Mașină
electrică, opțiuni complete
Mihai
Batog Bujenita
03
Martie 2024
Anul 2030 după calendarul creştin… Într-o frumoasă zi
de septembrie domnul Radu Teodoru intră cu maşina în parcarea subterană a
blocului cu locuinţe de serviciu şi de protocol al Filialei Bancare unde era
director. Îşi ocupă locul pe care-l rezervase din timp, opri motorul şi rămase
în interiorul maşinii cuprins de nostalgii perfect incompatibile cu statutul
său de bancher. Cum însă era vorba de sentimentele sale faţă de o maşină şi nu
faţă de un om totul devine de înţeles.
Domnul Radu rememoră pe scurt relaţia sa cu mic
litrajul pe motorină care-i însoţise existenţa în ultimii optsprezece ani. Hm,
optsprezece, de şase ori mai mult decât anii de căsătorie care se sfârşiseră
mizerabil cu acuze de adulter, ea, şi probe indubitabile: fotografii şi
filmări, el. Spre ghinionul fostei, pe vremea aceea locuiau cu chirie, iar
salariul lui se încadra la nivelul minim aşa că foloasele sperate nu s-au
materializat niciodată. Apoi el s-a dedicat muncii, a promovat destul de
repede, problemele de tip sentimental le-a rezolvat cu ajutorul serviciilor
tarifate, iar când a ajuns directorul filialei şi-a permis şi cumpărarea la un
preţ absolut rezonabil a unei mici şi cochete vile într-un cartier rezidenţial,
o casă pe care un smintit o gajase pentru un împrumut pe care nu l-a mai putut
rambursa.
Mica lui maşină, botezată la început Prinţesa, iar mai
apoi Old Lady îi dăduse întotdeauna un sentiment de încredere că va ajunge
acolo unde îşi propunea fără mari eforturi sau cheltuieli şi asta îi era de
ajuns. Acum însă trebuia să se despartă de ea! Primise anunţul precum că noua
sa maşină, o limuzină electrică pentru care achiziţionase toate extra-opţiunile
sosea chiar în această după-amiază. Nu avea încă nici un plan cu vechea maşină,
nu voia să o dea la dezmembrat şi nici să o vândă pentru că preţul ar fi fost
net în defavoarea deranjului. Era totuşi un sentimental şi un asemenea gest i
se părea şi o renunţare la o parte din viaţa lui:
- Nu te lasă tăticu’, vom îmbătrâni împreună, aşa cum
am făcut-o şi până acum… Suspină, ieşi din maşină şi o încuie, apoi plecă la
serviciu cu tramvaiul.
Se strădui să încheie toate lucrările zilei până la
ora treisprezece şi se grăbi spre casă deoarece, aşa cum fusese anunţat din
nou, transportul sosea la ora cincisprezece. Într-adevăr la această oră, în
faţa porţii s-a oprit camionul care transporta maşina, a coborât rampele, iar
un tânăr despre care avea să afle că este inginerul reprezentant al fabricii a
scos maşina şi a introdus-o în garaj. Domnul Radu privea cu respiraţia oarecum
suspendată manevrele frumoasei maşini care rula extrem de silenţios. În garaj a
semnat actele, inginerul l-a felicitat pentru achiziţie, iar el a cerut cheile.
Inginerul a zâmbit puţin cam maliţios şi a spus:
- Domnule, conceptul de chei este depăşit de multă
vreme şi chiar referitor pentru această maşină va trebui să vă reformulaţi
modul de gândire. Ea nu mai este un obiect care vă transportă dintr-un punct în
altul, ci un partener de drum a cărui sarcină primordială este protecţia
dumneavoastră pe timpul transportului. Şi acum să procedăm la personalizarea
maşinii! Aveţi, cred, actele pe care vi le-am solicitat pentru livrare?!
- Desigur, spuse domnul Radu cel care încă nu prea
înţelegea tot ce i se spune…
- Vă rog să puneţi ambele palme pe parbrizul uşii
şoferului şi să le ţineţi aşa cinci secunde. Perfect! Tocmai vi s-au scanat
amprentele digitale şi palmare, iar maşina nu va putea fi deschisă de nimeni
altcineva. Acum vă aşezaţi în scaun, rabataţi parasolarul şi priviţi cinci
secunde în oglindă pentru a vi se scana şi retina, iar automobilul, chiar dacă
ar fi deschis prin cine ştie ce mijloc nu va putea fi pornit de altcineva în
afară de dumneavoastră. Scanaţi acum permisul de conducere, cardul de sănătate,
fişa maşinii şi contractul de asigurare. Perfect! Din acest moment maşina este
cu adevărat a dumneavoastră şi puteţi apăsa pe butonul de pornire de pe volan,
dar să nu fiţi surprins de ceea ce veţi vedea.
Domnul Radu apăsă sfinţit pe butonul indicat şi simţi
cum scaunul i se mişcă şi se reglează pe formele corpului săi devenind extrem
de comod în timp ce o voce de o senzualitate răscolitoare îi spune: sunt
pregătită, iar din bord iese ecranul computerului de navigaţie, celelalte
ecrane informative se luminează şi maşina are un uşor trepidaj rămânând însă
perfect silenţioasă.
- Mmm, interesant! Computerul de bord v-a oferit
programul Cora! Felicitări!
- Recunosc, nu prea înţeleg… De ce acest program ar fi
diferit faţă de altele?
- Precum bine aţi observat vocea care vă comunică
informaţiile este una cu totul specială, deosebit de fermecătoare aş putea
spune.
- Într-adevăr, dar nu-mi pot explica…
- Este simplu! Computerul v-a accesat profilul
psihologic şi v-a oferit varianta optimă!
- Păi, de unde să acceseze profilul meu psihologic?
Hai, că-i bună!
- După scanările de rigoare a accesat toate
„firimiturile” existente pe toate reţelele, iar apoi a consultat fişele
psihologice şi a ales ceea ce vi se potriveşte.
- Încep să mă înspăimânt!
- Nu este cazul! Aşa cum v-am spus de la început
aceasta nu este o simplă maşină, ci este cel mai de nădejde prieten al
dumneavoastră. Acum că aţi pornit motorul ar mai trebui să rostiţi destinaţia,
eventual şi adresa exactă, iar maşina va calcula distanţa, va accesa prin
sateliţi gradul de solicitare al şoselelor şi vă va comunica traseul optim şi
estimarea timpului. Din acest moment puteţi lua dumneavoastră conducerea sau
puteţi alege varianta autonomă, iar în acest caz maşina va funcţiona în regimul
comandat. Dar oricare ar fi alegerea nu tre-buie să uitaţi că maşina vă va feri
de orice încălcare a regulilor, dar şi de coliziuni sau tamponări. Şi dacă
totuşi, prin cine ştie ce miracol, aţi fi scos de pe şosea ori blocat în
airbag-uri maşina va trimite un semnal de alarmă celei mai apropiate secţii de
poliţie indicând şi starea în care vă aflaţi pentru ca echipajele să ştie ce
nevoi au la intervenţie. Şi acum vă las deoarece ştiu că sunteţi nerăbdător să
vă mai jucaţi cu butoanele, să studiaţi cartea de exploatare sau să aprofundaţi
opţiunile pe care le-aţi cumpărat de la firmă.
