ABURI
DE-AMINTIRI...
AnnaNoraRotaru
~*~
Îmi
lipsești... amintirile mă năpădesc, puzderii...
Geme
odaia goală, cu lungi umbre pe perete...
Cu
mâinile în poală, prinsă în mrejele tăcerii,
În
mine mă scufund, până la abisurile durerii,
În
zadar cătând motive și cuprinsă de regrete,
Neșterse,
de-a timpului burete...
Ca
val din tine mă-nvăluie suavul tău parfum...
De
parcă gândul meu, din apusuri te-ar aduce...
Chiar
glasul parc-aud din depărtare, de la drum,
În
prag cum ai răsări, țigara scuturând de scrum
Și,
privirea-ți văd în noapte, cum vie îți străluce,
Căutând-o
pe a mea s-apuce...
Un
vals umple parc-odaia, fug notele pe pianină,
Din
adâncu-i somn trezită, de-atâta vreme mută...
Eu
știu că nălucire ești, ce de mintea-mi se anină,
Că
floare n-o mai răsări, din piatră seacă și ruină...
Palid
vis, o amăgire și-o speranță-n veci pierdută,
Moarte
lentă pe ultima redută...
Știu,
că ce pălește-n timp, cu-ncetul se va stinge
Și,
chiar și rănile ce dor, la urma toată s-or închide...
Din
cicatrice însă, nu se mai scurg stropii de sânge,
Nici
secătuiți de lacrimi, uscați ochii n-or mai plânge,
Trecutul
se va pripăși și el, pe stâncile vremilor aride,
Înghițit
de ape, prin meandrele-i avide...
Destramă-te
himeră, de-atâtea așteptări am obosit...
Lasă-mi
nopțile, chiar albe, doar tăcerea lor mă știe !
Mi-e
sufletul în letargie prins, de departe-a poposit,
Printre
talazurile minții, de gânduri hărțuit și ponosit,
De
îndoieli, de căutări, pierdut de parc-ar fi-n pustie,
Cu
aripile-i frânte, din filă de hârtie...
~*~
_____________________
NORA ____________________
versuri
din vol. __ „Pe tărâmuri neumblate"__
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu