Gheorghe Piperea - Poate că e mai bine „extra muros”

 

Poate că e mai bine „extra muros”

Prof. univ. dr. Gheorghe Piperea

06 Iulie 2022

 

 

„Tot ceea ce știu cu certitudine este că nu știu nimic!” (Σωκράτης Sokrates - Socrate)

 

Nu știu cum se face, dar majoritatea cetățenilor români, deși creștini de credință, sunt zen (budiști) în atitudine. Când li se spune că prostocrația și impostorii și hoții de la putere trebuie schimbați, sar roi să (se) ne convingă că nu are rost, că votul nu contează și, chiar mai rău decât atât, că nu există înlocuitori ai celor care constituie establishment-ul actual. De bine, de rău, o ducem bine - de ce să ne strofocăm?

 

În extrema cealaltă se găsește o altă parte consistentă a opiniei publice, care nu doar că vrea schimbarea, dar vrea soluții rapide și, dacă se poate, explicate în 156 de caractere, ca pe Twiter. Domne, înțeleg, viața e nasoală, dar tu, cel care arăți cu degetul, ce soluții ai? Hai, explică repede, că timp trece.

 

O extremă a acestei extreme este acea parte foarte guralivă, violentă și militantă, degrabă vărsătoare de donații pentru tot felul de cauze false și imediat semnalizatoare ale virtuților corecte politice, care te întreabă invariabil: dar tu ești expert, ca să te pronunți? Lasă domn'e specialiștii să se ocupe - iar specialistul este, invariabil, impostorul cocoțat în funcție de zeci de ani, imposibil de contrazis și imposibil de dat jos de pe soclu. Pentru că majoritatea de mai sus consideră că n-are rost, domne, n-are rost.

 

Timp de aproape 20 de ani, între 1949-1968, America și-a persecutat orice cetățean care avea sau era bănuit de simpatii comuniste, care nu era suficient de conservator și care nu era destul de anti-sovietic. Toți erau suspectați de spionaj asimptomatic în favoarea U.R.S.S. Erau în vigoare legi ale fidelității și ale jurământului care aruncau în pușcărie sau în șomaj orice aparent simpatizant de stânga sau „progresist”.

 

Prototipul corporației și al corporatristului care trebuie să își semnalizeze virtutea se găsește în acele legi totalitare, pe care Curtea Supremă de Justiție a S.U.A. le-a declarat neconstituționale de-abia prin '75. Conceptul de „tweeter, whistleblower” (ciripitor) și cel de „factchecker” tot (verificator al faptelor) acolo își au obârșia.

 

Pentru a face astea, senatorul McCarthy a folosit pârghiile constrângătoare ale Congresului, iar J. E. Hoover i-a asigurat spatele, punând mijloacele și mai constrângătoare ale F.B.I. (care tocmai ce se punea pe roate prin '49) în slujba „luptei” cu dușmanul proletcultist.

 

Sute de funcționari, cadre didactice, artiști, opozanți politici și oameni simpli au fost aruncați în pușcărie și zeci de mii au fost trimiși în șomaj pentru simpla bănuială că uneltesc și conspiră contra măreței democrații americane. În spatele acestor nemernicii au fost chiar președinții americani Truman (democrat) și Eisenhower (republican), care au andosat și susținut cu finanțări publice poliția politică a lui McCarthy și a lui Hoover (ironic, cu toată ura declanșată contra unor mari oameni de știință, ca Alan Turing, care nu era straight, nici Hoover nu era…).

 

Prigoana a continuat până când epicentrul propagandei, Hollywood-ul, a dat semnalul schimbării propagandei: intelectuali, artiști, universitari și sindicaliști care fuseseră ostracizați zeci de ani au fost reabilitați - cazurile lui Charlie Chaplin, Orson Welles, J. Robert Oppenheimer (creatorul bombei atomice) și Dalton Trumbo (scenaristul nemenționat al blockbuster-ului „Spartacus”, cu Kirk Douglas în rolul principal și cu Stanley Kubrick ca regizor ostensibil) sunt mai mult decât cunoscute.

 

Industria propagandei hollywoodiene nu a recunoscut niciodată și nu și-asumat nicio vină pentru susținerea acestei prigoane totalitare, așa cum nu a făcut-o nici cu atitudinea pro-rasistă de dinainte de 1968.

 

Azi, lucrurile s-au întors cu fundul în sus. Totul este la fel de absurd și anti-constituțional, doar că pe invers. California, epicentrul progresismului ideologic, tinde la ieșirea din S.U.A., pe motiv că restul statelor sunt prea conservatoare. Stăpânii digitali ai internetului tind, de asemenea, la crearea și consolidarea unei lumi a lor, a-naționale, cu reguli proprii, de o severitate maoistă.

 

Azi, în întreaga lume, dacă nu ești suficient de progresist, de stânga sau chinezofil, dacă nu ești suficient de fidel „valorilor” comunității, dacă nu crezi religios în „știință” și nu îți organizezi viața după canoanele și ritualurile impuse de informațiile oficiale, ești un dușman al „ordinii internaționale liberale”, un nenorocit de medieval demn de a fi aruncat peste zidurile cetății, un conspiraționist care trebuie șters din istorie și care merită să moară în chinuri la A.T.I., eventual prin detubarea de către o anestezistă „de bine”, care vrea să își arate astfel virtutea pe Facebook, făcând o treabă atât de eroică, „pentru siguranța noastră”.

 

Nenorocirea este că neo-macartismul progresist este extins acum la scară globală - prin imperialism cultural și juridic american, susținut de cea mai bogată armată din istorie, tot ceea ce vine de la Hollywood și de pe canalele de streaming progresiste este impus în tot Occidentul și în toate coloniile americane. Totalitarismul progresist este global și atât de constrângător încât poți fi anihilat cultural și economic chiar dacă ești un biet român care se miră și, din când în când, mai face ironii la adresa „științei” cu care ne-au obișnuit cei doi ani de plandemie.

 

De exemplu, dacă spui că e de rahat să dai bani publici pe cercetarea științifică a transplantului de rahat ca tehnică de întinerire, ești putinist.

 

Dacă spui că îmbolnăvirea repetată de „cou_veed”, în termen scurt, după patru doze de vakseen, e o dovadă că ceva nu e în regulă cu „narațiunea” medical-ideologică din ultimii doi ani, ești conspiraționist medieval și meriți să fii sancționat pe Facebook pentru încălcarea „standardelor”, iar comunitatea vieții să te eticheteze ca personaj periculos, demn de aruncat extra muros.

 

O lume mizerabilă, care speră să se vindece cu transplant de fecale, merită toată „stima”, desigur…

 

Oameni buni: orice drum se începe cu primul pas (zice chinezul mitic). Iar primul pas este conștientizarea. Știți ce obișnuia să spună Socrate? Că înțelepciunea începe cu constatarea asta : „Tot ceea ce știu cu certitudine este că nu știu nimic!”.

 

Poate că e mai bine extra muros.