Caragioiu & Jianu - CASA NOASTRĂ

CASA  NOASTRĂ

CU  FRUNTEA  ÎN SOARE

Și

ANCORATĂ-N  AUR  ȘI  PONOARE

poem de Melania Rusu Caragioiu

~*~

Sub un brad, în piatra seacă,

De treci drumul cel știut,

O căsuță stă sub cracă,

Un cămin ce l-ai avut.

Când în cuibul cu arnici

S-au născut  iar pui vreo trei

Coborau spre cetini dese

Pe scară de funigei.

Și crescut-au în țărână

Feți cât bradul de înalt

Nu-i răstoarnă, nu-i dărâmă

Decât Domnul Preaînalt

Ce mai case își durară

Din lemn trainic  și brădiu

Până se  umplu o țară

Până-la cerul siniliu.

Casa noastră-i numai pâine,

Veselie, joc și cânt,

Mulți trecut-au, trec și mâine

S-o admire, pe pământ.

Unii-au încercat s-o  guste

Simulând câte-un sărut,

Dar și ea știa să muște

Dacă te strâmbai urât...

Cum de neamul nostru mare,

Suntem oameni așezați,

Între patru largi hotare,

Nu barbari  veniți călare

Căutând vreo așezare.

Până-acei se dumiriră,

Cum poți să fi sedentar,

Feții nostri construiră

Cetăți falnice-n hotar.

Dacă prietenă-i pădurea

Cu-al ei falnic,'nalt podiș.

Meșteșugul și securea

Stau de veghe în frunziș.

Și din bradul frate geamăn

Croim case, cărți și tot:

,,Casa noastră-i fără seamăn

,,De azi pân-la... Herodot !”

~*~

De : Jianu Liviu <jianuliviu@yahoo.com>

Envoyé : 24 janvier 2018 01:40

Objet : Casa Noastra

----- Forwarded Message -----

From: Jianu Liviu <jianuliviu@yahoo.com>

To:

Sent: Wednesday, January 24, 2018 8:34 AM

Subject: Casa Noastra

Casa Noastra

~*~

S-a ridicat si -acas, cea mai model!

Casuta noastra – mare – din padure!

In jur – cat vezi cu ochii – fel de fel!

Si cea mai desfatare – din nature!

Imens – e parcul ei ! Cat nici nu speri!

Dar – pentru noi – familie – nu ne-ncape!

Si are -atatea – chiar si primavari! -

Ca -s prea curate – aici – murdare ape!

Cat despre-acoperis – un munte – chiar!

Cu tample roz – caramiziu – ca zidul -

In care curge -n usa – la hotar -

Si in ferestre – dragostea – ca blidul!

Si loc- si timp – inuntru – cat nu spui!

Si nimeni nici n-o vrea – nici ocupata

Se pare – nu-i – caci lacat are-n cui,

Dar pur si simplu...este incuiata..

Cu ce-ar fi bine – lux – si mobilata?

Ce sa aducem – ici, in Paradis,

ca sa-ncapem – cu generatia – toata,

De mari, si mici – sperante – de promis?

Nu mare gioc! Montata – demontata,

Chitita pe o scara – prin cel pod,

terasa – pentru hrana – e sarmanta,

Si – ia priviti! - nici urma nu-i ! - de glod!

Desigur – veti dori – calduri – racoare -

Plimbari – si preumblari – dupe cerizi -

Padurea noastra vesnica – le are -

Ambetonatii nostri apatrizi!

Si daca vreti – sa concurati – proiectul -

Sa nu uitati – de o lipsi – vreun scaun -

E plin – mai incolo' – si intelectul -

sa nu calcati pe el … ca e sarman...

~*~

24 ianuarie 2018

Cu deosebit respect,

Jianu Liviu-Florian