Marian
Ilie: Ca moartea, lasarea fără de cuvinte
Ii multumesc
venerabilului profesor de limba romana din Ramnicu Sarat impatimit al literelor
Traian Cristea ca, felictandu-ma si oferindu-mi in dar o nestemata artizanata
de domnia sa, mi-a reamintit ca ieri a fost AZI - Ziua Limbii Romane. Am mai
gasit asta noapte o postare dedicata acestei zile pe blogul Elenei Toma (http://elenatomaxxl.blogspot.ro) semnata, culmea
culmilor, de o inimoasa turco-tataroaica dobrogeana, Urfet Sachir!
Sunt
siderat! Unde-am fost eu ieri, in drumul meu de la Potlogi la Bucuresti si
retur, de nici nu mi-a dat prin cap ca era AZI? Dar voi, unde erati ieri, cand
era AZI, de nu mi-ati amintit? Sa ma fi tras cineva de ureche, de mana, sa-mi
fi dat un bobarnac, sa ma atentioneze...
Nimic,
oameni buni, nimic! Si credeti-ma, eu ieri am stors de sensuri din plin
limba-mama, am tastat mii si mii de cuvinte, am rostit mii si mii, altele sau
aceleasi, toate invloburate in idei de impact social, dar uitasem ca ieri
era AZI si ca trebuia ca la trezire sa ma fi inchinat si sa ma rog la Dumnezeu
sa ma pazeasca de lasarea fara cuvinte. E ca moartea prin asfixiere, ca
alungarea din propria casa, ca moartea prin insetare sau infometare lasarea
fara de cuvinte. Limba mama este erul, apa si hrana naostra, casa ori tara, e
insasi viata noastra.
Cum, Doamne,
am ajuns sa traiesc fara sa stiu, uitand ca traiesc? Credeti-ma am alergat o
buna parte din zi, dupa ce cea mai mare parte din noapte mi-am petrecut-o
cautandu-mi cuvintele precum tembelizatii din jur pe osmotizatii lor pokemoni,
inrosind spatiul virtual cu dogoarea cuvintelor mele, in incercarea disperata
de a le explica prietenilor ca suntem pe cale de extinctie ca natie si de
disparitie ca tara. Am batut strazile dezaxatului Bucuresti tot intru
implinirea comunicarii. Ei, bine, de-atata sete de comunicare am uitat ca era
Ziua Cuvintelor. Rusine mie! Si rusine voua...
De ZIUA LIMBII ROMÂNE, mă simt onorat
a vă adresa sincere felicitări, dorindu-vă să ţineţi vie lumina graiului
strămoşesc prin noi şi nemuritoare scrieri.
În semn de cinstire - dascălilor,
scriitorilor
şi tuturor acelora
miruiţi cu harul iubirii
LIMBII ROMÂNE...
Te-a chemat
destinul să-ţi dăruie har -
Lumina de
cânt, lumina rostirii,
Slăvit
suveran într-un strop de nectar,
Tu, dascăl stelar de limba iubire.
Cuvinte puzderii, cuminţi sau rebele,
Propoziţii cereşti avându-te mire
Dărui în juru-ţi, de-ntunric să
spele...
Tu dascăl stelar de limba iubire.
Pelinul din doină, jar din baladă
Culegi pentru toţi, ca sfântă
cinstire-
Luminii eterne, a iubirii plămadă...
Tu dascăl stelar de limba iubire
Sursa: MI
http://elenatomaxxl.blogspot.com.au/2016/09/marian-ilie-ca-moartea-lasarea-fara-de.html
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu