cătălin afrăsinei - vinovat este regele

 

vinovat este regele

 

 

~*~

 

te rog să mă ierți dacă –am ajuns mai târziu pe colină deasupra pământenilor

să te duc în spate prin locuri neumblate de nimeni până la noi

să mă scuz politicos că am stat mai mult de vorbă

cu sora bunicii mele dinspre mamă care l-a cunoscut îndeaproape

pe nicolae iorga și i-a dat binețe în fiecare zi ca singurului extraterestru

pe care lumea l-a acceptat ca fiind de-al casei fiecăruia

fiica ei mi-a spus că nu rezistă la 100 de ani să vorbească

mai mult de o oră cu nimeni cu mine a stat trei ceasuri și mai dorea

mi s-a părut că-l văd venind pe stră-stră-bunicul de la plevna

cu izmenele pline de schije auzind în realitate doar salve de tunuri

pentru cei care au făcut independența româniei

în neputința ei nici nu m-a întrebat cum mă cheamă de-al cui sunt

oricum nici nu-și știa toți strănepoții acoperiți de cloșca cu puii de aur

știam că ai să mă ierți de aceea am întârziat

să beau laptele călduț de la micul dejun

după care toți academicienii au ținut adevărate cursuri iscate din senin

de fiecare întrebare de-a mea ca pe vremea lui iorga

mângâind 20 de copii orfani amăgindu-ne cu ideea

că vom trăi o viață demnă fără pile prin puterea spiritului

care va schimba tot răul de pe fața pământului

neurmând nicio propunere indecentă

singurătatea omului care încearcă din răsputeri

să-și acopere vidul propriei sale vieți cu femeile iubite din viața lui

face să se prăvălească pădurile cu tot cu legea lupu intervievat de mine

singurul ziarist căruia i-a fost dat să scrie despre alt genocid

din pădurea interzisă cu milioane de stejari seculari

care au murit într-o noapte deși prin românia nu trec uraganele

și nici nu vor trece decât copii cu flori

în mână de la o școală germană din timișoara

ieșiți înaintea tancurilor de revoluție tovarășa învățătoare crezând

că se defilează și florile din poezii sunt prea puține pentru morții

din piața operei înșirați ca mărgelele pe ața incandescentă

la minus 19 grade când am băut în cișmigiu cel mai bun vin fiert din lume

și tu-ți doreai să rămâi însărcinată să nu te mint

să nu mă pierzi prin niciun muzeu atipic

cu peizaje năucitoare și melancolice în care s-au odihnit ierarhic

toți scriitorii literaturii române sărutându-ne cu jalea lumii

din cauza căreia era să se răstoarne autobuzul în prăpăstiile de la posada

cu domnii academicieni care nu mi-au răspuns la toate întrebările

și cărora le-ai spus că abia mai reziști să trăiești lângă un impotent

nevrând să recunoști că toate femeile care au fost până la tine

de-abia mi-au ajuns până la călcâiul lui achile

căutându-te nebun pe străzi și spunându-mi că

cele mai frumoase străzi din lume sunt cele din bucureștiul interbelic

recitându-ți bacovia pe strada unde a locuit bacovia

și holderlin pe care tu-l știai pe dinafară în germană

cu mult mai bine decât mine

mă ascultai fără să respiri cu ochii în lacrimi

pentru că nimeni nu recită mai bine decât mine poezii

când vrăjește o fată cuminte și genială ca tine ralu

știam că va veni o zi când voi fi comparat cu orfeu

și voi coborî după tine în labirint fără lumânare

cu singura lumină aprinsă de buzele tale ca hadesul

că steaua ta se va aprinde direct din camera mea

și lăzile pline de manuscrise care nu mă mai interesează

vor fi cărate pe umeri de gunoieri fără simbrie

rupte –n fâșii ca la-mpărțitul pământului după revoluție

fiecare apucă puțin din ceea ce i se dă nu din ceea ce i se cuvine

din obișnuința lucrurilor mărunte a poporului meu

voința de putere a devenit afiș electoral pe o carte de poezii

citită în singurătate și în șoaptă dacă-ți va fi somn

reprezentanții curentului oniric vor înfige steaguri de chiparos

în dreptul fiecărui vis fără mine

orfeu îți va face semn să-l însoțești prin pădurea baccantelor

despuiate aflate în stare de ebrietate prelungită

dacă - ți se va părea rău după cei care te –așteaptă cu gând rău ca să te piardă

află că orfeu a fost acolo înaintea ta și i-a lovit cu lira în moalele capului

astfel încât durerea cântecului să țină o mie de ani

cât va trebui să-ți însoțești copilul la grădiniță

nu te agita prea mult orfeu a pregătit fiecăruia o sfeștilă de adevăr

cu viața întoarsă pe dos nimic

nu poate preschimba faptele reprobabile

și condamnabile nimic

nu te scapă de griji după ce ai pierdut-o a doua oară pe euridice

peleșul în care n-am văzut niciun ghid mai perfect decât sânii tăi de fată

și pe care eu am atârnat tablouri cu regina-mamă

ieșindu-ne de departe înainte exclamând cu reproș regal

o ce tablou regal este acesta și eu nu-l am în colecția mea de paradoxuri

șeriful din tenesse își aruncă pălăria pentru o nemțoaică atât de frumoasă

tu chiar ai ajuns profesoară la o universitate faimoasă

într-o zi îmi va fi dor de faimosul domn chomsky

dacă ne vom reîntâlni în această viață îi vei adresa

cele zece mii de întrebări din teza mea de doctorat

pentru care națiunea română se luptă imparțial de la ’48

luptă neiculiță pentru fericirea scumpei mele țărișoare

îmi voi face vreme să i le aștern pe hârtia sălbăticită de comunism

în care numitul domn chomski crede mai mult decât în Dumnezeul unic

ralu

vinovat este regele

care a zidit peleșul

iar o să întârzii să-ți car fetița în spate

ce seamănă leit cu mine și cu tine

după toate descoperirile anatomiei

când îndrăgostiții se află la mii de km unul de altul

copiii lor le seamănă

băiatul meu seamănă cu tine dar nu l-am născut eu

ci distanța dintre două genii născute pe o stradă

și regăsite ca din întâmplare pe strada ta

unde s-a încheiat războiul civil din america

loviturile de pedeapsă executate perfect de băiatul meu

care-și petrece mai mult timp pe terenul de fotbal

decât mănâncă sau doarme vor trezi românia din somnul de veci

pentru mine băiatul meu va câștiga campionatul mondial de fotbal

măcar tu să fii acolo în finală și să-l îmbrățișezi fierbinte ca o mamă bună

 

~*~

cătălin afrăsinei