ZIUA
INTERNAȚIONALĂ a CAFELEI
... îmm, simțiți aroma?!
ZIUA INTERNAȚIONALĂ a CAFELEI este
marcată, în fiecare an, la 1 octombrie, fiind dedicată cafelei şi iubitorilor
acestei savuroase băuturi, dar şi milioanelor de oameni implicaţi în lungul
proces de producere a acesteia, de la fermieri la specialiştii în prăjirea
cafelei şi de la cei care o prepară, la proprietarii magazinelor de cafea.
Iată și CAFEAUA în aburi de legendă
românească ...
Se pare că primul român de rang înalt care
a băut cafea a fost marele logofăt Ion Tăutu, din Moldova, iar legenda legată
de el este hazlie de-a binelea. Ion Tăutu a fost o mare personalitate politică,
în vremea lui Ştefan cel Mare şi a urmaşului acestuia, Bogdan al III-lea cel
Orb. A avut mai multe misiuni diplomatice în Polonia, Veneţia şi Turcia.
În ”O samă de cuvinte”, Ion Neculce
relatează despre misiunea logofătului la Înalta Poartă, unde, pomeneşte şi
întâmplarea cu cafeaua fierbinte, oferită lui Tăutu. Acesta, neştiind ce
băutură mai e şi aceea şi cum s-o bea şi nevrând să se facă de râs, a dat cana
peste cap, opărindu-şi astfel limba şi gura:
”După ce au luat Bogdan-Vodă domnia, au şi
triimis pre Tăutul logofătul sol la turci, când au închinat ţara la turci. Şi
aşea vorbescu oamenii, că l-au pus vizirul de au şedzut înaintea vizirului pre
măcat, şi n-au fost având mestei la nădragi, că, trăgându-i ciubotile, numai cu
colţunii au fost încălţat. Şi dându-i cahfea, nu ştia cum o va bea. Şi au
început a închina: ”Să trăiască împăratul şi vizirul!”. Şi închinând, au sorbit
felegeanul ca altă băutură”.
Legendele româneşti legate de cafea nu se
opresc cu cea a logofătului Ion Tăutu, ci se referă şi la o specialitate,
considerată naţională, anume „marghilomana”. Astfel, după Primul Război
Mondial, la celebrul local Capşa, din Bucureşti, aristocraţii şi burghezii cei
mai rafinaţi se delectau cu un ”marghiloman”, ”doi marghilomani” sau ”o
marghilomană” (ulterior impunându-se genul feminin).
Marghilomanul sau marghilomana este o
cafea cu o aromă deosebită, graţie unei reţete pe măsură. Aceasta se fierbe în
ibrice aşezate în nisipul încălzit cu cărbuni şi se serveşte în ceşti mici,
fără toartă, cunoscute sub denumirea de ”filigene”.
Legenda spune că Alexandru Marghiloman
(1854 – 1925), cunoscut om politic, jurist, lider conservator şi unul dintre
cei mai mari moşieri ai ţării, era un mare iubitor de cafea. Într-o zi,
aflându-se la vânătoare, el a cerut să i se facă una. Nefiind pregătit, valetul
său a improvizat, punând în loc de apă, coniac. Aşa ar fi apărut marghilomana.
Altă legenda spune însă că această
specialitate de cafea ar fi fost inventată de un birtaş sau cafegiu pe nume
Marghiloman, cu prilejul unei vizite a lui Carol I la Sulina. Astfel, din
pricină că apa proaspătă, adusă pe atunci în butoaie de pe nişte canale ale
Dunării, unde era mai curată şi mai limpede, încă nu sosise la cafenea, acesta
i-a preparat regelui o cafea cu rom. Lui Carol I i-a plăcut gustul acelei
cafele şi a dorit să-l cunoască pe cel care o preparase. De atunci, respectiva
specialitate s-a numit marghilomană, după numele acelui birtaş. Aceasta este, de
fapt, o cafea turcească, dar fiartă în rom sau în coniac.
Pe vremuri, la o cafea, fiind noi la
Porţile Orientului, boierii români şi fanarioţi fumau din narghilea, ca turcii
care ne-au adus obiceiul. Din cele relatate mai sus, se poate spune că, măcar în
privinţa cafelei, românii au fost sincronici cu vest-europenii, dacă nu chiar
înaintea lor.
sursa: epochtimes-romania.com
Sursa: RADU GABRIELA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu