Scandinavia
(2)
Grid
Modorcea, Dr. în arte
18
August 2024
Fiordurile scandinave
Din Flam, o așezare unică în Europa prin pitorescul
ei, călătorul, care nu trebuie să piardă nici experiența cu trenul montan spre
Myrdal, se îmbarcă pe un vapor de croazieră și străbate cel mai lung și adânc
fiord din lume, Sognefjord. Brațul Naeroyfiord este cel mai îngust, e înscris
pe lista Patrimoniului UNESCO, ai senzația că poți să atingi pereții abrupți ai
munților care îl străjuiesc. Fiindcă fiordul este un golf șerpuitor, care și-a
făcut loc pătrunzând pe uscat, prin munți. Și în uriașul platou de munți al
Norvegiei, există mii de lacuri, printre care și aceste fiorduri, care au
deschidere la Marea Nordului.
Ce m-a uimit a fost liniștea de gheață a acestui
fiord, care te înfioară prin culoarea neagră a apei. Nimeni nu a reușit să-mi
dea o explicație, dar am avut norocul că, la un moment dat, din cabina
vaporului de croazieră a ieșit comandantul, și l-am întrebat. Deși era frig și
vânt, el se purta cu o cămașă albă cu mânecă scurtă. Și era puternic și vesel,
ca un viking. Ca orice norvegian pe care îl întrebi ceva, și el a fost foarte
deschis, atent la ce-l întreb. Și mi-a spus că negreala apei vine de la roca munților,
pe care apa îi macină și pigmenții rezultați înnegresc apa. Apoi, o altă cauză
ar fi adâncimea fiordului, de 100 m, cu o profunzime de 203 km în interiorul
țării. E ca un șarpe uriaș, prin munți și văi, având gura la 72 de km de
Bergen. Dar el șerpuiește nu numai orizontal, printre munți, ci și vertical,
ajungând până la o altitudine de peste 1.600 de metri! Un fenomen de neimaginat
cu teoria lui Newton. Dar cel mai important de știut este faptul că fiordurile
s-au format în era glaciară! Adică ele vin de departe, viețuiesc aici de mii de
ani.
Așa este și Sognefjord, o creație marină datorată
eroziunii glaciare a ghețarilor care acopereau Alpii Scandinaviei. Pe hartă el
apare ca o caracatiță. Era fiordul preferat al vikingilor, fiindcă pe malurile
lui se pot face gospodării trainice. Așa vezi și azi, pe malul fiordului, unde
munții oferă o pajiște, se află case colorate, localități umane. Există un
contrast uimitor între calmul apei și zidurile de piatră zimțate ale munților,
cu semețe forme de stânci care stau ca vulturii, gata să zboare. Și calmul apei
se armonizează cu acela al cerului, la fel de liniștit, de pur și senin.
Trăiești aici cu sentimentul unui fenomen milenar. Sau ai o stare selenară.
Parcă ești pe altă planetă. Nu am uitat căpitanului să-i mulțumesc și să adaug,
să fie mândru că trăiește în această țară, așa cum fac cu fiecare norveg cu
care am un dialog; „You must pride because you live in this country”.
Două astfel de fenomene te copleșesc mereu, munții
interminabili și fiordurile. Orașe ca Oslo și Bergen se află pe mai multe
fiorduri care le-au dat numele. Bergen este o minune, așa cum se vede după o
călătorie cu telefericul. Mai ceva decât Roma, înconjurat de șapte munți și
șapte fiorduri, Bergen este inclus în Patrimoniul UNESCO, fiind cel mai
cosmopolit oraș al Norvegiei, cu o moștenire culturală și istorică, în special
vikingă, impresionantă, oferind peisaje care îl pot include cu siguranță pe lista
celor mai frumoase orașe din lume. Ar fi un dar divin să poți petrece o vreme
acolo. Aș fi fericit să pescuiesc, să fiu și eu un vânzător în Piața de pește,
cea mai originală piață de acest fel pe care am văzut-o, care bate prin
frumusețe și diversitate piețele de pește din Chinatown, New York. Astfel de
locuri sunt un mare show, le privești ca pe niște originale galerii de artă.
Nu știi de unde începe un lac și se termină un fiord.
Norvegia are peste 1 200 de fiorduri și 400 de mii de lacuri. Și munți cât vezi
cu imaginația. Aceasta este zestrea naturală a Norvegiei. Cum i-a răspuns omul
naturii? Care a fost replica lui? Țara fiordurilor este și țara vikingilor,
care au știut primii să ocrotească această comoară. Așa cum își protejează
familia, norvegienii protejează natura.
Dacă te uiți pe hartă, Norvegia e acoperită de munți.
Are o graniță cu Marea Nordului și una cu Suedia. Munții ei sunt ca
zgârie-norii la New York. Dar sub ei există rețeaua subway, rețeaua de metro,
un adevărat oraș subteran, care e mijlocul principal de transport al
americanilor, ca să ajungă repede dintr-un loc în altul. Așa și aici. Există o
fantastică rețea de tuneluri. Unde nu s-a putut face o cale pe munte, s-a făcut
un tunel sau mai multe. Există chiar un loc între Oslo și Bergen, în care apare
o intersecție subterană cu sens giratoriu, cu tuneluri în mai multe direcții,
ca la o suprafață stradală.
Numai drumul Oslo-Bergen numără 300 de tuneluri, iar
cel mai lung are 24, 5 km, cu zone de lumini colorate. Se numește după
localitatea Laerdal și este cel mai lung din lume. Am mai trecut și prin
tunelul care duce la Gudvsgen-Flam, care are 11, 5 Km. Așa cum în Chelsea, NY,
intri dintr-o galerie în alta, tot la fel, aici, intri dintr-un tunel în altul,
străbați munții Norvegiei de parcă i-ai străpunge cu un sfredel. Am văzut și un
loc unde se construia un alt tunel, cu o tehnologie de înaltă precizie și complexitate.
Gândiți-vă că în 34 de ani, România nu a reușit să
facă o autostradă de la București la Brașov, prin munți, desigur. Și
norvegienii au realizat până acum în țara lor peste 900 de tuneluri, cu zeci de
tuneluri construite sub apă. Lungimea lor este de peste 750 km. Norvegienii
construiesc acum sub mare primul tunel pentru vapoare. Mereu s-a spus că
România, ca să meargă bine, ar trebui să aibă la conducere un cap de „jidan”
sau de „neamț”. Uite, a avut. Unul, e de zece ani la putere, dar n-a fost în
stare de nimic. Rămâi de la el cu imaginea în frac alb, cu papion, tot alb, pe
care ne-a trimis-o nu de la Wimbledon, ci de la piramidele egiptene pe care
le-a vizitat când România era în doliu. Și unul, Oprescu, a promis că face
pasarele, că aduce un japonez, să rezolve problema transportului în București.
Am rămas de la el doar cu porecla de Pasarelă. Dar mai simplu ar fi ca România
să cheme un norvegian. Un norvegian ar da imediat soluțiile cele mai bune. În
primul rând sunt cei mai buni arhitecți de tuneluri. Nu vă imaginați ce rețea de tuneluri înseamnă
Norvegia, a realizat dintr-un dar natural al munților împăduriți, care o
străbat pe de-a-ntregul, un adevărat spectacol tunelar, intramontan, tunelul
fiind mijlocul absolut necesar pentru transporturi și comunicații. Tunelul
ajută enorm la schimburile comerciale dintre orașe. Mereu mintea norvegienilor
este spre monumental și spre construcții ingenioase, care să rimeze cu darul
naturii.
Și imaginea țării este de o unitate colosală. Nu o
poți confunda cu alta. Cum este înzestrarea geografică, așa vor norvegienii să
arate și lucrurile care ies din mâna lor. Acolo e țara „lucrului bine
făcut”. Și la norvegieni, lucrurile nu
stau pe loc. Linia acestei unități continuă. O dovedește accentul formidabil
pus azi pe cultură. La Opera din Oslo se văd lucruri unice în lume. Peste tot
sunt activități culturale, și mai ales spectacole de teatru, simbolul culturii
in actualitate. Omul își exprimă prin această formă de manifestare cel mai bine
harul. La Teatrul din Bergen, de pildă, în fața căruia străjuiește statuia lui
Ibsen, foarte originală, cu un cap ca de bufniță, era afișat repertoriul până
în 2027. Deja se joacă un spectacol după o piesă – „Heksejakt” (Vânătoarea de
vrăjitoare) de Arthur Miller, „Maesrtul și Magareta” după Bulgakov, spectacole
după Becket și Jon Fosse, dramaturg norveg încununat cu Premiul Nobel pentru
literatură, dar și un „Satiricon” foarte viking! Și afluența la astfel de evenimente
este maximă, biletele sunt de mult epuizate, arta teatrală sfințind frumusețea
acestui oraș-bijuterie, cu un cartier, Bryggen, în patrimoniul UNESCO, cu case
din lemn colorate ca în povești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu