A aparut - Jurnal Israelian 1 martie (spicuim)

 

Alexandra DOGARU - GÂNDUL ZILEI, 3 martie 2026

 

Adrian Munteanu - La parter

 

Alexandra DOGARU - GÂNDUL ZILEI, 2 martie 2026

 

Ana Moise - OFICIAL Sporul de doctorat este redus...

 

Foto: © Aaron Amat | Dreamstime.com

OFICIAL Sporul de doctorat este redus la 500 lei brut pe lună doar în anul 2026. Suma înseamnă aproximativ 293 lei net

Ana Moise

În anul 2026, personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație pentru titlul științific de doctor în cuantum de 500 Iei brut lunar, conform OUG nr. 7 din 24 februarie, publicată în Monitorul Oficial pe 25 februarie.

Prevederea se aplică de la intrarea în vigoare a ordonanței de urgență, adică 25 februarie 2026 și include și personalul din cadrul Institutelor Naționale de Cercetare Dezvoltare.

Sporul se acordă lunar numai în anumite condiții: angajatul trebuie să își desfășoare activitatea în domeniul pentru care deține titlul de doctor și să aibă prevăzute în fișa postului atribuții obiective și cuantificabile, care să permită verificarea lunară a modului în care expertiza sa este valorificată suplimentar.

Deși premierul Ilie Bolojan a susținut că reducerea la jumătate a sporului de doctorat a fost o propunere făcută de reprezentanții universităților, declarațiile sale au fost contrazise de rectorii Universității „Alexandru Ioan Cuza” (UAIC) și Universității Tehnice „Gh.Asachi” din Iași (TUIASI), Liviu George Maha și Dan Cașcaval:

• Rectorul Liviu George Maha îl contrazice „ferm” pe premierul Ilie Bolojan: Reducerea sporului de doctorat nu a fost propusă de rectori și nici nu a fost adusă în discuție ca măsură avută în vedere de reprezentanții Guvernului, la întâlnirea premierului cu reprezentanții CNR
• Rectorul Dan Cașcaval îl contrazice pe Ilie Bolojan: Pot să afirm cu toată răspunderea că nu s-a adus în discuție nicidecum subiectul ‘sporul de doctorat’, nici măcar nu cred că s-a pronunțat cuvântul

„Reducerea temporară a sporului de doctorat” a fost propusă în grupul de lucru format de CNR și de premierul Bolojan, din care au făcut parte rectorii Nicolae Istudor, Mihnea Costoiu, Leonard Azamfirei, Sorin Cîmpeanu, Liviu Lucaci, Mihai Dimian, Ioan Abrudan, Marilen Pirtea, precum și Sorin Costreie, Gigel Paraschiv, Mădălin Bunoiu și Anton Hadăr, a transmis Ministerul Educației.

Rectorii Liviu George Maha și Dan Cașcaval, care l-au contrazis pe premierul Ilie Bolojan, nu au făcut parte din grupul de lucru, conform ministerului.

Contactat de Edupedu.ro, președintele Consiliului Național al Rectorilor (CNR), Sorin Cîmpeanu, a declarat că lămuririle de mai jos au fost redactate de el și că a trimis mesajul tuturor rectorilor celor 74 de universități membre ale CNR, precum și Ministerului Educației.

Indemnizația pentru titlul de doctor este, în lege, de 50% din salariul minim brut pe țară. Însă, în realitate, de aproape 8 ani, aceasta este plafonată la nivelul salariului minim din 2018, adică 1.900 lei brut, după cum a scris Edupedu.ro. Asta înseamnă că indemnizația este înghețată la aproximativ 950 lei brut pe lună, indiferent de creșterea salariului minim din ultimii ani.

Prin noua prevedere, suma scade la 500 lei brut. În termeni reali, aceasta înseamnă aproximativ 293 lei net, după reținerea contribuțiilor sociale și a impozitului pe venit.

Această condiție a fost introdusă la finalul anului 2024 de OUG 156/2024 – supranumită ordonanța trenuleț dată atunci de Guvernul Ciolacu. Indemnizația nu se ia în calcul la determinarea plafonului sporurilor, mai precizează articolul respectiv.

Prevederile privind indemnizația de doctorat în 2026 din OUG nr. 7 /2026

Art. LIV. — (1) „Prin derogare de la prevederile art. 14 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2026, de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, personalul care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație pentru titlul științific de doctor în cuantum de 500 Iei brut lunar, care se acordă lunar numai dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul și dacă are prevăzute în fișa postului un set de atribuții obiective și cuantificabile care să permită verificarea lunară a modului în care activitatea acestuia este valorificată în mod suplimentar. Cuantumul salarial al acestei indemnizații nu se ia în calcul la determinarea limitei sporurilor/compensațiilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor prevăzută la art. 25. 

(2) În anul 2026 personalul din cadrul Institutelor Naționale de Cercetare Dezvoltare care deține titlul științific de doctor beneficiază de o indemnizație pentru titlul științific de doctor în cuantum de 500 lei brut lunar, care se acordă lunar numai dacă își desfășoară activitatea în domeniul pentru care deține titlul și dacă are prevăzute în fișa postului un set de atribuții obiective și cuantificabile care să permită verificarea lunară a modului în care activitatea acestuia este valorificată în mod suplimentar.”

DOCUMENT OUG Nr. 7. din 24 februarie, pentru modificarea și completarea unor acte normative, precum și pentru adoptarea unor măsuri pentru creșterea capacității financiare a unităților administrativ-teritoriale, publicată în Monitorul Oficial pe 25 februarie

Trimis de: DM

https://www.edupedu.ro/oficial-sporul-de-doctorat-este-redus-la-500-lei-brut-pe-luna-doar-in-anul-2026-suma-inseamna-aproximativ-293-lei-net/amp/

Adrian Grauenfels - LOGICA DEDUCTIVA

 

 LOGICA DEDUCTIVA

Adrian Grauenfels

 

– Bună ziua, dumneavostră sunteţi noul vecin?

– Da, tocmai m-am mutat.

– Şi cu ce vă ocupaţi?

- Sunt profesor universitar, predau cursuri de logică deductivă.

- Aha?… Şi ce e logica deductivă?

– Să vă dau un exemplu. Văd că aveţi o cuşcă pentru câine acolo în grădină.

- Da.

– Eu deduc că aveţi un câine!

- Păi, da.

– Dacă aveţi un câine, aveţi probabil copii.

- Exact.

– Dacă aveţi copii, eu deduc că aveţi sau aţi avut o femeie.

- Păi da , sunt căsătorit.

- Dacă aveţi o nevastă, deduc că sunteţi heterosexual.

- Ah,… da. Sunt însurat.

- Ei bine, asta este logica deductivă.

– Extraordinar.

 

Un pic mai târziu spre seară vecinul se întâlneşte cu un alt vecin:

– M-am întâlnit cu noul vecin, tare simpatic!

– Şi cu ce se ocupă?

- Face o chestie extraordinară: ţine cursuri de logică deductivă.

– Ce e asta?

– Stai aşa să-ţi dau un exemplu… Ai o cuşcă pentru câine în grădina ta?

– Nu!

– Atunci e clar. Eşti homosexual, jigodie!

****

– Domnule doctor, nu mai văd la distanță.

– Vezi luna?

– Da.

– Vezi soarele?

– Da.

– Păi și cât de departe vrei să vezi?

****

În noaptea nunții, soțul îi mângăie soției burta și apoi îi zice duios:

-Aceasta este domeniul meu, aici am să „sădesc cartofi”.

Și a adormit… A doua noapte la fel o mângâie și îi spune mieros:

-Aici voi „pune varză”.

Și iar adoarme. În a treia noapte, înainte ca soțul să spună orice, soția zice:

-Auzi, băi,... agronomule, dacă în seara asta nu plantezi un „morcov”,

să știi că eu dau „câmpul” în arendă.

****

Comisariatul de poliție:

-Ați mai văzut până acum un detector de minciuni?

-Ha! Păi, anul trecut m-am căsătorit cu unul. .

****

– Ascultă la mine, soldat! Daca n-ai bea atâta, ai fi ajuns sigur

caporal sau chiar sergent.

– Pff… Nu-mi pasă. Când beau mă simt colonel.

****

-Ce știți despre Vincent Van Gogh?

-Și-a tăiat o ureche…

-Și altceva?

-Altceva… nu și-a mai tăiat!

****

La spovedanie:

-Părinte, am inșelat, am mințit, am furat!

– Din ce partid faci parte, fiule?

****

Joe Biden către Johannis:

- Ei, lasă dragă, nu te mai necăji cu casele alea! Și Dalai Lama are

patru temple făcute tot din meditații.

****

Trei fii au plecat de acasă şi au ajuns fiecare oameni mari.

Reîntâlnindu-se după o vreme, au început să laude cadourile pe care

le-au făcut fiecare mamei.

– Eu i-am făcut mamei o casă imensă!

– Iar eu i-am trimis un Mercedes ultimul tip, cu şofer cu tot!

– Eu cred că v-am întrecut pe amândoi! Voi ştiţi cât de mult îi place

mamei să citească Biblia şi că nu mai vede să citească. Eu i-am trimis

un papagal mare care ştie să recite toată Biblia pe de rost. 12

calugări franciscani au lucrat cu el 20 de ani. Am cotizat un milion de

euro anual, dar a meritat efortul. Mama trebuie să zică numai ce

capitol vrea să audă şi papagalul îl recită!

După ceva timp, mama scrie fiecăruia câte o scrisoare. Primului îi scrie:

– “Casa pe care mi-ai făcut-o este prea mare. Stau doar într-o cameră

dar trebuie să fac curăţenie în toată casa.”

Celui de al doilea:

– “Sunt prea bătrână ca să mă mai plimb. Stau toată ziua acasă aşa că

nu folosesc niciodată Mercedesul.”

Iar ultimului îi scrie:

– “Iubitul meu fiu, tu ai fost singurul care ştii ce-i place mamei

tale… Puiul a fost delicios!”

****

-Dacă treci diseară pe la mine, primești ceva dulce.

– Sunt diabetic.

– Văd că ești și prost.

****

Doi pensionari pe o bancă:

- Ai auzit? Ne-o mărește cu 40%

- Fâs ! Mai bine ne-o întărea..

****

"La vorbitor, în penitenciar:

-Iubita mea, mi-au dat 30 de ani, îți dai seama?

-Da iubi, o eternitate! Am reușit totuși să vorbesc cu judecătorul

care te-a condamnat.

-Da? Și ce a zis?

-Că de fiecare dată când o să fac sex cu el, îți scade câte un an!

-Ce porc ordinar, ce nesimțit! Și tu ce i-ai zis?

-Ia-ți lucrurile, îți povestesc în drum spre casă."

****

De pe creanga lor, două mere discută aprins:

– Ia uită-te la oamenii ăştia din jurul nostru,… toată ziua războaie –

ba religioase, ba etnice, toată ziua poluare, nu se mai înţeleg nici

măcar vecinii între ei, cred că în curând, noi, merele vom conduce

lumea!

– Care noi, cele verzi sau cele roşii?

****

-Ce faci tu când nu poţi sa adormi seara?

– Beau două pahare cu coniac.

– Şi adormi mai repede?

– Ei, nu! Dar stau treaz mai cu plăcere.

****

O femeie a fost scăpată de la viol de un bărbat gay, care l-a violat

pe violatorul acesteia.

****

-Dragule, ți-am făcut sarmale și prăjitura ta preferată.

– Aoleu, ai lovit mașina.

– Nu prostuțule, te iubesc enorm și abia astept să ajungi acasă că

mi-e dor de tine și vreau să te alint.

-Văăleu, deci e mai grav. Vine mă-ta la noi. Câte zile stă?

-Două săptămâni.

****

– Gata, vreau să divorțez, bărbate!

– Ok, de acord. Votez cu ambele coarne pentru!

****

Ion stătea pe prispa casei şi fuma. Trece Gheorghe pe stradă şi îl strigă:

Ioaneeee, hai să bem un rachiu la crâşmă. Ion răspunde:

Nu vin. Gheorghe continuă:

Hai, măi Ioane, sau ţi-e frică de nevastă? Ion răspunde:

Auzi, mă Ghio, nici la lup nu-i este frică de câine, dar nu-i place cum latră.

****

Fuga în SUA

O blondă foarte deprimată decide să se sinucidă și vrea să se arunce

în Dunăre. Când ajunge în port, un marinar tânăr şi chipeş apare fix

în fața ei.

- E păcat să te omori. Uite, eu plec în Statele Unite mâine şi, dacă

vrei, poţi să vii cu mine pe vapor. Voi avea grijă de tine, îţi voi

aduce mâncare și ne vom face fericiți unul pe celălalt, știi tu ce

vreau să zic…

Femeia acceptă, la urma urmei ce mai avea de pierdut?

Marinarul o duce pe vapor şi în fiecare seară îi aducea sandwich-uri,

fructe, băutură şi făceau dragoste până dimineaţa. După 3 săptămâni,

în timpul unui control de rutină, căpitanul descoperă femeia.

- Ce e cu tine aici?

- Păi, să vedeți, am un aranjament cu unul dintre marinari. El mă duce

în SUA iar în schimb îl las să se culce cu mine

Căpitanul se uită la ea si-i zice:

- Îţi urez succes, dar să știi că noi suntem de la Paza de coastă.

Patrulăm pe Dunăre de la Calafat la Tulcea, în fiecare zi.

 

****

Tactică. : Aseară, soțul meu a găsit un gândac lângă aragaz. A curățat

lacrimă toată bucătăria. Astăzi voi muta gândacul în baie.

