Te-am găsit,
te-am regăsit şi te mai vreau
~*~
Te privesc şi
mor în fiecare clipă,
mă vei ucide
prin cuvinte răscolitoare,
asta simţi
acum,
în călătoria
spre nicăieri mergi singur,
înţelegi, nu
poate fi altfel în căutările tale,
te-ai zdrobit
în tine,
n-ai simţit ce
era acolo,
mereu ai mers
înspre ceva,
de nu mă
întâlneai căutai, încă, himere.
– Dacă nu am
trăit o emoţie cândva,
o trăiesc acum,
o tot căutam undeva.
Când treci de-o
vamă,
pe un tărâm
necunoscut,
aştepţi să vezi
un alt teritoriu.
Întinde mâinile
să-ţi dau
căldura
palmelor,
un vis de vise,
dacă îl coborâm
e posibil să
ne-mpotmolim!
Ai grijă la foc!
Sub roua frunzelor tăcerii
o fată de
petale uşor s-a ascuns.
Chiar dacă nu
ştim drumul,
până vom
descifra mesajul
şi după aceea,
lumina ne
veghează
să ne-împlinim
misiunea.
Rămân o efigie,
acolo, în
interiorul tău,
aşa ai să mă
găseşti, deschide palma!
Ai înţeles. Nu
ai ce să cauţi,
doar să
trăieşti,
nimic nu
trebuie descoperit,
totul există,
e-al tău,
ştii că eşti
totul,
parte din
tine-i în tot şi-n toate!
Prinsă în timp,
o uşă
s-a deschis o
singură dată,
trebuie să
intri
pentru a căuta
fiorul vieţii.
Cuvântul îşi
începe tăcerea.
Pline de
pasiune şi sensibilitate,
tremurânde,
buzele sângerii
se topesc
într-un sărut.
Zborul
fluturelui,
încă, nu a
străbătut drumul vieţii.
Lasă valul să
strige,
în fiecare
clipă suntem o altă identitate!
De golit
complet unde,
în cine, în ce
şi cum?
– Imaginea
mea
rămâne pe retina sufletului tău,
nu putem
renunţa la vise,
împreună vom fi
mereu.
Pe un tărâm
necunoscut
te-am găsit,
te-am regăsit
şi te mai vreau!
~*~
12 iunie 2014
IRINA LUCIA MIHALCA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu