Catalin Afrasinei - poem din cotidianul akkadian

 

poem din cotidianul akkadian

 

 

~*~

 

mă-ntorsesem în caravana avangardei

 

din care observasem lipseau oamenii nisipurilor mișcătoare

 

locuiam într-o peșteră fără cuvântul rostit la apropierea călăuzitorilor de măgari

 

aveam vise ciudate ca și cum aș fi locuit foarte departe de centrul iluziei pământene

 

mă aflam exact locul perfect geometric de unde se poate înălța o catedrală fără bule

 

era înspre

 

iarnă-primăvară

 

primăvară –iarnă

 

comentam figurile de stil din operele grecilor scăpați de la marathon

 

din ce în ce mai mult

 

de mine se apropiau akkadienii cu stele

 

& doream să nu mai pot visa în cuneiforme

 

în fața mea

 

lumea dobândise forma geometrică a stelei & a păcatului cunoașterii

 

nu-mi ascultasem părinții & aceasta cred că e cauza întunericului

 

prin care m-am întâlnit mai întîi cu strămoșii izgoniți din viață ca și din moarte

 

revelația era amplă cu însemne regale de purpură

 

tatăl & mama mea rostind neînțelesuri în fața stelei gemene

 

vechii greci se pierdeau cu totul la intrarea în poetica medievală

 

de aceea am uitat toate numele

 

memoria mea era memoria avangardei

 

din viitorul nemort precum timpul solar

 

miliardele miriadele de fotoni care-mi bântuiseră conștiința

 

(conștiința am înțeles-o foarte târziu

 

un prieten  ce trecuse dunărea înot

 

& nefiind împușcat de trupele KFOR din  sarajevo

 

după cinci ani

 

m-a sunat să vadă ce mai fac dacă-mi mai amintesc de noi

 

,,de cinci ani nu am văzut lumina soarelui pe cerul italiei

 

lucrez  la lumina stelelor

 

nu-i rău

 

i-am răspuns

 

n-ai de unde să știi  dacă lumina stelelor

 

nu provine de la alți sori înfloriți din aprilie

 

poate de la acea constelație

 

până la care lumina călătorește un miliard de km/h

 

nu te -ngrijora) apoi a rostit numele grecesc al războiului dintre sine & sine

 

retina memoriei păstrează numai războaiele adevărate

 

scutul lui achile

 

vechile papirusuri din alexandria

 

pe frontispiciul neincendiat sta scris

 

lui ghilgameș îi fusese dat să știe numele regilor de dinainte de potop

 

descântecele hierodulelor la scrierea numelui pe stelele funerare

 

ALFABETUL ESTE MEMORIA NEMOARTĂ A FIINȚEI

 

-n penumbra geometrică a eliberării aerului înspre annunaki

 

viața se pierdea & mie îmi fusese dictat noumenul

 

transcendența care coboară pe schiuri ca la biathlon

 

aproape pierit    priveam întrecerile

 

aproape viu le aprobam

 

aproape lizibil iscăleam pe zăpada trupului tău

 

toate se-ntâmplau într-un oraș din nord

 

se-ntâmpla în nopțile albe

 

se prea poate sankt-petersburgul adăpostise de atâtea ori

 

țarul cu dinți de fildeș

 

țarina cu o cupă a vieții fără de moarte în mână

 

apoi am mai numărat 64de tancuri

 

atât de multe chipuri în dimineți akkadiene

 

& pacea sufletului -n moarte

 

 

~*~

Catalin Afrasinei