****

ALIANTA FAMILIILOR - CONSERVATORISMUL SUEDEZ SI IDENTITATEA SCANDINAVA

 

CONSERVATORISMUL SUEDEZ SI IDENTITATEA SCANDINAVA

Martie 2, 2026

 

Conservatorii suedezi se străduiesc să păstreze identitatea suedeza în fata migrației masive, dar opoziția e și ea prezenta și feroce. Oamenii raționali nu s-ar așteptă la o astfel de reacție, avind în vedere că, după mintea oamenilor raționali, identitatea națională este o valoare suprema care trebuie recunoscuta, păstrată, apărată, întărita și promovata. Dar în Suedia progrestita lucrurile stau tocmai invers.

La sfirsitul lui ianuarie a fost publicat un material pe aceasta tema în New Yorker. Link: https://www.theconservative.online/sweden-has-finally-its...

Initiava identitatii suedeze

În septembrie 2025 guvernul suedez (format din partide de dreapta și susținut și de conservatorii suedezi, Democrații Suediei), a emis un Canon al Culturii Suedeze (kulturkanon) care conține o lista lunga de materiale, creații culturale și literare istorice (un fel de Mari Cărți și Opere ale Suediei) care într-un fel definesc identitatea suedeza. Democrații Suediei, care în 2022 au primit 20% din voturi, au acceptat să sprijine guvernul actualmente la guvernare cu condiția că vă lansa un proiect de definire a identității suedeze prin emiterea Canonului de Cultura Suedeza. Pentru a evita controversa, cei care au alcătuit Canonul au ales că materialele să fie mai vechi de 50 de ani. Ceea ce face sens.

Academia suedeza și mass media au criticat proiectul pentru că “exclude migranții”, mișcarea feminista (care înainte de 1975 nu exista) și nu reflecta “transformarea demografica” a tarii. Fară “migranți”, spun ei, nu poți defini “identitatea suedeza” curenta. Propusa”identitate suedeza”, spun criticii Canonului, exclude “o tremie din populația curenta a Suediei”. Este însă notabil că Canonul include cărți scrise de populația indigena din nordul Scandinaviei, populația Sami.

În ultimii 12 ani au intrat în Suedia 1 milion de migranți, nu putini la o tara care atunci avea doar 10 milioane de locuitori. Șomajul în Suedia e de 8%, criminalitatea este cea mai ridicata din Europa, conflictele violente intre grupuri ostile sunt numeroase, iar așa numitele “no-go-zones” (zone în care politia refuza să mai intre) cresc în număr și spatiu geografic. Impactul migrației e atît de nociv și mare incit Suedia a lansat recent un program de compensare a migranților care pleacă de buna voie din Suedia la o suma colosala: 35 000 de dolari de persoana!

Metodologia initiativei

Canonul a fost alcătuit de 5 persoane, vîrstă lor medie fiind de 65 de ani, trei dinte ei fiind bărbați. Canonul a fost atacat și din cauza virstei și a faptului că femeile au fost “minoritare” în grupul de munca. O alta critica a Canonului este că “this vision of Sweden was antiquated, out-of-touch, and white / aceasta viziune a Suediei este învechită, ireala și alba”.

Și Romania are nevoie de ceva similar. Un astfel de proiect ar trebui inițiat cit de curînd. Iar daca guvernul refuza să-l finanțeze, îl finanțam noi patrioții prin contribuții benevole. Identitatea romana e sacrosanta, iar un canon al identității romane ar putea fi ușor de alcătuit. În el includem limba; identitatea creștină; bucătăria tradițională romana; portul tradițional romanesc (iia de exemplu); hărțile vechi, medievale și noi ale Spațiului Romanesc; o lista a monumentelor naturale geografice excepționale ale tarii (Babele, Omu, Ceahlăul); o lista a resurselor naturale ale Spațiului Roamanesc; manstirile tarii; operele și poeziile înaintașilor (Cantemir, Ureche, Rebreanu, Alecsandri, Cobuc, Gogă, Eminescu, Iorga, Brincusi, Caragiale), cintecul tradițional al romanilor, muzica lui Enescu și Porumbescu. Printre alții și altele.

Identitatea romana nu doar merita să fie definita, dar trebuie definita acum, nu în viitor. Mutațiile demografice sunt uimitoare, rapide, fară cruțare, ireversibile. Iar cine vrea să se așeze în Romania și să devina parte din națiunea romana, trebuie să cunoască și să se identifice cu Canonul românismului, să ne cunoască limba, istoria și caracterul. Nu cerem mult.

Suedia protestanta: pilon al identitatii suedeze

Ar putea Suedia progresista sa devina un pilon de suscitare a identitatii suedeze si al crestinismului? O aparitie editoriala relativ recenta din Suedia (2024) pretinde ca Suedia e cea mai protestanta tara din lume. Stam pe ginduri, dar trebuie sa ne intrebam oare de ce toate tarile scandinave au crucea pe steagul national? De sute de ani. Danemarca (de acum 800 de ani), Suedia (de acum 120 de ani), Norvegia (de acum 200 de ani), Finlanda (de acum 100+ de ani)?

Steagurile acestea sunt istorice si se afla peste tot. Toata lumea le vede, inclusive musulmanii. In fiecare zi. Ele fac parte din identitatea nationala a scandinavilor. De la o vreme, de la generatie la generatie, inevitabil te intrebi, vazind steagul national o viata intreaga, ce o fi insemnind acest simbol pe steagul national? Si, tot in timp, incepi sa cugeti. La scandinavi aceasta cugetare devine o preocupare tot mai pronuntata vazind agresivitatea cu care islamul se afirma si extinde in tarile lor odinioara crestine.

Multi suedezi vad doar trei alternative pentru viitor: (1) o Suedie seculara; (2) o Suedie crestina; ori (3) o Suedie musulmana. O alta alternativa nu se reliefeaza pe orizont. Prima alternativa e in declin. A doua in coma. Iar a treia in ascensiune. Secularismul suedez e in declin pentru ca islamul e in ascensiune. Intrebarea deci e clara: vor suedezii o Suedie crestina ori musulmana?

Cartea recent publicata, deci, nu apare la voia intimplarii ori la un moment in istorie care e irelevant. Dimpotriva, subiectul e relevant si apare intr-un moment la fel de relevant.

Cartea e scrisa de politologul Karatina Barrling si e disponibila doar in suedeza. [Link: https://imusic.be/artist/Katarina+Barrling?mediaId=161...]

Redam doua paragrafe. Citindu-le intelegem nu doar dimensiunile mizei dar si de ce Suedia e o tara mult invidiata: secularizata in gindire, ea a ramas crestina (protestanta) in administrarea societatii civile.

***

Suedia este adesea evidențiată ca fiind cea mai seculară țară din lume, dar la fel de ușor s-ar putea spune că este și cea mai protestantă. Suedia e un paradox. Contrar a ceea ce ar putea crede suedezii seculari de astăzi, societatea suedeză este în general pătrunsă de creștinism și de propria sa interpretare a religiei: protestantismul suedez. O interpretare care stă la baza unor lucruri precum etica muncii și dorința de a coopera, dar și a rigurozității și conformismului, și care a ajuns să modeleze spiritul social suedez de-a lungul secolelor.

