PE-O
FILĂ DE POVESTE...
AnnaNoraRotaru
~*~
Se
lasă noaptea peste orașu-ncremenit,
De
nu mai vezi, nici om și nicio vietate...
Ninge...
ninge monoton, necontenit,
Peste
mormane de zăpadă frământate...
Se
scutură de fulgi cerul, ca picurile cerii,
De
nu mai știi pe unde să pășești, hoinar...
Zbătându-te
pierdut prin mrejele tăcerii,
De-abia
mai vezi lumina palidă de felinar...
În
neștire te duc pașii, înghețat și amorțit
De
ger și viscol nelăsând în urmă-ți urme...
Prin
imaculat pustiu, gândul ți-e ferfenițit,
Singuratic
suflet, printre cețuri să se curme...
Te
târâi ca bezmetic, rătăcitor prin noapte,
Bântuit
de năluciri sau de visul neîmplinit...
Prin
tăcerile-amorțite, pare c-auzi șoapte,
Ce
te-ademenesc spre-un tărâm nemărginit,
Spre-o
altă lume, aproape dar și-ndepărtată,
Lumea
umbrelor, unde te-i pierde fără veste
Neaflând
de tine poate nimenea vreodată
Sau,
din scrisele-amintiri, în filă de poveste...
~*~
_______________
NORA _______________
versuri
din vol. __ „ Apostol fără nume " __

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu