AnnaNoraRotaru - PE-O FILĂ DE POVESTE...

 

PE-O FILĂ DE POVESTE...

AnnaNoraRotaru

 

~*~

 

Se lasă noaptea peste orașu-ncremenit,

De nu mai vezi, nici om și nicio vietate...

Ninge... ninge monoton, necontenit,

Peste mormane de zăpadă frământate...

Se scutură de fulgi cerul, ca picurile cerii,

De nu mai știi pe unde să pășești, hoinar...

Zbătându-te pierdut prin mrejele tăcerii,

De-abia mai vezi lumina palidă de felinar...

În neștire te duc pașii, înghețat și amorțit

De ger și viscol nelăsând în urmă-ți urme...

Prin imaculat pustiu, gândul ți-e ferfenițit,

Singuratic suflet, printre cețuri să se curme...

Te târâi ca bezmetic, rătăcitor prin noapte,

Bântuit de năluciri sau de visul neîmplinit...

Prin tăcerile-amorțite, pare c-auzi șoapte,

Ce te-ademenesc spre-un tărâm nemărginit,

Spre-o altă lume, aproape dar și-ndepărtată,

Lumea umbrelor, unde te-i pierde fără veste

Neaflând de tine poate nimenea vreodată

Sau, din scrisele-amintiri, în filă de poveste...

 

~*~

_______________ NORA _______________

versuri din vol. __  „ Apostol fără nume  " __