Domnul Radu, foarte generos, oferi celor doi un
„purboire”, exclus ciubuc sau bacşiş, se despărţiră făcând schimb de telefoane,
apoi se duse repede la maşină pentru a se bucura în linişte de noua sa
achiziţie…
După plecarea celor doi, domnul Radu reintră în garaj
admiră culoarea dark-blue a maşinii (cea pe care vopseaua metalizată făcea
frumoase irizaţii) şi se aşeză din nou pe scaunul şoferului. Admiră tapiseria
din piele ecologică de culoarea untului, intarsiile care imitau lemnul de mahon
la care se adăuga mirosul de piele şi tutun de pipă care dădeau interiorului un
aer foarte macho, apoi răsfoi manualul de folosire, descifrând rolul tuturor
butoanelor şi al comenzilor. După cam două ore petrecute în cel mai plăcut mod
se declară satisfăcut, dar şi suficient de instruit pentru a conduce, aşa că îi
dădu un telefon fratelui său:
- Nelule, crezi că pot să-ţi fac mâine o vizită
scurtă, că nu ne-am mai văzut de aproape un an?
- Bineînţeles! Dar te rog să vii până în ora prânzului
că am musafiri! Naşu’ Mirel cu soţia, dar şi finul Aurică, la fel, cu soţia, şi
vreau să punem de un grătărel să ne mai distrăm şi noi! Dormi la mine, da! Vii
singur sau aduci vreo gagicuţă de-a ta de la serviciu, una din alea care parcă
mănâncă numai creioane…
- Hai, că-i bună! Vin singur şi ajung înainte de
prânz. Ne vedem mâine!
Cum rezolvase şi această problemă domnul Radu scoase
din portbagaj încărcătorul de reţea şi îl cuplă pentru a încărca bateriile
maşinii. Admiră şi micul ecran al
acestuia, cel care-i indica nivelul bateriei, timpul de încărcare, puterea
consumată, dar şi costul estimativ al procedurii. Mda! Impresionant! Merse apoi
la bucătărie şi îşi pregăti cina pe care o duse în balconul camerei de oaspeţi
de la mansardă. Era un loc foarte plăcut amenajat ca un mic spaţiu de relaxare
având o masă, două scaune foarte comode, dar şi câteva ghivece în care se aflau
plante exotice. Cina era, poate din
punctul de vedere al unui gurmand, puţin cam frugală însă foarte rafinată din
punctul de vedere al unui adevărat cunoscător. O votcă fină deschidea larg
poarta pentru caviar, crochetele din creveţi sau midiile marinate, pe când
vinul roşu, unul de mare clasă, franţuzesc, mergea de minune la pieptul de raţă
afumat, dar şi la fromage-ul care încheia masa.
La sfârşit îşi aprinse o ţigară de foi, una din acelea
subţiri care făceau vogă printre cunoscători şi privi peste acoperişurile
caselor din vecinătate. Se simţea bine, al naibii de bine…
A doua zi dimineaţă se trezi bine dispus, făcu un duş,
se bărbieri şi luă micul dejun, se îmbrăcă adecvat unei călătorii cu o maşină
de lux, adică în atât de pretenţiosul stil sport elegant, apoi intră în garaj
şi controlă încărcătorul. Da! Bateriile era complet încărcate însă con-sumul nu
era unul care să te facă să sari în sus de bucurie. Eh, nu prea avea multă
importanţă!
Se urcă în maşină, făcu manevrele de rigoare, apoi
indică adresa de destinaţie, iar calculatorul de bord îi comunică aproape
instantaneu traseul şi estimarea duratei, aproximativ o oră şi jumătate!
Perfect! Porni motorul, ieşi din garaj şi intră pe traseu folosind opţiunea:
conducere şofer! Până la ieşirea din oraş avu suficiente motive să fie încântat
de modul în care maşina rula şi răspundea la comenzi. Când a ieşit pe şosea a
accelerat şi a avut o nouă surpriză plăcută. Maşina se adapta perfect noilor condiţii
de viteză. Doar că atunci când a încercat să treacă de nouăzeci de kilometri pe
oră vocea plăcută a Corei i-a atras atenţia că încalcă o regulă, iar motorul nu
i-a mai răspuns la comenzi.
- Bă, e deşteaptă, ce să zic! Mă protejează! Aşa că
rulă cu grijă, însă avu noi surprize când a trecut prin localităţi. Maşina rula
cu maximum cincizeci de kilometri pe oră, dar şi cu treizeci acolo unde erau
indicatoare de acest gen. Era cumva peste limita răbdării! Spre nefe- ricirea
sa atunci când în drum au întâlnit o basculantă, iar linia era continuă a rulat
cu viteza basculantei timp de vreo jumătate de oră, iar durata traseului până
la destinaţie s-a modificat la trei ore. Fierbea de nervi, dar nu avea ce face!
I-a venit însă o idee! A cerut opţiunea: control stare sănătate!
- Treci pe pilot automat şi pune mâinile pe braţele
scaunului rosti vocea dulce, dar de necontrazis a Corei. Vei simţi unele mici
înţepături! Nu te panica, sunt sondele noastre.
Scaunul se lăsă puţin pe spate, o brăţară îi imobiliză
mâna stângă, iar pe ecran începură să apară informaţiile: puls 90/min, tensiune
17 cu 9, colesterol la limita maxim admisă, glicemie la fel, VSH normal, raport
înălţime/greutate deficitar, etc… Apoi veni şi verdictul! Evită carbohidraţii,
grăsimile de tot felul, vinul roşu, făinoasele, distilatele, sarea, glucidele
de orice fel, mai ales zahărul fiindcă în caz contrar peste maximum un an vei
suferi cel mai probabil un infarct sau un AVC.
Spre norocul său domnul Radu nu ştia ce înseamnă AVC
aşa că trecu destul de indiferent peste toată povestea. Mai ales că ideea
renunţării la singurele sale plăceri nu îi era deloc agreabilă. Hotărî să facă
un al doilea experiment, cel cu analiza financiară. Primi destul de repede
răspunsul şi la această solicitare:
- În prezent situaţia financiară este echilibrată!
Sumele pe care le primeşti lunar de la singurul tău serviciu îţi asigură plata
facturilor, necesităţilor zilnice, dar şi a ratelor. Foarte bine este că
economiseşti o parte din sumă şi ai astfel un tampon pentru situaţii
neprevăzute. Numai că stabilitatea acestui serviciu în următorii doi ani este
de 60%, iar în următorii cinci scade la 40%. În această situaţie, înainte de a
împlini vârsta de pensionare vei fi disponibilizat ori pensionat anticipat cu penalizări.
Dacă vei dori să-ţi păstrezi standardul de trai vei rezista doar un an, iar
dacă vei reduce cheltuielile la minimul necesar, trei. Despre găsirea altul job
este inutil să vorbim la vârsta ta, aşa că va trebui să te gândeşti la vânzarea
unor bunuri cum ar fi casa, maşina sau micile achiziţii făcute în timp. Oricum,
dacă ai ghinionul să trăieşti mai mult de optzeci de ani singura posibilitate
reală este un cămin de bătrâni nu prea scump. Nu vinde acum maşina veche
deoarece preţul unor astfel de vehicule va exploda în curând. Dacă doreşti şi
informaţii despre eficienţa sumelor învestite în active ale băncii?...
- Bine că mi-am luat tensiunea înainte, că acum simt
cum plesnesc! Bă, ce predicţii cretine! Ia să trec pe altă opţiune! Doresc o
evaluare psihologică!
Vocea Corei însoţi informaţiile scrise pe ecran:
- Eşti o personalitate banală, dar care conţine şi
contradicţiile fireşti pentru acest profil! Te caracterizează oportunismul nu
şi curajul propriilor tale opţiuni, ai ferme tendinţe megaloman-mitomane,
schizoide şi paranoice, însoţite de dorinţa irepresibilă de a dicta atunci când
te afli într-o poziţie ierarhică superioară şi de obedienţă fără limite atunci
când te afli în faţa unui şef ierarhic. Eşti misogin şi cam narcisist, nu poţi
avea legături sentimentale prea îndelungate fiindcă îţi lipseşte empatia, iar
mizantropia ta se traduce prin frecvente accese suicidale de cele mai multe ori
evitate în ultimul moment!
Îngrozit domnul Radu întrebă:
- Dar de unde naiba ai scos şi nebunia cu suicidul
fiindcă până acum eram narcisist?
- Analizând modul tău de a conduce maşina am ajuns la
concluzia că ai o dorinţă refulată de a te sinucide pentru a culpabiliza lumea
în care trăieşti pentru moartea ta!
- Decuplează toate extra-opţiunile rosti domnul Radu
convins că doar astfel va ieşi din coşmarul ultimelor zeci de minute! Auzi
acolo! Evaluare psihologică! Bine că nu mi-a spus şi despre complexul Oedip că
înnebuneam de tot! Mama, Dumnezeu s-o ierte, semăna cu Fidel Castro! A preluat
şi conducerea maşinii, a luptat din greu cu sistemul de monitorizare a
securităţii şi, în sfârşit, după mai bine de patru ore, a ajuns la intrarea în
cartierul unde locuia fratele său. Aici, surpriză! Motorul maşinii s-a oprit
complet şi vocea Corei (o ura deja!) i-a spus pe un ton care se voia
liniştitor:
- Intrarea în acest cartier este restricţionată legal
şi îţi trebuie aprobare de la poliţie pentru acces!
Domnul Radu simţi cum damblaua îi răvăşeşte părul de
la tâmple… Îi telefonă fratelui său, iar acesta întreprinse măsurile de
deblocare a interdicţiei. Într-adevăr, peste încă vreo douăzeci de minute,
motorul porni, iar vocea îl avertiză că are aprobare de intrare în cartier
numai pentru patruzeci şi opt de ore.
Domnul Radu îşi aduse aminte de unele înjurături pe care le credea
uitate! Ei bine, nu erau!
Ajunse la casa fratelui său, parcă maşina pe stradă
fiindcă în curte erau celelalte maşini ale invitaţilor, armă sistemele de
alarmă antifurt şi anti-vandalizare, intră în curte convins că urmează să facă
un infarct aşa cum îi fusese predicţionat de analiza parametrilor medicali,
însă a avut noroc. Ţuica luată înainte de a savura bunătăţile de la grătar,
berea şi buna dispoziţie a tuturor celor invitaţi a alungat definitiv spectrul
morţii iminente, iar noaptea a dormit bine şi s-a trezit odihnit, ba chiar suficient
de pregătit pentru drumul de întoarcere.
Fratele său l-a condus la poartă, iar aici domnul Radu
a avut toate motivele să se lase moale lângă gard. Maşina dispăruse! După
momentele de stupoare, fratele său îl invită din nou în casă şi priviră
înregistrările făcute de camerele exterioare pe timpul serii şi al nopţii. Aşa
au descoperit că un adolescent care avea o tabletă pe care butona ceva se
oprise cam pe la ora optsprezece lângă maşină şi în aproximativ cinci minute
anihila toate programele, intra în interior şi pleca…
Abia acum motivele de infarct aveau suportul logic
necesar, însă domnul Radu intră într-o perfectă stare de prostraţie, una care
îl păzea de fapt de alte nenorociri. Între timp, fratele său dădu telefoane la
poliţie şi în scurt timp aflară că maşina era la câteva străzi de ei întrucât
tânărul nu dorise decât să se dea mare în faţa unei fete cu care avea
întâlnire. Prin urmare se putea vorbi de un mare noroc! Până la prânz domnul
Radu reuşi să reintre în maşină şi să o repornească, iar seara se afla în dormitorul
său unde lua pastile de inimă, de nervi, de cap, dar şi de somn…
A doua zi, în majoritatea ziarelor, la rubrica vânzări
apărea următorul anunţ cu litere mari:
„Vând automobil full-electric de ultimă generaţie cu toate opţiunile.
Ocazie unică!”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu