mă salveze.

M-a cărat în spate,

Dar a fost prea târziu.

 

Nu ne dăm seama când e prea târziu.

De ce suntem nefericiți?

Pentru că..., am acceptat această lume,

A banului, a competiției.

 

Că noi suntem totul.

Uite că nu suntem totul!

Suntem doar niște orgolii,

statui de ciment într-un univers necunoscut.

 

Un soare care nu poate lumina pe întuneric.

Și Iisus..., nu l-am crezut.

Am crezut că noi suntem cei care,

Dirijăm totul și stim totul, dar…

 

Te-ai crezut prea repede mare și îngâmfat,

„Și ce-ai rezolvat?”

„N-am rezolvat nimic.

Am crezut că fericirea este între noi.”

 

Doar între noi, aici, personaje pe pământ.

Ai crezut că știi totul?

Ai avut confidența totală.

Te-ai simțit barosan, barosane?

 

Ai crezut că aceasta-i fericirea,

Că ăsta e secretul vieții. Iaa...?

Ai crezut că eșți cel mai iubit fiu dintre pământeni?

Că ai succesul cel mai mare în comunitate, între prieteni.

Că toți te adoră, te invidiază, ... Iaa...?

 

Ai avut dreptate?

Crezi că ai avut dreptate?

Băi băiatule, ia uită-te!

I-a uită-te. Crezi că știi ce gândește el?

 

Ai știut vreodată ce gândește el?

Cel de lângă tine care te strânge în brațe.

Și te pupă, te adoră?

Da, Vica știa.

 

Știa totul pentru că te cunoștea sufletește.

Îți cunoștea sufletul.

Știa că-ți dorești, faima.

Vroiai să fii mare. Măreț. Orgoliu total.

 

Da, ea știa și te încuraja.

Ți-a dat șansa de a fi șef, de a fi bos,

Pentru că te iubea.

Te iubea ca pe copilul ei.

Și a trecut cu vederea de la ea.

A trecut totul.

 

Vica înțeleaptă femeie.

 

Da, da asta-i fericirea mea. Toți mă iubesc.

Uite ce tată bun sunt

și vreau să-i fericesc și pe copiii mei.

Să le dăruiesc, să le ofer..., SECRETUL FERICIRII.

 

Fii ca mine, crești frumos,

Bucură-te de viață, dansează.

Fica mea ești frumoasă, măreață,

Zâmbăreață, șugubeață, zburdalnică fecioară.

Acesta e secretul vieții.

 

Asta am crezut că știu,

Dar uite că alții au avut altă părere

despre acest secret al vieții.

Uită-te la ei cum au venit peste noi,

Ca și păduchii. Au venit și ne-au năpădit.

N-a fost destul că l-au crucificat pe Iisus.

Dar..., să-L dea jos și de pe cruce.

 

Cât de mult a suferit Iisus pentru noi!

Nu L-am ascultat nicicum.

Păi cine să-L asculte?

Cum nu l-au ascultat nici pe E minescu.

 

Da. Uită-te la el bolovanul!

El, el i-a revanșat pe hitleriști

Pentru suferința pe care au trăit-o

Toți anii ăștia.

 

Ne-am întors din nou în Bojdeuca din Țicău.

Din nou după atâția ani,

 

SĂRMANII de NOI

 

 

~*~

Ben Todică