CASA
NOASTRĂ
CU
FRUNTEA ÎN SOARE
Și
ANCORATĂ-N AUR
ȘI PONOARE
poem de Melania Rusu Caragioiu
~*~
Sub un brad, în piatra seacă,
De treci drumul cel știut,
O căsuță stă sub cracă,
Un cămin ce l-ai avut.
Când în cuibul cu arnici
S-au născut iar pui vreo trei
Coborau spre cetini dese
Pe scară de funigei.
Și crescut-au în țărână
Feți cât bradul de înalt
Nu-i răstoarnă, nu-i dărâmă
Decât Domnul Preaînalt
Ce mai case își durară
Din lemn trainic și brădiu
Până se umplu o țară
Până-la cerul siniliu.
Casa noastră-i numai pâine,
Veselie, joc și cânt,
Mulți trecut-au, trec și mâine
S-o admire, pe pământ.
Unii-au încercat s-o guste
Simulând câte-un sărut,
Dar și ea știa să muște
Dacă te strâmbai urât...
Cum de neamul nostru mare,
Suntem oameni așezați,
Între patru largi hotare,
Nu barbari veniți călare
Căutând vreo așezare.
Până-acei se dumiriră,
Cum poți să fi sedentar,
Feții nostri construiră
Cetăți falnice-n hotar.
Dacă prietenă-i pădurea
Cu-al ei falnic,'nalt podiș.
Meșteșugul și securea
Stau de veghe în frunziș.
Și din bradul frate geamăn
Croim case, cărți și tot:
,,Casa noastră-i fără seamăn
,,De azi pân-la... Herodot !”
~*~
De : Jianu Liviu
<jianuliviu@yahoo.com>
Envoyé : 24 janvier
2018 01:40
Objet : Casa Noastra
----- Forwarded Message
-----
From: Jianu Liviu
<jianuliviu@yahoo.com>
To:
Sent: Wednesday,
January 24, 2018 8:34 AM
Subject: Casa Noastra
Casa Noastra
~*~
S-a ridicat si -acas, cea mai model!
Casuta noastra – mare – din padure!
In jur – cat vezi cu ochii – fel de
fel!
Si cea mai desfatare – din nature!
Imens – e parcul ei ! Cat nici nu
speri!
Dar – pentru noi – familie – nu
ne-ncape!
Si are -atatea – chiar si primavari!
-
Ca -s prea curate – aici – murdare
ape!
Cat despre-acoperis – un munte –
chiar!
Cu tample roz – caramiziu – ca zidul
-
In care curge -n usa – la hotar -
Si in ferestre – dragostea – ca
blidul!
Si loc- si timp – inuntru – cat nu
spui!
Si nimeni nici n-o vrea – nici
ocupata
Se pare – nu-i – caci lacat are-n
cui,
Dar pur si simplu...este incuiata..
Cu ce-ar fi bine – lux – si mobilata?
Ce sa aducem – ici, in Paradis,
ca sa-ncapem – cu generatia – toata,
De mari, si mici – sperante – de
promis?
Nu mare gioc! Montata – demontata,
Chitita pe o scara – prin cel pod,
terasa – pentru hrana – e sarmanta,
Si – ia priviti! - nici urma nu-i ! -
de glod!
Desigur – veti dori – calduri –
racoare -
Plimbari – si preumblari – dupe
cerizi -
Padurea noastra vesnica – le are -
Ambetonatii nostri apatrizi!
Si daca vreti – sa concurati –
proiectul -
Sa nu uitati – de o lipsi – vreun
scaun -
E plin – mai incolo' – si intelectul
-
sa nu calcati pe el … ca e sarman...
~*~
24 ianuarie 2018
Cu deosebit respect,
Jianu Liviu-Florian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu