Dimitrie Grama - Auto - cunoașterea

 

Auto - cunoașterea

Dimitrie Grama

~*~

 

În diferite regii și cu o regularitate obsedantă, sunt urmărit de un vis . Se face că am omorât pe cineva! Nu am nici o șansă să schimb ceva, deoarece nu este vorba de premeditație, motive sau vreun plan de acțiune , ci doar de o fapta deja împlinită . Nu mi se dau detalii și eu nici măcar nu mă întreb cum de-am fost în stare să omor un om, așa tam -nesam. E ca și când crimă asta capitală , ar fi un fapt destul de banal și de obișnuit și deci, de ce să -mi bat eu capul cu detalii plicticoase. Am omorât omul și gata ! Cel pe care l-am omorât este ori, o rudenie apropiată , un unchi, un văr primar, sau este un vecin sau fost coleg de școală. Sunt oameni pe care-i cunosc, apreciez sau pe care chiar că î i iubesc și cu toate astea , fără să am vreun motiv, i-am omorât ! Nu știu ce am făcut cu cadavrul, dar în vis, mi se da de înțeles , că l-am ascuns bine undeva, într -un loc doar de mine știut , dar nu sunt sută - la - sută sigur de acest lucru. Aș vrea să mi se dea asigurări clare în această privință! Dimineață , când mă trezesc cu adevărat , sunt încă sub magia visului, și umblu prin camera într -o stare de totală confuzie, agitație și neliniște . Ce mă stresează cel mai mult , atât în vis , cât și atunci când mă trezesc, nu este faptul că am comis o crimă , ci faptul că aș putea fi prins și pedepsit pentru crimă pe care am făcut - o! Încerc să înțeleg și , vrând - nevrând , sunt nevoit să accept că posed calități , sau defecte, sau mistere, pe care eu nu le cunosc. Sau poate că nu vreau să le cunosc. În viața de toate zilele, atunci când î mi expun altora, dar și mie însămi, persoană , atunci când încerc să creez "o imagine " a "Eului" meu, eu mă prezint lumii că și când aș fi un "pacifist", un iubitor al acceptanței și a non- violenței . "Sunt un om care n-ar putea omorî nici o muscă ", îmi spun eu mie și altora. Și atunci cum se face că accept necondiționat, atât în timpul visului cât și în momentele de prima luciditate de după vis , ideea că aș putea fi un ucigaș și în loc de mustrări de conștiința , mă gândesc cum să - mi ascund cât mai bine crima și ce să fac că să pot scapă de suspiciune și de pedeapsă . Nu visez niciodată cum am ucis, cu armă de foc, cu pumnal sau prin strangulare. Nu știu de ce, când și cum am comis crima , dar ceeace știu este că mi-am ascuns cât mai bine urmele și deja știu ce voi răspunde altora și poliției, dacă voi fi întrebat , interogat, în relație cu " dispariția " omului ucis. Așa că stau acum și mă gândesc ce- aș face dacă într - adevăr aș comite o crimă? Mă voi duce direct la Poliție să recunosc, să mă destăinuiesc sau mă voi strădui să - mi ascund crimă atât de bine, încât să scap de judecată și de pedeapsa? Mă întreb, de asemenea, de ce ucid doar oameni apropiați mie, rudenii, vecini, prieteni? În alte vise sunt confruntat cu infractori necunoscuți, care î mi calcă pragul și se apropie, din întuneric de mine , cu cele mai rele intenții. Știu că vor să mă lichideze și sunt ferm decis să mă apar. În mână îmi apare o pușcă sau un pumnal, dar atunci când dau să trag un foc, gloanțele cad din țeavă puștii ca niște picături de apă și lama pumnalului se îndoaie că și când ar fi făcută din hârtie atunci când încerc să -l străpung pe intrus. Cum se face, deci, că nu pot să omor un bandit ordinar, un criminal, dar pot să ucid un prieten sau o rudenie? Adeseori mă întreb ce interioare întunecate se ascund în cugetul acestui om, pe care sunt convins că -l cunosc, dar care poate reprezintă doar una din posibilitățile genetice acceptate la un moment dat și care deține o sumedie de alte posibilități, pe care atunci când le descoper, le numesc: " accidente "? Poate că noi toți, nu suntem "singuri" în noi înșine, ci suntem " mai mulți " și doar în vis ne descoperim unii pe alții și poate că tot acolo, în vis, ne rezolvăm o bună parte din problemele existențiale care ne vânează de-a lungul vieții. Poate că cei care nu au capacitatea de coșmar, cei care nu sunt supuși analizei unui inconștient nemilos, suferă de o stare mai dramatică de existența, în care schizofrenia visului este cotidian, este viață de toate zilele.

 

Dimitrie 30 Aprilie 2015 Din: CAIETELE SAGA 5

https://u.pcloud.link/publink/show?code=XZw9uX5Z0trvbqIm1YzvKjGyPW1XLfNJhyE7