Cu cât suedezii abandonează mai mult religia în sensul tradițional, cu atât gândirea religioasă pare să fie transferată în alte domenii: în politică, dezbatere socială și ideologii. În zona seculară. Suma gândurilor religioase pare a fi constantă, ele pur și simplu iau forme noi. Poate chiar social-democrația suedeză a preluat rolul pe care religia îl juca anterior?

ARTICOLUL 16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI

Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia, au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile. Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi. Pretuiti-le!

 

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti

Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

Germain Droogenbroodt - ITHACA 824 Nu te pot iubi, Anwer Ghani, Irak

 

Alexandra DOGARU - GÂNDUL ZILEI, 1 Martie 2026

 

Parohiei Malovăţ-Mehedinţi - Scrisoare pastorală 558 (1 –15 Februarie)

 

 Scrisoare pastorală

Foaie periodică,    gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXVI(2026),  nr. 558(1 –15 Februarie)

 

Dragii mei enoriași!

Taina Sfintei Spovedanii reflectată în proverbele românești(I). Redăm mai jos o primă parte dintr-un studiu despre Sf. Spovedanie, realizat pe baza proverbelor românești cuprinse în cele zece volume ale colecției lui Iuliu Zanne. Cu ușurință va constata cititorul nostru, că strămoșii noștri au știut Teologie de cea mai bună calitate și au transpus-o admirabil pe limba românească. Iat-o:

 I.Conștiința păcatului. Omul are conștiința păcatului. Păcatul este o caracteristică sine qua non a condiției umane însăși. Expresia  ,,A  fi om”(II, 380) presupune existența tuturor părților bune și rele ale ființei umane, inclusiv existența păcatului.  El a fost prezent la protopărinți, ,,Adam a mâncat mărul, însă dinții noștri se strepezesc”(VI, 466), fiindcă toți suntem descendenții lui: ,,Neam de pe Adam”(VI, 469) și s-a transmis până la noi, necesitând jertfa supremă a Domnului Iisus Hristos: ,,Pentru tine, moș Adame,/ Am mâncat piroane-n palme”(VI, 466). Omul este ființă psihosomatică, dar raportul dintre suflet și trup se schimbă de la om la om. Ideal ar fi ca ,,Trupul – sluga sufletului”(II, 447), însă, în realitate se întâmplă adesea invers. Omul săvârșește păcatul cu întreaga lui ființă, trup și suflet, dar în primul rând sufletul este cel ce suferă consecințele păcatului și acestea se răsfrâng apoi asupra trupului: ,,Greșalele sufletului ca rănile trupului, că și când se tămăduiesc, tot lasă semne pe trup”(IX, 56); ,,Sufletul când pătimește, tot trupul se topește”(II, 439). Păcatul îl urmărește pe om pas cu pas, el identificându-se cel mai adesea cu diavolul însuși, oricum, ajungându-se până la personificarea acestuia: ,,A – l mâna păcatul”(VII, 74), ,, A-l împinge păcatul”(VII, 74) sau ,,A-l trage păcatul”(VII, 73). Păcatul este murdăria sufletului, dându-i culoare acestuia: ,,A avea suflet negru”(II, 441), dar și dimensiuni  ,,A fi mic la suflet”(II, 441). Cel ce se înrăiește în păcate ajunge să fie socotit  ,, fără suflet”(II, 441), comparativ cu cel ce săvârșește binele, virtuțile, faptele bune, care este ,,mare la suflet”(II, 441). Chiar dacă păcatul are o formă materială, vizibilă, el are și un corespondent spiritual, o ,,umbră” a lui, care se   răsfrânge asupra sufletului, astfel că fiecare păcat este luat  ,,pe suflet”(II, 441). Păcatul se agață ,,ca moartea de om sănătos”(II, 625), ,,se leagă de om”(VI, 75), făcându-l ,,din om neom”(II, 381). Autorul anonim face distincție clară între abaterile de la legea morală, în funcție de gravitatea lor. Vom întâlni astfel:

    -Greșelile, ca fiind cele mai mici și neînsemnate forme de derogare de la poruncile lui Dumnezeu, de la normele de conviețuire socială, de la legea morală. Greșeala este mai prezentă la oameni decât păcatul, fiindcă a greși e omenește: ,,Omul greșește”(II, 375), ,,Tot omul poate greși”(VII, 627). ,,A nu greși nicidecum peste putință este, că numai Domnului aceasta este dată. Dar a se îndrepta de greșeala sa, la cel înțelept privește. Aceluia să te asemenea”(VIII, 190). Greșelile de multe ori sunt chiar necesare pentru consolidarea și extinderea unor experiențe de viață: ,,Greșeala, îndreptare așteaptă”(X, 407)  sau ,,Greșind învață omul”(X, 408). Ce-i drept, unele greșeli pot să aibă consecințe dureroase pentru tot restul vieții: ,,Greșeala de o clipă e, adesea, supărare pe viață”(X, 408). Sunt situații când o greșeală poate să genereze implicații multiple, neprevăzute din punct de vedere teoretic: ,,În unele greșim și-n altele ne osândim; de-aceea să nu socotești că o faptă vreodată va rămânea fără plată, că răsplătirea vine când cu gândul nu gândești”(VIII, 606). Dincolo de mustrările conștiinței, ori de oprobiul public, cel ce săvârșește greșeli este pedepsit și de Dumnezeu la vremea cuvenită. Dumnezeu are însă răbdare, fiindcă, așa cum ne spune Mântuitorul, ,,El nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui”. Același sens îl are și proverbul românesc următor: ,,Dumnezeu nu pedepse ște îndată ce omul greșește”(VI, 654). Chiar mărunte, dar dacă sunt multe, la ceasul morții și la judecata de apoi contează, ,,că cel ce mai puțin greșește mai puțină întristare la ceasul morții are”(VIII, 469).

-Păcatele sunt abateri mai grave de la legea morală, de la poruncile lui Dumnezeu și de la legile penale omenești, ele echivalând cel mai adesea cu infracțiunile: ,,Păcatul e mai mare decât greșeala, ca o bucată decât o fărâmitură”(IX, 125). Săvârșirea lor repetată dă o vădită dependență:  ,,Păcatele sunt ca barba, cum o razi, aici o vezi la loc”(IX, 125), ,,Păcatul e ca și norocul: ori te așteaptă, ori îl aștepți și de dânsul nu mai scapi”(VII, 69), ,,Păcatul ca pata, te însemnează numaidecât”(IX, 125), ,,Omul se deprinde cu răul ca viermele în hrean”(II,379).

 Consecințele sunt pe termen lung: ,,Păcatul cu dinți de șarpe, unde mușcă anevoie se mai vindecă”(VIII, 469), ,,Păcatul fărădelege se-nțelege, de-aceea moarte se înțelege”(VIII, 469), ,,Sufletul bucuros este să intre în rai, numai că păcatele nu-l lasă”(II, 438).

Așa cum am spus și la subcapitolul de mai sus privitor la greșeli, și păcatul este în firea omului, fiindcă ,,Nimeni nu-i lemn de biserici”(VI, 487), ,,Nimeni nu-i ușă de biserică”(VI, 487), ,,Nu a îmbătrânit pe căile bisericii”(VI, 492), ,,Nu m-a mâncat calea bisericii”(VI, 492). Aceasta însă nu este o scuză nici în fața lui Dumnezeu, nici în fața oamenilor. ,,Calea păcatului netedă și frumoasă, iar la sfârșitul ei gura iadului”(VIII, 468). ,,Păcatul intră râzând și iese plângând”(VII, 72), ,,Păcatul până se urmează mare plăcere ne aduce, iar după săvârșire la-ntristare și căință îndată ne duce”(VIII, 469), ,,Păcătosul poartă cutia cu păcatele, ca un cocoșat cocoașa în spinarea sa: de-aceea niciodată nu le vede”(IX, 125).

Păcătosul care își repetă păcatul devine un vicios, un pătimaș, un adevărat rob al păcatului: ,,Cel ce păcătuiește rob păcatului se socotește”(VIII, 469).

Omul este responsabil de faptele sale, inclusiv de păcatele pe care le săvârșește. Este adevărat că zicale precum ,,Așa i-a fost scris”, ,,Așa i-a fost scrisa”, ,,Așa i-a fost ursita” întâlnim frecvent în mentalul popular tradițional și ele ne duc la o concepție apropiată de predestinație, de soartă, de destin. Și, totuși, proverbele vin să schimbe radical această concepție: ,,Când vreun cuget te-mboldește,/Întâi la păcat gândește”(VII, 73), ,,Cel ce de-al său suflet la boală nu mai îngrijește, tocmai ca corăbierul, ce în zadar se silește, când vijelia îl găsește”(IX, 150), ,,Cel ce nici la bătrânețe nu se pocăiește, ca lupul ce, și îmbătrânește, năravul nu și-l părăsește”(IX, 72), ,,Vai de omul cu păcat!/ De păcat e alungat/ Și nu poate fi scăpat”(VII, 71).  Voia liberă a omului, liberul arbitru cu care este dotat, justifică pedeapsa pentru păcat și răsplata pentru virtute. Omul nu mai este un instrument în mâna destinului: ,,De faci rău,/Teme-te de Dumnezeu”(VII, 697), ,,Multe și-n multe chipuri pedepsele celui păcătos și când la ele nu gândește”(VIII, 468), ,,Nici un trup fără de osândă”(II, 448), ,,Oricare faptă are și răsplată”(X, 423), ,,Dumnezeu răsplătește fiecăruia după faptele sale”(VI, 652).

La săvârșirea păcatului, diavolul are o parte de vină, am putea spune că este coautor. El îl ispitește pe om, dar nu-l poate obliga să săvârșească păcatul. Răul este specialitatea lui și proverbele o spun cu prisosință: ,,Câte cruci vei face, dracul tot la spate șade”(VI, 594), ,,Dracu nu face cruci de biserică”(VI, 588), ,,Dracu nu face mănăstire”(VI, 589), ,,Dracul crapă când faci bine”(VI, 581), ,,Dracul nu face biserici”(VI, 588), ,,Dracul nu face pomeni, nici punți, nici uși de biserică”(VI, 588), ,,Dracului nu-i pasă dacă faci una sau mai multe cruci”(VI, 595). Creștinul  nu este descoperit în fața atacurilor diavolești. El Îl are pe Dumnezeu în ajutor, dacă-L cheamă cu credință și cu stăruință: ,,Când îl vezi pe dracu, atunci să te-nchini la Hristos”(VI, 590). ,,Fă cruce mare că e dracul bătrân”(VI, 572). Închinăciunea însă trebuie să fie însoțită de credință puternică, fiindcă ,,Nu poți fi și cu dracul în buzunar și cu sufletul în rai”(VI, 563), ,,Nu poți sluji la doi domni”(IV, 343), ,,Nu-i vrea să fii și cu sufletul în rai și cu pielea-n pod”(II, 439), ,,Viață îngerească, trai porcesc”(II, 801).  Îndoiala în credință, duplicitatea, nu rămân nepedepsite: ,,Când te-o scăpa Dumnezeu, dracul te și apucă”(VI, 574). Păcatul se zămislește mai întâi în sufletul omului, în cugetul lui și apoi se materializează în fapta propriu-zisă: ,,Pe unde iasă graiul, iasă și sufletul”(II, 578), ,,Pe unde ne iese cuvântul, pe acolo o să ne iese și sufletul”(II,531). Cel dintâi judecător al omului este propria lui conștiință morală, cugetul său: ,,Pedeapsa păcătosului cugetul se-nțelege, ce necontenit îl bate”(VIII, 468). După această ,,pedeapsă” reprezentată prin coșmaruri insuportabile la unii săvârșitori ai păcatului, urmează, în cele mai multe  cazuri pedeapsa dată de instanțele de judecată. Există și situații când păcătosul scapă nepedepsit de către autorități, fie că nu i s-au descoperit păcatele, fie că n-a fost identificat autorul, fie că autorul a reușit să se sustragă cercetării. Există situații când, urmare păcatului, săvârșitorul poate avea beneficii substanțiale, care-l ajută să-și realizeze o stare materială înfloritoare, să ocupe funcții înalte, să se bucure de slavă lumească. Omul din popor, autor al proverbului, ne îndeamnă, referitor la această situație: ,,Nu râvni la slava păcătosului, că nu va avea sfârșitul său bun”(VIII, 468).

Universalitatea păcatului este  atestată de cuvântul Mântuitorului și ea este reluată în zestrea paremiotică românească: ,,Acela dintre voi, care este fără de păcat, să arunce cea dintâi piatră”(VII,73). Anumite păcate grele nu sunt menționate în proverbe, ci ele sunt exprimate metaforic și toate în legătură cu sufletul. Astfel, omorul este numit în proverbe pe ocolite: ,,A-i bea, a-i sorbi sângele”(II, 712), ,,A-i mânca lumânarea”(III, 215), adică a-i pricinui moartea. Mai mult, criminalul ,,își încarcă sufletul cu păcatele altuia”(VII, 75), adică ale victimei. El are consecințe în timp, vizibile și pentru cei din jur, ca o pedeapsă venită de la Dumnezeu, fiindcă ,,Îl paște păcatul”(VII, 74). Nimic nu scapă nevăzut și nejudecat de Dumnezeu, fie în lumea aceasta, fie în cea viitoare: ,,Sângele nevinovat cere judecată de la Dumnezeu și nu lasă”(II, 708), ,,Sângele vărsat cărbune arzător și foc pârjolitor se face”(II, 709).

Este o datorie firească, creștinească și socială a fiecăruia dintre noi de a ne lupta cu păcatul, cu viciul, indiferent care ar fi acesta. Este firesc ca fiecare să-și  ,,vadă de suflet”(II, 443).Proverbul nu întârzie să ne îndemne în acest sens: ,,Aprinde lumânarea înainte de a se face noaptea”(III, 213), fiindcă ,,Cine vrea să-i țină candela mai multă vreme, trebuie din vreme s-o umplă cu untdelemn”(III, 66). Nepăsarea, întârzierea nemotivată, așteptarea unei vârste înaintate pentru a începe procesul lung și greu al mântuirii, al apropierii de Dumnezeu duc la eșec sigur, fiindcă ,,Omul și din necătare moare și zile când are”(II, 636). Proverbul ne asigură: ,,Credința te va mântui”(VI, 529), ceea ce este foarte corect, deși este insuficient, fiindcă, fără fapte bune ,,credința este moartă”, cum ne precizează Sfântul Apostol Iacob. Prin credință și fapte bune, omul poate deveni ,,ușă de biserică”(VI, 487), iar Dumnezeu ,,îi plătește vămile”(VII, 688)

*

            In memoriam: Dr. Gheorghe Brătescu(1922-2017).  O fericită întâmplare a făcut să-l cunosc pe Prof. Dr. Gheorghe Brătescu. Am participat împreună la unul din simpozioanele de istorie de la Tr. Severin, am purtat o discuție cu dânsul și așa s-a stabilit o relație de prietenie, care mi-a fost de un real folos. Dar, să vedem cine a fost Gheorghe Brătescu!

           S-a născut în 1922. A absolvit Facultatea de Medicină în 1947 și și-a luat doctoratul în medicină și chirurgie în 1948. În anul următor, la Moscova, s-a căsătorit cu Tatiana Pauker (1928-2011), fiica Anei Pauker. Datorită acestui fapt cariera sa politică se încheie în 1953, odată cu căderea soacrei, care, din acel moment, a locuit în casa lor. Ulterior a fost șef de lucrări la Centrul de Organizare a Ocrotirii Sănătății și Istoria Medicinii, absorbit mai apoi de Institutul de Igienă și Sănătate Publică (1953-1962), asistent la catedra de biologie și parazitologie a Institutului pentru Perfecționarea și Specializarea Medicilor și Farmaciștilor (1953-1955) și preparator la Clinica Medicală a Spitalului ,,Colentina” (1956-1967).

           Printre angajamentele sale ideologice s-a numărat susținerea ,,științei miciurinist-pavloviste” contra ,,teoriilor obscurantiste mendelist - morganiste”. În februarie 1953, după arestarea Anei Pauker, locuința i-a fost percheziționată de securitate, în anul 1954 a fost anchetat de partid, iar în august 1956 exclus din acesta. I s-au adus acuzațiile că, în tinerețe, a fost legionar sau simpatizant legionar și, după 23 august 1944, a promovat legionari în munci de răspundere. Brătescu le-a contestat, dar fără vreun rezultat. În 1957 i-a apărut prima carte, care va inaugura o vastă operă în iatroistoriografie și în filosofia istoriei medicinii. Va traduce, de asemenea, din Claude Bernard, Jacques Nicolle, La Mettrie, Avicenna, Descartes.  

            Desființându-i-se postul de cercetător al istoriei medicinii, devine epidemiolog la Sanepid (1962-1969), fără însă a întrerupe activitatea de cercetare și publicare. Discipol al lui Valeriu Bologa (1892-1971), își ia în 1966 doctoratul în științe medicale (specialitatea istoria medicinii) la Universitatea din Cluj. În urma acțiunilor de reabilitare a victimelor perioadei dejiste, Brătescu e reprimit în partid la începutul anului 1969, iar apoi revine la vechiul său post de cercetător de la Institutul de Igienă și Sănătate Publică. Refuză totuși poziția de secretar general al nou înființatei Academii de Științe Medicale, propusă de Miron Constantinescu, dar reia activitatea ideologică comunistă și începe chiar să publice într-un nou sector, cel al propagandei ateiste. Între 1970 și 1973 ține și cursuri facultative de etică medicală la facultățile de medicină și medicină veterinară (în cadrul catedrei de socialism științific). A fost președintele Societății de Istoria Medicinii și Farmaciei din România, din 1977 până în 1986, renunțând la această poziție în urma pensionării.

             După căderea comunismului, a devenit membru al Academiei de Științe Medicale. Activitatea sa publicistică intră acum într-o nouă etapă, și mai bogată, care nu s-a limitat la iatroistoriografie. Ultimii ani ai vieții i-a petrecut la Barcelona, unde locuiau cele două fiice ale sale, căsătorite cu comuniști spanioli întâlniți la București.

             L-am cunoscut la un simpozion ,,Mehedinți. Istorie. Cultură și Civilizație” de la  Tr. Severin din mai 1988.  Din vorbă-n vorbă, între noi s-a stabilit repede o relație de prietenie și stimă reciprocă. În baza acestei relații mi-a trimis apoi multe cărți ale sale privind Istoria Medicinii, cărți care mi-au fost de folos în valorificarea arhivei Protoieriei Mehadiei, atât în ceea ce privește pregătirea tezei de doctorat, cât și pentru alcătuirea mai multor studii și cărți privind Istoria Banatului și Istoria Medicinii(A se vedea, spre exemplu, Studii și documente privind istoria României, vol. I-III(Banatul).

          În baza prieteniei ce se înfiripase între noi, la 23 mai 1988 îi mulțumeam pentru un colet cu cărți pe care mi le trimisese și îndrăzneam să-l rog să mă coopteze și pe mine într-un eventual colectiv de editare a unui nou volum de Istoria Medicinii. Atunci i-am trimis un exemplar din cartea mea Coloana Infinită. Nu era omul care să se lase așteptat, fiindcă la 7 iunie am primit scrisoare de la dânsul, în care-mi mulțumea pentru cartea trimisă, mă felicita, fiindcă lucrarea era, după aprecierea dumnealui, ,,o realizare deosebită, vădind deopotrivă pasiune de cercetare, erudiție și alese simțăminte patriotice”. Mă asigura atunci, că în momentul în care se vor întrevede speranțe privind publicarea unui volum colectiv de Istoria Medicinii în cadrul Institutului Național de Igienă, mă va solicita să devin colaborator.

             Pe lângă cărțile mai vechi de istoria medicinei, pe care mi le trimisese mai înainte, la 18 sept. mi-a trimis proaspăta sa lucrare, Grija pentru sănătate. Primele tipărituri de interes medical în limba română(1581-1820)(București, Editura Medicală, 1988, 114 pag.). Era o lucrare de excepție!

            Mă simțeam foarte îndatorat față de dânsul. Am găsit soluția ca să echilibrez situația. Eram abonat pe atunci la 36 reviste culturale. Aducea poștașul zilnic câte un maldăr de ziare și reviste. Apăreau destul de des în revistele respective referiri la Domnul Brătescu. M-am hotărât ca să-i decupez acele materiale și să i le trimit. Făceam lucrul acesta și cu alți corespondenți ai mei și știam câtă bucurie le fac asemenea piese. Așa s-a întâmplat și cu Domnul Brătescu. Aflând mai multe despre preocupările mele privind Istoria Medicinei, ca urmare a conspectării arhivei Protoieriei Mehadia din perioada 1780-1918, mi-a recomandat cu generozitate revista ,,Igiena”, ca una care publică materiale de Istoria Medicinei. Dacă am posibilitatea să fac un articol de acest gen, să i-l trimit dânsului. Nu m-am lăsat mult așteptat, fiindcă la 26 sept. 1989 i-am trimis la București, pentru revista ,,Igiena”, articolul Boli și remedii în proverbele românești. Articolul n-a mai apărut în ,,Igiena”, ci în ,,Viața Medicală” (București, an. XXXVIII(1990), nr. 3 (mart.), pp. 67-71).

         La sfârșitul lui 1989, în zarva revoluției, mi-a apărut  la Craiova, la ,,Scrisul Românesc”, Zidina, în volumul colectiv de debut, Reliefuri.  I-am trimis și Domnului  Brătescu un exemplar. Mi-a răspuns că admiră în Zidina ,,meșteșugul povestirii, simțul sugerării tragicului, măiastra evocare a peisajului”. Mă asigura atunci că mă va coopta pentru orice volum comun, pe care-l va edita.

          Avalanșa evenimentelor derulate după Revoluție, respectiv înființarea Editurii ,,Cuget Românesc”,  implicarea în învățământ, doctoratul și multe-multe altele, au făcut  ca relația mea cu Domnul Brătescu să se întrerupă. Nu era însă omul pe care să-l poți uita. Îți rămânea în memorie prin seriozitatea sa, prin cultura vastă, prin generozitatea ce-o dovedea la tot pasul față de tinerii ostenitori într-ale condeiului. Au trecut anii, dar figura Domnului Brătescu îmi este vie în memorie, fiindcă a știut să clădească o prietenie pentru o viață.  

*

            Judecata popii. Veniseră la Protoieria din Tr. Severin  nişte reclamaţii din Prejna. Câţiva cetăţeni de acolo îl reclamau pe preotul lor, părintele Grasu, că a pretins câte cinci lei de parastas la Ispas, că a făcut parastasele de la Ispas beat, că a mărit contribuţia de cult.  

            Protopop era Părintele Pufan. Era tânăr şi se temea de anchete, mai ales atunci când se simţea între ciocan şi nicovală şi trebuia să trimită preoţi în consistoriu sau să ia măsuri drastice. Părintele Grasu era mult mai în vârstă decât dânsul şi îi purta un respect deosebit. Pe de altă parte, se vedea cât de acolo că autorii reclamaţiilor, patru sau cinci la număr, erau nişte reclamangii de profesie  şi puteau să adreseze cu aceeaşi uşurinţă reclamaţii şi la adresa protopopului, dacă nu le-ar fi convenit rezultatul anchetei. Părintele Zoican era secretar la protoierie şi preot la Balta. S-au sfătuit cum să procedeze, ca să iasă lucrurile cât mai bine şi fără ecouri. Au hotărât să-i dea delegaţie Părintelui Ilie Izverceanu de la Cernavârf, ca să facă ancheta. Tocmai venise părintele pe la protoierie şi i-au spus despre ce e vorba. Părintele a acceptat cu plăcere, mai ales că se pricepea de minune să ,,judece” în felul lui, astfel că întotdeauna în asemenea situaţii se făcea pace. I-au dat delegaţie scrisă, au trimis citaţie la reclamanţi şi la preotul Grasu, ca-n ziua cutare să fie prezenţi la biserica satului Prejna pentru anchetă. Părintele Zoican era însărcinat ca secretar al Părintelui Izverceanu.

            În ziua stabilită, părintele Zoican s-a prezentat la biserica din Prejna. Era curtea bisericii plină de săteni. Se dusese vestea că vor veni să-l schimbe pe preotul lor. Opiniile erau împărţite. Erau, într-adevăr,  câţiva care ar fi vrut ca preotul Grasu să plece de acolo, dar majoritatea se împăcau bine cu el şi nu aveau ce-i reproşa.

            Părintele Zoican a pregătit terenul: ,,-Eu sunt secretarul părintelui delegat al protoieriei Tr. Severin. Să aşteptăm pe părintele delegat. Nu ştiu cine va fi. Este numit în secret de protopop, ca să nu se ştie dinainte şi să se facă aranjamente!” Lumea aştepta cu nerăbdare să vadă delegatul şi să asiste la judecată. În sfârşit, apare  Părintele Izverceanu cu şareta. Coboară. Era înalt, impunător. Avea culion pe cap, reverendă, giubea, cruce la gât, brâu roşu şi baston mare în mână. Lumea îl cunoştea de zeci de ani, fiindcă Prejna este aproape de Cernavârf, însă atunci nu mai era preotul Ilie, ci delegatul protoieriei, ceea ce însemna cu totul altceva. Părintele Izverceanu avea o ţinută gravă, autoritară, faţa încruntată. A dat bineţe, scurt, fără să lungească vorba, cum îi era obiceiul. A cerut ca toată lumea să intre în biserică. A pus să se scoată în mijlocul bisericii, pe o masă, Sfânta Evanghelie şi Sfânta Cruce. Părintele Zoican i-a citit delegaţia, prin care protopopul îl investea să ancheteze cazul preotului Grasu de la Prejna. A dat apoi citire reclamaţiilor. A făcut prezenţa reclamanţilor. Părintele Izverceanu a zis: ,,- Domnilor, aţi reclamat că l-aţi văzut pe Părintele Grasu oficiind serviciile beat în biserică. E foarte gravă acuzaţia. Vă rog să juraţi pe Sfânta Evanghelie şi pe Sfânta Cruce că l-aţi văzut dând cu capul şi de peretele acela al bisericii şi de peretele celălalt!”    ,,-Nu, părinte, că parastasele le-a făcut în curtea bisericii, nu în biserică. Acolo era beat!” ,,-Domnilor, problema nu intră în competenţa mea. În reclamaţie scrieţi clar că în biserică era beat. Nu ziceţi că în curtea bisericii, ci în biserică. Citiţi şi vă convingeţi! E adevărat?” ,,-E adevărat!” au zis oamenii, fâstâcindu-se. ,,-Atunci, dacă este adevărat, scrieţi aici că nu l-aţi văzut beat în biserică, aşa cum aţi afirmat. Lumea e martoră!” N-au avut încotro şi au scris. ,,- Domnilor, ziceţi că a pretins câte cinci lei de parastas! E adevărat?” ,,- E adevărat, părinte delegat!” ,,- E, de asemenea, o acuzaţie foarte gravă! Pentru asta îl transferăm disciplinar la o parohie peste Olt, nici să nu-i mai auziţi de nume! Parohia Prejna o dăm de Parohia Balta!” A sărit ca ars Părintele Zoican: ,,- Părinte delegat, nu o daţi de Parohia Balta. Eu am Balta şi Sfodia, am şi funcţia de secretar la protoierie în Severin, nu pot să iau şi Prejna!” ,,- Bine, atunci dăm Prejna de Parohia Şiroca!” Şiroca era la distanţă de 15-20 kilometri de Prejna.

            Când au auzit oamenii de o aşa sentinţă, l-au rugat pe Părintele Izverceanu să renunţe la soluţie şi să le lase pe Părintele Grasu în continuare, fiindcă ei sunt mulţumiţi cu dânsul, afară de cei patru-cinci, care-l reclamaseră. Văzându-se încolţiţi de mulţime, reclamanţii au dat declaraţie că-şi retrag plângerile şi nu mai au nimic împotriva Părintelui Grasu. S-au întocmit cuvenitele procese-verbale, au semnat toţi cei prezenţi şi astfel s-a încheiat ancheta.  

             Toţi au răsuflat uşuraţi, mulţumiţi de ,,judecata popii”.

*

Publicații. În cursul acestei luni am reușit să mai publicăm câteva materiale, astfel: Oferta de carte – ianuarie, în ,,Armonii culturale”, 19 ian. 2026, ediție și on-line (https://armoniiculturale.ro);  ,,Scrisoare pastorală” – 557, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 16 febr. 2026, ediție și on-line (https:// ebibliothecaseptentrionalis. wordpress. com); în ,,Armonii culturale”, Adjud, 16 febr. 2026, ediție și on-line (https:// armoniiculturale.ro); în ,,Observatorul”, (Toronto-Canada), 17 febr. 2026, ediție și on-line (https://www.observatorul.com).

*

În această perioadă parohia noastră a publicat cartea preotului Dvs. Liturgica.  Contribuții bibliografice(253 pag.).

Lucrarea însumează materialele cu conținut liturgic publicate în reviste precum: ,,Biserica Ortodoxă Română” (1874-2014), ,,Studii Teologice”(1927-2018), ,,Ortodoxia” (1949-2008) și ,,Mitropolia Olteniei”(1948-2008)

Materialul este organizat pe reviste, pe teme și probleme. Sperăm să fie de folos utilizatorilor, fiindcă, de fapt, acesta este și scopul realizării și publicării lucrării de față.

În același timp, lucrarea noastră devine un instrument de mare utilitate tuturor celor ce studiază disciplinele teologice.  Cercetarea continuă și, poate, cu voia Domnului, vom ajunge într-o zi să avem bibliografii complete pentru fiecare secțiune a studiului teologic. Oricum, truda noastră face un început. Sperăm să fie de folos.

Am împărțit materialul pe revistele consultate, iar în cadrul fiecărei reviste am organizat materialul după programa analitică a învățământului teologic, pentru ca lucrarea să devină cât mai utilă celor ce o vor folosi. La multe dintre materialele conspectate am adăugat și un scurt rezumat.

Am realizat un indice de autori la sfârșitul cărții, astfel încât lucrarea noastră să devină un instrument cât mai practic.   

Sperăm ca truda noastră să fie de bun augur tuturor celor ce se vor nevoi să studieze Liturgica.

*

Parohia noastră a republicat următoarele cărți: Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Sfânta Scriptură. Contribuții bibliografice, Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Dogmatica. Contribuții bibliografice și  Pr. D. Bălașa, Dacii de-a lungul mileniilor.

*

Ajutoare și donații. În această perioadă am primit câteva ajutoare și donații din afară parohiei, astfel: Doamna Elisabeta Leferenz(Nürnberg-Germania): 251 lei; Domnul Zgarcea Cornel(Tr. Severin) și Domnul Șeitan Nicolae(Cernavârf-MH), fiu al satului Malovăț: câte 200 lei; Doamna Doina Vasilca(București), fiică a satului Malovăț: 160 lei; Fam. Caragea(Tr. Severin), Doamna Iacob Raluca(Tr. Severin), fiică a satului Bârda, Domnul Sârbu Marian(Tr. Severin), Fam. Mureșan(Tr. Severin), Fam. Preda(Tr. Severin) și Doamna Coman Aurica(Tr. Severin), fiică a satului Malovăț: câte 100 lei; Dl. Dr. Nicolae Cheiță(Craiova) și Doamna Rolea Violeta (București), fiică a satului Bârda:  câte 50 lei; 

*

La Azilul de la Șimian am mai donat un aragaz.

*

Zâmbete.  ☺Din bancurile care circulau la noi înainte de  1989 spicuim câteva: ☺1965: - Alo, miliția economică? Vecinul meu mănâncă! - Ei, și? - Da, dar mănâncă caviar cu polonicul.- Venim! 1975: - Alo, miliția economică? Vecinul meu mănâncă! – Ei, și? - Da, dar mănâncă carne de vițel ! - Venim! 1985: - Alo, miliția economică? Vecinul meu mănâncă! -Venim! ☺La plecarea în Uniunea Sovietică, cosmonautul Prunaru îi lasă mamei un bilet: ,,-Dragă mamă, plec în Cosmos! Vin peste 30 de zile!” Întors din misiune acasă, Prunaru constată că mama era plecată. Pe frigider găsește un bilet: ,,- Dragul mamei, am plecat să cumpăr brânză, nu știu când revin...!” ☺Cel mai bun banc politic: Poftă bună! ☺Au fost introduși ghizi în magazine. Ei arată vizitatorilor: aici a fost carne..., aici a fost brânză... ! ☺Lui Bulă i-au degerat mâinile. A căutat mâncare în frigider...

*

          Excursii-pelerinaj. În ziua de joi, 2 aprilie, parohia noastră organizează o excursie- pelerinaj de o zi, pe următorul traseu: Tr. Severin-Malovăț-Bârda-Florești-Apa Neagră-Mănăstirea Tismana-Tg. Jiu-Mănăstirea Lainici- Petroșani-Hațeg-Mănăstirea Prislop-Mormântul Sf. Arsenie Boca – Caransebeș – Mănăstirea Teiuș – Mănăstirea Piatra Scrisă-Orșova-Mănăstirea Vodița-Tr. Severin-Malovăț-Bârda. Costul e de 80 lei/pers.

*

          Convocare. Rugăm membrii Consiliului Parohial să poftească la biserică duminică, 8 Martie, fiindcă la ora 12 vom avea ședință.

*

Program. În luna Martie avem următorul program de slujbe: 1 Mart.(slujbă la Bârda; binecuvântarea semințelor la Malovăț, la ora 12);  7 Mart.(Bârda-Malovăț); 8 Mart. (Malovăț); 14 Mart.(Malovăț-Bârda); 15 Mart.(Bârda); 21 Mart.(Malovăț-Bârda); 22 Mart.(Malovăț); 25 Mart. 0(Pomeniri la Bârda, la ora 8; slujbă la Malovăț); 28 Mart. (Malovăț-Bârda); 29 Mart.(Bârda). În restul timpului, preotul poate fi contactat la biserică, acasă, la telefonul  0724.99.80.86, ori pe adresa de e-mail stanciulescubarda@gmail.com. Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda