Melancolie
~*~
viața
mea nu mai era viața mea
devenise
viața celorlalți
pe
care nu-i cunoșteam
alții
-mi trăiau viața
nu
eu
devenisem
spectatorul
de sâmbătă după-amiaza
și
ascultam stupefiat
cum
alții vorbeau la telefon despre mine
ca
și cum m-ar cunoaște
ca
și cum ar fi avut vreun drept
ceilalți
te
cunoșteau mai bine
decât
ne știam noi
și
lumea știa mai multe
decât
am fi vorbit vreodată
despre
lupta oarbă
în
care fiecare ar fi dorit să fi murit
înainte
de a ne naște
la
capătul tuturor întrebărilor
și
răspunsurilor mă aștepți tu pe mine
sub
o umbrelă pe străzi mergătoare
plouă
metafizic apăsat și rece
~*~
cătălin
afrăsinei
Frumos, Cătălin!
RăspundețiȘtergere