Despre
lebede albe versus lebede negre
Col.
(r) Alexandru Bochiş-Borşanu
14
Februarie 2024
„Pe-un pat alb ca un linţoliu zace lebăda murindă,/
Zace palida vergină cu lungi gene, voce blândă/ Viaţa-i fu o primăvară,
moartea-o părere de rău” (Eminescu, Epigonii)
Vă spun drept că la mine la țară prea puțin m-au
preocupat păsările migratoare, doar câteodată toamna când plecau cocorii, mă
striga mama: hai copile că trec cocorii! Uite ăla din vârful „V”- lui e șeful.
Ascultă numai, cum dă comenzi la ceilalți să ne salute. Priveam spre cer, și
într-adevăr se auzea glasul cocorilor. Parcă spuneau: noi plecăm în țările
calde că aici vine iarna, rămâneți cu bine. Mai rar treceau gâștele sau rațele
sălbatice spre zone mai calde. Vă declar că nu am auzit și nici nu am văzut lebede
în stol migrând spre țări mai calde. Prima lebădă pe care am văzut-o în viața
mea, de fapt, un cuplu de lebede a fost pe lacul din Parcul central al
Clujului, la Chios, într-o primăvară, acum vreo 65 de ani. Erau albe ca zăpada
și se iubeau la marginea lacului, la umbra unui copac falnic secular a cărui
umbră se scălda în apa limpede.
Știți când m-am mai întâlnit cu lebăda, cu lebedele?
După vreo 20 de ani, când i-am făcut cadou fiicei mele de șase ani „Atlasul
zoologic”, pe care răsfoindu-l și eu am găsit și tablouri cu lebede; nu le-am
privit prea mult și am conchis în sinea mea că alături de vulturul cu capul alb
regele văzduhului sunt cele mai falnice și grațioase păsări. Ulterior discutând
despre lebede cu un amic ornitolog mă luminează, redau exact: „lebedele sunt
reginele păsărilor, un simbol al iubirii, loialității și frumuseții”. Atunci
memoria mi-a revelat holograma cu acel cuplu de lebede de pe lacul Chios din
parcul Clujului, a căror imagine se derula ca un tablou mirific.
O să vă surprind! Tot în acea perioadă, eu un naiv de
la țară fără educație artistică cultă, am beneficiat de grija dascălilor de la
școala din Cluj, care se străduiau să ne educe, așa că ne-au dus la Operă! Da,
la Opera Națională unde se juca baletul Lacul lebedelor de Ceaikovski. În
mintea adolescentului, bărbat în devenire, fascinat de grațioasele lebede
balerine, fermecătoare și gingașe mi-au creat în minte un etalon estetic de femeie-lebădă, trezind și alte sentimente
față de unduirile corpului și grația mișcărilor; credeți-mă, că din programul
de sală, pe lângă rezumatul Libretului am reținut numele nefericitei Odette
prințesa pedepsită și transformată în lebădă. Anterior, dacă îmi soliciți să
descriu o lebădă, pentru a fi înțeles, sigur fac comparație cu o gâscă, iar
primul termen de comparație era culoarea. Acum imaginea lebedei era alta.
Lebăda era albă, albă, albă! Știam că trăiește împerecheată în cuplu permanent
indestructibil sentimental, pe când potentul gâscan e poligam! Urât! Doar apa
era mediul ambelor specii. Imaginea aceea de lebădă albă, albă, nu permitea
minții să-și imagineze lebede de altă culoare. Asta sigur! Lebăda e albă pură
și atât!.
În memoria mea imaginea lebedei, salvată și stocată în
aria neurală din cortex, apărea exclusiv lebădă albă. Mai de mult, surpriză, un
copil de-al meu mi-a sesizat că prin Australia s-ar fi descoperit și lebede
negre. Am fost surprins. Am căutat
sursa. Da există! A fost semnalată în Vestul Australiei de către
navigatorii olandezi acum vreo trei sute de ani, dar chiar dacă au semnalat-o
ca certă, Europa civilizată nu a acceptat-o. Abia după vreo două secole
expresia lebădă neagră a fost preluată de englezi ca „o imposibilitate
percepută care ulterior ar putea fi infirmată”, un termen nou pentru a constata
inexistența probabilului obiectiv.
Expresia lebădă neagră a fost preluată de scriitorul
american Nassim Nicholas Taleb dându-i o interpretare mai complexă, cu
semnificații inedite. Lebăda neagră – cu majuscule (n.a.N.T.) – este un
eveniment care are trei atribute: 1) raritate, caz izolat; 2) impact extrem,
negativ și 3) predictibilitate retrospectivă. Deci, Taleb consideră evenimentul
lebedei negre a fi teoria faptelor neașteptate, de amploare, preponderent
negative, cu consecințe revelatoare pentru prezent sau istorie. Sintagmă
acceptată semantic. Ex. Atacul terorist al Al-Qaeda din 11 septembrie 2001,
care a prăbușit două avioane peste World Trade Center din New York, ucigând
persoanele de la bordul aeronavelor și pe cei care lucrau în clădirile dărâmate
este sigur o lebădă neagră. Recent, atacul Hammas din Israel din 7 octombrie
a.c. este sigur o lebădă neagră.
Cine e acest Nassim Nicholas Taleb ? E cazul să-l
acceptăm și noi? Da! Nassim Nicholas Taleb, născut în Liban, emigrat în S.U.A.,
după studii universitare și activități practice de trader, devine profesor de
ingineria riscului la Institutul Politehnic din New York, profesor asociat la
Oxford, profesor de științe ale incertitudinii la Massachustte University,
consultant al diferitelor bănci,
institute de știință și membru ales în comitete cu renume internațional, profesor
universitar etc. Cărțile sale au fost traduse în treizeci de limbi au devenit
bestseller, cu milioane de cititori.
Ne vom opri la cartea „Lebăda neagră - impactul foarte
puțin al probabilului”, ediția III-a, revizuită și republicată în 2017 la
editura Curtea Veche Publishing, în care autorul semnalează impactul
imprevizibil al fenomenului Lebedei negre în varii domenii existențiale. Ideea
ce străbate narativul cărții este imprevizibilitatea evenimentelor rare cu
impact negativ asupra societății și istoriei, evenimente ce ar fi imposibil de
prezis.
Infirmând axioma lui Taleb, că impactul lebedei neagre
nu poate fi previzionat, un grup de români dornici de adevăr caută și
identifică în plină activitate de gen, un model uman, o pasăre ungro-finică ce
înota prin Europa în spațiul UE și NATO, dar neavând ieșire la mare și-a făcut
un cuib printre trestii pe lacul la Balaton, în câmpia Panonică, de unde
tulbură apele. În urma descoperirii făcute, românii au studiat cazul,
constatând că stârnește valuri și măcăne strident, contrar zborului cârdului
european. Găsind necesar ca lumea să știe că personajul identificat și familia
sa extinsă practică zborul lebedei negre ignorând direcția comună europeană,
și, consideră necesar să scoată o carte
intitulată Lebăda neagră de pe Balaton. Coordonarea volumului i-a revenit
domnului Romeo Couți jurnalist și literat din Cluj-Napoca care a coagulat în
jurul său și a temei, mai mulți contributori, distinși intelectuali cu
expertiză în domeniile supuse analizei, incidente lebedei negre, denumit
inspirat: „Grupul celor 12 voci”[1].
În principiu dacă o lebădă este neagră, opusul ei
cromatic obiectiv necesar este o lebăda albă! Or, dacă percepția unor
evenimente de tip lebădă neagră, sunt puțin probabile, negative, retrospective,
per a contrario, trebuie să existe și fenomenul invers lebăda albă, care va fi previzibil, pozitiv,
prospectiv. Cum antonimul răului este binele
așa și lebăda neagră are antonim lebăda albă! Filosofic vorbind, speța
definește lupta contrariilor a două forțe motrice opuse care vor conduce la un
final scontat .
Așa că, vă rog, admiteți-mi paternitatea existenței
lebedei albe! Da? Mulțumesc! Această aserțiune obiectivă pare a infirma teoria
lebedei negre a lui Taleb - impactul foarte puțin al probabilului - sau cel
puțin creează o alternativă opozabilă.
Prezența lebedei albe poate fi semnalată și
recunoscută în opiniile enunțate de „Grupul celor 12 voci”. Dacă analizăm
comparativ lebăda neagră versus lebăda albă impactul asupra probabilului devine
aproape explicit, oricum edificator asupra țintei urmărite de lebăda neagră de
pe Balaton și a familiei sale de peste o sută de ani.
Cartea „Lebăda neagră de pe Balaton” trecută prin
grila lebedei negre enunțată de Taleb: Imprevizibilitate, impact negativ,
limite epistemice, se prezintă ca o ripostă și clamează contrariul, atributele
menționate devin previzibilitate, se identifică efectul negativ și deplinătatea
epistemică, prospectivă. Apreciind cartea după scopul urmărit de autori,
constatăm că este o lebădă albă, deconspirând scenariul pretins ermetic, cu
intenții ascunse, odios și ostil manipulat de autorul lebedei negre - în persoana
premierului maghiar Orban Victor - care făcând valuri pe lacul Balaton tulbură
apele Europei. Decelarea efectelor nedorite în mediului european, dar în
special în România nu vor produce efecte
imprevizibile, nocive și datorită acțiunilor lebedei albe. Valențele epistemice
ale cărții oferă o perspectivă reală pentru viitor, permițând a alege o tactică
adecvată respingerii atacurilor de tip lebăda neagră, lansate de autor.
Lebăda albă - prin vocea celor 12 - descoperă sensul
săgeților otăvite lansate de pe lacul tulburat de valurile lebedei negre, le
face publice și le devoalează scopul ostil, antiromânesc, la fiecare bătaie din
aripi. Apoi le oferă celor interesați, și important, nouă publicului, cu
consecințele posibile ce pot tulbura liniștea românilor.
Să vă dau câteva mostre vechi de peste o sută de ani
sau unele de ieri: pe data de 13 noiembrie 1920, Parlamentul de la Budapesta a
ratificat Tratatul de la Trianon, dar la finalul şedinţei deputaţii au depus
următorul jurământ: „Cred în Dumnezeu. Cred în Patrie. Cred în reînvierea
Ungariei milenare". Știm cumva că au renunțat la acest jurământ? Rezultă
din Parteneriatul strategic încheiat în 2002 și
semnat la Budapesta, că au renunțat la revizionism teritorial? Nici
vorbă!
Uitați ce obiectiv post-parteneriat strategic propunea
liderul U.D.M.R. Marko Bella în octombrie 2007 la Târgu Mureș la lansarea
candidaților unguri din România pentru alegerile în Parlamentul European:
„Dorim o nouă descălecare, dorim țara pierdută în 1918, casele, pădurile,
pământurile steagul”, reuniune ce s-a deschis cu imnul național al Ungariei,
cântat ceremonios, solemn sub faldurile drapelului maghiar.
Victor Orban simbolul Lebedei negre de pe Balaton se
erijează în conducătorul tuturor ungurilor din Europa, inclusiv a celor din
România, cărora le-a acordat cetățenie maghiară; parcurge Ardealul fără
protocol oficial sau vizite anunțate dând de înțeles că este în „țara lui” și
nu dă socoteală nimănui. Și nu e singurul dintre liderii maghiari. Un sondaj de la ultimele alegeri indică că
95% dintre maghiarii din România l-au votat pe Orban. Statul maghiar face
învestiții în zonele locuite de maghiari și secui, cumpără pământuri și
imobile, castelele grofilor le restaureză, ridică statui unor personalități
ostile românilor, în timpul ocupației, chiar unor criminali de război
condamnați pentru crime împotriva românilor. Ex. Criminalul de război Albert
Wass, condamnat de Tribunalul Cluj pentru uciderea pe 22 şi 23 septembrie 1940,
a 14 români şi evrei din localităţile clujene Sucutard şi Mureşenii de Câmpie
este reabilitat și i se ridică o statuie în Odorheiu Secuiesc. E posibil așa
ceva? La noi, da! Nimeni nu se indignează!
Grupul celor 12 voci, conduse de Romeo Couți, abundă
în deconspirarea acțiunilor revanșarde și revizioniste ale premierului Victor
Orban, personajul principal din „Lebăda Neagră de pe Balaton”. Mă opresc cu
deconspirările, nu vreau să răpesc viitorilor cititori ai cărții plăcerea de a
găsi sensul unor acțiuni antiromânești, urmând să se mire, să se indigneze, să
înjure sau chiar să se implice în stoparea acțiunilor ostile.
Scuze! Doar o remarcă. Felicitări domnului colonel
S.R.I. în rezervă Tudor Păcuraru, care prezintă probele și explică obediența
premierului ungar Victor Orban față de Țarul Putin: „calitatea” de agent în
favoarea Rusiei, recrutat în anul 1981 de securitatea militară, având numele
conspirativ „Gyori Gabor”. Da! Acum se explică de ce lebăda e neagră!
Nu arăt cu degetul vinovații care au atribuții să
oprească măcănitul lebedei negre de pe Balaton!
Dar ar fi necesar să se implice serios pentru ca în viitorul apropiat să
auzim cântecul de lebădă pe Balaton. Nu știți melodia? E veche, povestită de
grecul Esop, acum 2500 de ani, când o
lebădă era pe punctul să fie sacrificată de un bucătar, a început să cânte
duios, crezând că va muri, dar auzind-o stăpânul a salvat-o.
Așa că așteptăm cântecul de lebădă și pe Balaton. Cine
va fi salvatorul ?
-------------------------------------------------
[1] Grupul celor 12 voci : Dan Dungaciu,
Marius Dragomir, Alexandru Ghișe, Liviu Man, Gabriel Moisa, Nicilae Negru,
Tudor Păcuraru, Cosmin Puriș, Tibori-Szabo Zoltan, Nando Mario Varga și
Gwendoline Delbas-Corfeld – personalități contemporane.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu