MAMA și PRUNCUL – Minuni ale lui Dumnezeu
(partea I-a)
„Se
știe că cea mai sfântă și cea mai
firească chemare
a Femeii este chemarea
de soție și de
Mamă”.(Ava Sofian Boghiu)
„MAMELE noastre au fost printre cei
mai puternici EROI ai Țării!” (Călin Georgescu)
MAMA
– Micul dumnezeu
În tradiția noastră arhimilenară,
pelasgo-traco-geto-dacă, MAMA-Temelia Familiei religioase era supranumită Micul
Dumnezeu, fiindcă ea dă naștere, ca și Dumnezeu, micului Om – Pruncul. Vlăstarul
divin al Mamei – „Pruncul, scria într-un
eseu al său vărul meu, monahul Ignatie Marica, este Mugure de Dumnezeu!”
MAMA este un izvor nesecat de lumină care, pogoară în
sufletul pruncului scânteia de nemărginire unde pot sălășlui împreună
DORUL-DARUL-DORINȚA în roditoarea lor IUBIRE!
„Odorul meu îl port bijuterie,/ O rază de bujor
într-un pahar./ Or-ce sărut a lui e o cutie/ Unde surâde un mărgăritar.”
(Radu Gyr, Stele pentru leagăn, Fundația
Justin Pârvu)
În Sânul Mamei se primenește o pururea
primăvară a Vieții, prin Mugurul ce plesnește a Taină divină în sânteieri
serafice cu cântec de ape și fâlfâiri de curcubeu. O pală de lumină se
strecoară prin perdelele ochilor Ei și Casa sufletului înflorește dând rodul
binecuvântat. Se pare că Cerul coboară în sufletul Mamei, plin de lumină, plin
de îngeri, plin de lume și în armonia cântată își aude inima vibrând de o
simfonie celestă.
„La fereastra cu lumină/ cade freamăt alb de
sbor./ Seara, lunecă-n pridvor/ heruvimii din grădină.// Crini cu trâmbițe
se-adună/ lângă ușe câte doi./ Se dau jos luceferi noi/ din caișii plânși de
lună.” (Radu Gyr, Leagăn mic în Stele pentru leagăn, op. cit.)
Prin taina creștină a Cununiei, bărbatul și
femeia devin un singur trup, mai ales prin pruncul care se va naște din ei, cel
ce este punte între ei, astfel că cei trei devin un trup, fiindcă pruncul leagă
cele două părți ale părinților săi, reunindu-i, redându-le unitatea firească
din Ziua Creației.
Nașterea de prunci se datorează firii, dar
creșterea, educarea copiilor ține de voința și dragostea morală a părinților
care stăruiesc prin tradiție în credință, iubire, jertfă, înțelepciune.
„Și,
tiptil, și crini și stele/ și heruvii de pe prag/ intră-n casă, leagăn drag,/
să te scrie-ntre zorele// și să schimbe în grădină/ un bordei de om calic,/
pentr-un strop de leagăn mic/ și-o fărâmă de lumină.” Șirul de mărgăritare
– Stele pentru leagăn a fost împletit
pentru Luminița Gyr – iubirea tăticului în 28 Martie 1939)
Educația
și religiozitatea Pruncului, Copilului trebuie să înceapă din pântecele mamei
sale!
„Toate
stările trupești și sufletești ale celor doi părinți, iar mai cu deosebire ale
mamei în vremea celor nouă luni, se întipăresc în copil, cu tendințe sau
predispoziții, pe care copilul le va avea pentru toată viața... Nota
sufletească dominantă în familie, cu deosebire din vremea aceea, și mai ales a
mamei, va fi caracteristica întregii vieți a urmașilor.” (Părintele Arsenie
Boca – Mare Îndrumător de Suflete din
Secolul XX, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2002, p. 70)
Sufletul Ei – surâs de zori își cântă
dorurile, își cântă visările, își cântă așteptările în cel rodit al
împlinirilor. În luminișul inimii s-a furișat bucuria. Din adânc de suflet
răsună un imn angelic. Se aude un plâns prelung și apoi o străfulgerare: Ziua
sorocului verde s-a aprins în luminile albastre ale Cerului - Pruncul. E
sărbătoare și cerul gurii Ei tresaltă un cântec de leagăn.
Cântec de leagăn
„Vino somn/
albastru domn,/ tânăr crai/ suflat cu rai,/ safirin/ prin rozmarin,/ fulguind,
plutind, zâmbind,/ lângă puiul meu de-argint,/ și tiptil/ adoarme-mi-l.” (Radu Gyr, op.cit.)
Tot ce este unit întru Domnul, ESTE! Când se
despart existențele firii; bărbatul și femeia, ei ca entități sunt, dar ca
unitate nu mai ESTE!
„În trupul
omenesc există un duh care ține totul laolaltă, făcând ca diferitele sale părți
să fie una.” (Omilia IX la Efeseni, PG 62.72C-73A, PNPN 1, XIII)
„Sufletul
este nemuritor, și toate sufletele se aseamănă între ele (homoiai) – atât cele ale bărbaților, cât și cele ale
femeilor; numai mădularele trupului sunt diferite.” (Sfântul Chiril, Cuvinte catehetice, IV.20, PG
33.480C-481A, PNPN 2, VII)
„Vino
cer/ de giuvaer, să mi-l plouă/ numai rouă,/ să mi-l vază/ numai rază,/ să-l
sărute desfăcute/ numai rodii și lăute,/ luna lin,/ să-l culce-n crin.”
(ibid.)
Copiii sunt icoanele fidele ale mamelor
creștine, evlavioase, iubitoare, ale părinților mărturisitori de Dumnezeu, de
tradiție și de neam, care au o deplină armonie în familia lor. „Nașterea de copii în lume, spunea
marele Poet al lumii ortodoxe Traian Dorz, este
voia lui Dumnezeu, Cel care a zis primei perechi a celor dintâi zidiți:
„Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul și-l stăpâniți...” (Almanah „Iisus Biruitorul” – 2001, Ed. „Oastea Domnului” – Sibiu-2001, p. 149; Facere 1,28)
Imperativul FAMILIEI este nașterea de
prunci, care se întemeiază, se definește prin IUBIREA dintre părinți, ca urmare
a DRAGOSTEI întru Dumnezeu. „Maternitatea,
grăia același mare poet, este ceva
deosebit; este vorba de o însușire sacră. Este o înclinație divină, o
prerogativă dată de Dumnezeu în lucrarea creației. MAMA este primul pedagog al
copiilor. Și Biserica și Patria au nevoie de mame bune, de familii bune și
creștine.” (Almanah „Iisus
Biruitorul” – 2001..., p.141) „Vino
stea/ de peruzea,/ cerne-i zări/ pe mâini și-n păr,/ flori de cântec și de
măr./ Suflă-i pene/ peste gene,/ suflă-i basm peste obraz/ fă-i un leagăn de
topaz – culcă-l: stea,/ scoală-l:lalea.”
„Cum
sunt mamele, mărturisea marele Avva Sofian Boghiu, așa sunt și copiii lor, și așa este și societatea în care trăim...
Venise într-o bună zi aici un tânăr, era inginer, și întreb: „De unde sunteți?”
Din partea de nord a Moldovei, mi-a răspuns. „Câți copii ați fost?” „Părinte,
am fost doisprezece copii la părinți. Toți trăim, avem o stare bună fiecare,
câte un titlu academic, încât suntem toți aranjați. Ne-a fost bucuria că în
casa părintească, niciodată de când țin eu minte, de când eram prunc, nu am
auzit certându-se mama cu tata. Era o armonie desăvârșită între ei.” (Părintele Sofian, Ed. Bizantină,
București, 2012, p. 394-395)
Pe vremea marilor geto-daci, sfinți Părinți
ai Bisericii Ortodoxe Universale, Ioan Gură de Aur, Vasile cel Mare, Grigorie
de Nazianz, Grigorie de Nissa, era un renumit profesor-filosof păgân, Libanius, care fiind încântat de teologii
creștini, studenții lui preferați, s-a interesat despre mamele lor și aflând că
sunt creștine model, pilduitoare, a exclamat în fața tuturor la cursuri: „Ce admirabile mame au creștinii! Cum cresc ele
asemenea copii excepționali!” (Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt către văduva tânără, 2 Migne, P.G. 48, p. 601)
Așa ni s-a spus și despre Mamele neamului
nostru religios, eroic, martiric și legendar până ce a venit satanismul
bolșevizării secolului al XX-lea ori demonismul neoliberalismului de astăzi.
Marele Avva Justin Pârvu, purtătorul de grijă și
ocrotitor al Neamului nostru hristofor geto-dac, ne spune blând, dar autoritar:
„Ne trebuie o FAMILIE sănătoasă, pentru
că aici se va forma viitorul BĂRBAT de stat. Aici se formează GENIUL, EROUL,
MUCENICUL... FAMILIA împreună cu ȘCOALA, BISERICA împreună cu școala, legătura
mai strânsă între religie și știință, între credință și viață, toate acestea,
în sfârșit, vor putea, în timp, să ne READUCĂ ACOLO UNDE MERITĂM.” (Adrian
Alui Gheorghe, Cu părintele Justin Pârvu
despre moarte, jertfă și iubire, Ed. Conta, Piatra Neamț, 2006, p. 141)
„Pentru
mențierea verticalității, FAMILIA,
spune marele Român CĂLIN Georgescu, este
FUNDAMENTALĂ... /Educația din partea MAMEI în duhul credinței și al dragostei
de neam face mai mult decât instruirea în armată. MAMELE NOASTRE AU FOST
PRINTRE CEI MAI PUTERNICI EROI AI ȚĂRII. Mamele creștine, mucenicii din
închisori și eroii de prin munți au păstrat VERTICALITATEA NEAMULUI. Eroii
noștri martiri ar trebui canonizați, declarați sfinți, începând cu Mihai
Viteazul, Valeriu Gafencu, Arsenie Boca.” (Călin Georgescu, Cumpăna României, Ed. Christiana,
București-2016, p. 63)
„Mama este
jumătatea copiilor!”, spunea marele
filosof get Aristotel. De educația și religiozitatea Mamei depinde Familia,
Școala, Biserica, Societatea, altfel spus: cerul și pământul!
FEMEIA
– MAMĂ creștin-ortodoxă valahă este doar inimă și suflet în Dar, Dor și
Dăruire! Mama este al doilea IZVOR
al vieții, după Dumnezeu și de Ei, depind în principal viitorul țării. Mamele
creștin-ortodoxe valahe au format/ formează caracterele alese ale copiilor, iar
prin Evanghelia Iubirii, dragostea de neam și tezaurul Tainelor Bisericii îi
sortesc virtuțiilor morale.
„În
spatele unei mari personalități se ascunde de regulă o mamă minunată.” (Atanasie
I. Skarmoghiani, Emilia, Nona, Antuza –
Mamele eroine ale Sfinților Trei Ierarhi, Ed. Egumenița, 2012)
„Copilul,
chiar când ajunge mare, trăiește viața mamei. Vede cu ochii mamei, vorbește
adeseori cu vorbele mamei, simte cu inima mamei... Femeia are întâietatea
inimii, a sentimentului, are suflet simțitor și delicat, făcut parcă pentru a
mângâia, a alina, a pătimi, a dărui.” (Părintele Sofian, op. cit., p. 395)
Pruncuțul valah – Odor de cer, trebuie să
fie un Copil sănătos la trup și minte asemeni MAMEI dacoromâne, renăscut în APA vieții hristice,
în izvorul Tradiției, în pulsul credinței, în unduirea nădejdii, în mireasma
iubirii, crescând viguros ca un STEJAR, înalt ca un BRAD și pretutindeni ca un
SALCÂM, pentru a deveni un vestit BĂRBAT
al CETĂȚII, al PATRIE, al BISERICII lui IISUS!
„Toți
bărbații vestiți și însemnați sunt ODRASLELE voastre! Din matricea nevăzută de
ochii omenești, cu toate că vă tăinuiți… direcționați după voia voastră CURSUL
ISTORIEI… sunteți ÎMPĂRĂTESELE neamului și ale inimilor noastre! Prin urmare,
bucurându-vă de acestea, să nu vă trădați vrednicia înaltă cu care v-a uns
Dumnezeu!” (Constantin N. Calinic, Protopresbiter, „Omilii practice la Evangheliile duminicale”, Ed. „Zoi”- Atena, 1930, p. 257)
Icoana divină – Mamă-Copil – Chipul primar
al Creației lui Dumnezeu este o entitate sacră și o relație indestructibilă, al
cărei Arbore genealogic transmite urmașilor daci gene încrucișate. „Hotărâtor în existența noastră este CODUL
GENETIC. Genialul profesor NICOLAE Paulescu a demonstrate științific, ca nimeni
altul, că ACTUL de PROCREARE este un act de creație subordonat CREATORULUI
suprem care a zis: „Creșteți și vă înmulțiți și umpleți pământul!” (Facere,
1: 28)
„MAMA
noastră consângeană care ne-a născut, dând ascultare acestei porunci divine, reiterează
imperativ părintele monah Atanasie Ștefănescu, participă la actul de creație al lui Dumnezeu.”(Monah Atanasie
Ștefănescu, Fragmente de Epistole, Ed.
Scara, București, p.187)
Ce ne spune genialul doctor fără de arginți,
cu sufletul de aur Nicolae Paulescu, nouă și lumii: „Din momentul când spermatozoidul a fecundat ovulul, chiar din clipa
aceea Dumnezeu trimite sufletul, arhitectul-inegalabil, care începe să
construiacă trupul copilului.” (cf. Monah Atanasie Ștefănescu, op. cit., p.
188)
Până și în Antichitatea păgână, unde Romanii
prin natura Dreptului lor străluceau, au prevăzut un paragraph în cadrul de
Drept civil, că: „Dreptul copilului la
departajare începe din momentul când a fost conceput.” (ibid., p. 188)
Pâna mai Azi, la NOI și în lume, înainte de
epoca globalismului deșertăciunii apocaliptice, la nașterea unui Prunc oarecare
era bucurie, veselie, cu datini, tradiții, obiceiuri străvechi dar și o
însorită sărbătoare, cu moașe, rude, apropiați, lăutari și preot.
Mama valahă rămâne în istoria Creștinismului
o entitate sacră, de excepție, un UNICAT! „Laptele
și inima de mamă n-au înlocuitori!” (Monah
Atanasie Ștefănescu, op. cit., p. 189)
MAMA în cântec saltă – Copil tresaltă, peste câmpii de Români.
Seninul crește pe carpatine creste, până în depărtări peste-ntinderi de zări!
Peste văi și vâlcele cu pâlpâiri de stele! Din răsărit până-n amurg, Ea – Micul
Demiurg, cu Dorul în piept, cu nemărginirea în ochi, cu frumusețea graiului, cu
crucea suferinței roditoare, cu sufletul susurând cristaline izvoare.
LEAGĂN de
TOAMNĂ
„Brumar. O stea s-a desfăcut/ inel tăcut,/ și pe
crăițe a căzut/ ca un sărut.// Pe urmă luna s-a lăsat/ caic brumat,/ și
păsăruici de matostat/ și-argint curat.// Suiră-n luntrea ei de os,/ cu zbor
sfios,/ vâslind pe cerul somnoros/ de abanos.// Ieri, păsările. Iar acum/ flori
mici de fum/ cu traiste pline de parfum/ pornesc la drum.// Piticii-au strâns
din ierbi înalte/ stelele-nvoalte/ și le-au cărat ca pe smaralde/ prin scorburi
calde.// Toți pleacă: aripi, tufănici/ și licurici…/ Doar strugurii cu inimi
mici/ mai plâng pe-aici.// Auzi? În geamul nostru-nchis/ bătăi de vis./ Brumare,
ce răvaș ne-ai scris/ pe frunză moartă de cais?// O, e un greer drumar,/ un
lăutar,/ cu scripcă veche de cleștar/ și chihlimbar.// Mă duc, oftând, ca să-i
descui/ și ca să-i spui:/ Tot umbli tu pe cărărui,/ al nimănui.// Rămâi la noi
în Brumărel/ cu dibla ta cât un cercel,/ și cântă-mi pentru prichindel/ un
cântec ca un funigel.”(Radu Gyr, Stele pentru Leagăn, op. cit.)
Tuturor MAMELOR și Pruncilor lor,
binecuvântare de la MAICA Domnului!
26 Octombrie – Brumărel - Sf.M.Mc. Dimitrie,
Izvorâtorul de Mir
GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu