Scrisoare pastorală
Foaie periodică, gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul XV(2016), nr. 332(16 –31 August)
Dragii mei enoriași!
Apel
către tineri. Mă adresez vouă,
dragi tineri, aflându-mă sub impresia puternică a durerii pe care ne-a
provocat-o tuturor decesul unuia dintre voi. Mă adresez vouă cu speranța că nu
e totul pierdut, că în sufletul vostru mai există loc pentru un sfat părintesc,
pentru un îndemn de la suflet la suflet.
Aproape în fiecare an în parohia
noastră sau în satele din jur se întâmplă câte o nenorocire, în care este
victimă un tânăr. Fie că e vorba de accidente de circulație, fie de boli
datorate unor vicii precum fumatul, alcoolismul, desfrâul etc., fie scandaluri,
fie accidente de muncă, fie imprudențe fatale, fie alte cauze, care, cu puțină
grijă, ar fi putut fi evitate!
Amintiți-vă cât de frumoși erați cu
ani în urmă, când veneați la biserică cu mamele voastre, cu frații mai mari sau
chiar și singuri, să vă împărtășiți, să vă spovediți! Amintiți-vă cu câtă
sfială îmi spuneați cele mai mari ,,păcate” ale voastre: ,,Am supărat pe
Dumnezeu!”; ,,Mi-am supărat părinții!”; ,,Am supărat învățătoarea la
școală!” Amintiți-vă cum veneați la
slujbă și ce cuminți ședeați în biserică, vă închinați, vă rugați, cântați
colinde, cântați pricesne! Amintiți-vă cu câtă atenție ședeați la școală și
ascultați, cu câtă sârguință învățați, cât de cuminți erați!
V-ați luat zborul din cuibul
părintesc spre alte zări de farmec pline, fie că a fost vorba de școli, fie de
locuri de muncă, fie de căsătorie sau alte împrejurări. Ați intrat în anturaje
diverse, nu întotdeauna formate din tineri înțelepți și cu frică de Dumnezeu;
unii ați fost hăituiți de sărăcie, alții împovărați de bogăție și nu întotdeauna
ați fost suficient de maturi, ca să alegeți căile și soluțiile cele mai bune.
Prietenii vicioși v-au călăuzit spre păcate, spre patimi, spre infracțiuni care
de care mai grave; sărăcia v-a determinat să faceți lucruri pe care să le
regretați toată viața, să vă vindeți uneori sufletul, alteori trupul, câteodată
pe amândouă, doar să câștigați bani cu orice preț, să fiți și voi în rândul
răsfățaților vieții; bogăția v-a ajutat să aveți la dispoziție mașini puternice
și foarte rapide, aparate sofisticate, bani cu care să vă cumpărați băuturi
fine, țigări scumpe, droguri, plăceri de tot felul, pe care nici nu le-au visat părinții, moșii
și strămoșii voștri. Din păcate, toate acestea v-au împins spre prăpastie și
unii n-ați avut puterea să spuneți ,,NU!”
Nu vă învinuiesc, ci vă compătimesc! Voi
sunteți o generație greu încercată. Niciodată copiii și tinerii nu au fost
bombardați cu atâtea influențe rele, cum ați fost voi. Prin toate canalele de
televiziune, radio, internet, presă scrisă, prin muzică, prin dans și alte
mijloace tehnice ați fost îndemnați sau ademeniți spre păcat, spre rău, spre
pervertirea și spre pierderea sufletelor voastre. Părinții și profesorii voștri
au fost cel mai adesea depășiți de situație, v-au scăpat de sub control. Evoluția
tehnicii a fost atât de rapidă, încât bieții oameni nici nu și-au dat bine
seama ce pericole vă amenință, sau cum își întinde răul tentaculele și le
înfașcă fetele și feciorii.
Mulțumesc lui Dumnezeu, că printre
voi mai sunt mulți, care au ascultat sfatul părinților și bunicilor și au luat viața în serios. Au pus mâna pe
carte, au muncit din greu, au terminat cu succes școli medii, de meserii, facultăți, și-au făcut un rost în
lume, sunt respectați pe acolo pe unde se află pentru seriozitatea, cinstea,
hărnicia și competența lor. Aceștia sunt bucuria părinților, bucuria societății
și bucuria lui Dumnezeu! Aceștia sunt speranța neamului românesc și a Bisericii
Ortodoxe.
Viața, dragii mei, vă oferă multe:
bune și rele. Puteți să luați din care vreți! În fața voastră este calea vieții și calea morții. Sunteți liberi
să apucați pe oricare! Nici sărăcia, nici bogăția nu vă bagă nici în rai, nici
în iad, fără voia voastră. Atât săraci, cât și bogați au ajuns talpa iadului;
atât săraci, cât și bogați au ajuns sfinți ai lui Dumnezeu. Fiecare și-a ales
ce i-a poftit sufletul. Nici Dumnezeu nu trece peste voia voastră, ci v-o
respectă. Să nu vă mai mirați, însă, când veți înțelege că sunteți responsabili
de faptele voastre, atât în fața oamenilor, cât și în fața lui Dumnezeu. Nu vă
lăsați păcăliți de vorbe viclene, precum acestea: ,,Ce ți-e scris, în frunte
ți-e pus!” ,,Așa i-a fost ursita sau soarta!”, ,,Așa i-au zis cele trei urse!”
și altele asemenea.
Viața și viitorul vi le zidiți voi,
pas cu pas. Când ați venit în lume, Dumnezeu v-a pus la fiecare în săcuiel câte
ceva, cu care să vă câștigați existența, cu care să străbateți prin viață.
Unuia i-a dat darul de a cânta, altuia de-a juca, altuia de-a învăța, altuia
de-a vindeca, altuia de-a judeca etc. Fiecăruia i-a dat un număr de zile ca să
le trăiască aici pe pământ, i-a dat sănătate, i-a dat putere, i-a dat un mediu
prielnic, o familie, în care să se poată dezvolta până la deplinătatea ființei
sale. Nu vă bateți joc de aceste daruri, pe care le-ați primit. Nu vă bateți
joc de viața voastră și de sănătatea voastră. Sunt mai de preț decât lumea
întreagă. Piese de schimb nu veți mai găsi; aveți grijă de voi! V-a dat
Dumnezeu un suflet, care vă face să fiți mai presus decât toate celelalte
viețuitoare. Comportați-vă ca atare! Nu uitați că sufletul vostru vi-l va cere
Dumnezeu înapoi. Aveți grijă cum umblați cu el, ca să-l puteți da lui Dumnezeu
curat și frumos, cum vi l-a dat! Mulțumiți lui Dumnezeu că faceți parte dintr-o
familie de creștini și de români, că v-ați născut într-o țară civilizată,
bogată, că aveți multe posibilități de realizare. Încercați să comparați
situația voastră cu a tinerilor din Africa, spre exemplu și veți vedea cât de
mult v-a iubit Dumnezeu!
Umblați pe drumuri de aproape și de
departe. Nu uitați să-L chemați pe Dumnezeu cu voi! Vorbiți cât mai des cu El,
chiar de mai multe ori pe zi! Spuneți-I în rugăciunile voastre necazurile și
bucuriile, speranțele și dezamăgirile pe care le aveți! Lăsați-L pe El să vă
mângâie sufletul, să vă șteargă lacrimile, să vă redea speranța! Cât de grea v-ar fi crucea vieții, să știți
că numai El vă poate cu adevărat ajuta s-o duceți!
Scumpii mei, pentru o plăcere
amăgitoare de câteva clipe, nu vă pierdeți sufletul și viața! Nu le mai puteți
recâștiga. Fie-vă milă de părinții și de bunicii voștri, de lacrimile și de
durerea lor. Îi veți înțelege cu adevărat, când veți fi și voi părinți și veți
tremura de grija copiilor voștri. Beția și plăcerea pe care v-o dă viteza,
alcoolul, țigările, drogurile, desfrâul și altele asemenea le plătiți scump, nu
numai cu bani, ci și cu sănătatea sau cu viața voastră. Nu uitați o clipă, că
locul vostru este aici, în viață, nu în cimitir! Nu uitați, că aveți un rost în
lume, pe care trebuie să-l duceți la bun sfârșit. Nu e același lucru să mori la
20 de ani sau la 100 de ani! Altele sunt idealurile, bucuriile și fericirea
spre care trebuie să tindeți, pentru care să luptați. Urmați școli, învățați
meserii, căsătoriți-vă, aveți copii, apropiați-vă de Dumnezeu prin viața și
faptele voastre, respectați și ajutați-vă semenii și ei vă vor respecta și vă
vor ajuta, pregătiți-vă pentru veșnicie! Luați-vă ca modele pe înaintașii
noștri, fie că au fost eroi, oameni de știință, de cultură, poeți, scriitori,
artiști, sfinți, oameni de omenie. Încercați să fiți ca ei! Dumnezeu să fie cu
voi!
*
File
de jurnal – 23 nov. 1981. ,,Dimineața
ne-am trezit la ora 4 și am plecat la gară. Am luat bilete pentru Iași(…). În
compartiment am avut tovarăș de drum un profesor din Botoșani(…). În gara de la
Iași, profesorul botoșănean ne-a vorbit despre Basarabia. O vizitase în
repetate rânduri. O mare parte din populația autohtonă românească fusese
dislocată și împrăștiată în diferite părți ale imperiului sovietic, starea
economică a regiunii lăsa mult de dorit, în sensul că nu se construiseră decât
niște fabrici de conserve în Basarabia. Populația este instruită intens în
vederea desnaționalizării. Nu au voie să vorbească cu străinii și nici
românește. Cu multă greutate a reușit să vorbească pe o stradă lăturalnică cu
un român. ,,Mergeam însă la distanță unul de altul, atenți, ca doi hoți
hăituiți, iar dacă ne-ar fi văzut cineva, ar fi jurat că nu ne cunoaștem și
nici nu ne-am vorbit vreun cuvânt vreodată!” Sunt restricții severe în ceea ce
privește turismul. Cu multă greutate se poate obține un pașaport atât de-o
parte, cât și de cealaltă a Prutului. Sunt rude foarte apropiate de-o parte și
de alta a graniței, care se văd doar la câțiva ani. Nu există, ca între români
și sârbi, ,,micul trafic”. Conștiința unității naționale cu românii basarabeni este încă foarte puternică în
Moldova.
Chiar la Muzeul din Botoșani, muzeografii străruie
prelung asupra vechilor hărți, vorbind și zâmbind semnificativ. Îmi amintesc,
de asemenea, de un călugăr-ghid de la Mânăstirea Putna, care, cu prilejul unei
excursii făcute prin anul 1972, ținea un adevărat curs de istorie națională în
față hărții cu România Mare. Se dusese vestea în toată țara de acel călugăr. Nu
știu dacă mai trăiește, dar și azi, dacă stai de vorbă cu cineva care a văzut
Putna, își amintește de el și de fiorul ce l-a trăit ascultându-l.
Înainte de a părăsi Botoșanii, menționez plăcerea
deosebită ce mi-a făcut-o acest oraș. Trunchi și leagăn al câtorva corifei ai
culturii noastre: Mihai Eminescu, George Enescu, Nicolae Iorga, Ștefan Luchian,
Grigore Antipa, Petre Poni și alții, Botoșanii se înscrie la loc de frunte pe
harta spiritualității românești, câștigându-și un binemeritat prestigiu în
conștiința națiunii întregi. Acestui colț de țară românii îi datorează locul
ce-l ocupă în contextul culturii și civilizației universale. Toate celelalte
genii ce le-a dat neamul acesta rămân în umbra marilor titani. Nu voi uita
nicodată refrenul din Rapsodia a II-a a
lui Enescu, ce se transmite din oră în oră în întreg orașul, ca o bătaie a
ceasornicului eternității și a învierii unui neam cu toate bucuriile și
durerile sale(…).”
*
Sfaturi părintești. Din cartea Părintelui Arsenie Boca, Cărarea împărăției, mai spicuim un fragment:,,O RĂDĂCINĂ A DURERILOR. Am rămas înţeleşi, deocamdată, că păcatul este o
călcare a legilor vieţii; introducerea
în viaţă a unui dezechilibru consimţit de minte. Dacă urmează mereu aşa, mintea slăbeşte şi nu mai poate stăvili dezechilibrul din ce în ce mai mare, care
invadează spaţiul vieţii cu spectrele
sinistre ale morţii pe picioare. Călcarea
unei legi omeneşti dă infracţiunea legii şi se pedepseşte, precum se ştie. Călcarea legilor divine
ale vieţii se numeşte păcat şi se pedepseşte precum s-a spus şi precum
se vede - cine vede.
O mare disarmonie constă în faptul că instinctul bărbatului e în conflict cu instinctul femeii. Instinctul
bărbatului vrea mereu femeia, ca prilej al descărcărilor sale genetice.
Instinctul femeii însă e maternitatea.
Copilului, până se desprinde de mamă, îi trebuie doi ani, deci, după rânduiala firii, trebuie să fie lăsată în pace. Deci, ce va face bărbatul ? Sau îşi va perverti
soţia, făcând-o să umble şi ea după
plăcerea pătimaşă, căutând să scape de rostul firii sale, sau o va face criminală, punând-o să-şi
ucidă în pântece fiinţa fără apărare,
sau va practica scârba onaniei cu femeia sa, păzind-o de rostul zămislirii, dar necinstind-o, cum nu se mai
poate spune. Alţii recurg la sterilizare, alţii la aventuri, sau la
lupanare. Un atare bărbat nu-şi va mântui
soţia prin naşterea de fii, ci o va osândi cu ucigaşii şi curvarii, printre care şi el de asemenea va fi. Prea puţini sunt bărbaţii care-şi stăpânesc
instinctul iraţional, prin puterile
raţionale ale sufletului, reglementându-1 potrivit cu rostul său originar. Şi iarăşi, şi mai puţini sunt cei
ce-și convertesc energia prin
înfrânare, săltând sensul firii la rosturi mai presus de fire.
Deci, plăcerea, căutată numai pentru ea
însăşi, cheamă repetarea din ce în ce mai deasă a actului, până ce ajunge la
distrugerea sistemului nervos. Mai mult chiar: ea aprinde organismul şi-1
împinge până dincolo de
posibilităţile sale funcţionale; ea provoacă frângerea oricărei cenzuri morale şi-şi duce supuşii până la
doaga nebuniei. De multe din nevoile acestea
sunt de vină şi părinţii celor două părţi.
Aşa, de pildă, aş vrea să ştiu de ce nu-s părinţii la fel de grăbiţi şi cu
însurarea băieţilor, pe cât sunt de grăbiţi cu măritarea fetelor.
Fapta lor greşită încurajează tăinuit sau
pe faţă frauda neomaltusiană
- onania cu femeie, fereala, păzirea -, ceea ce e o plagă de-o nebănuită întindere în toate mediile sociale. Iată că, după scurtă vreme,
se arată şi pedepsele acestei fraude, cu
deosebire la femei: tulburări grave ale sănătăţii, fenomene dureroase ale
pântecelui, tulburări îndeosebi nervoase
şi mintale, cu desăvârşire necunoscute nici chiar medicilor. Aşa zic medicii. De la pântece durerile se întind
la rinichi şi în josul pântecelui, uneori în membrele inferioare.
Durerile se stârnesc şi cresc în vremea
mersului, în vremea ridicării sau aşezării pe scaun, a ridicării vreunui lucru şi peste tot în vremea intimităţii,-
lucru care aduce uneori grave neînţelegeri conjugale. Deodată cu durerile
acestea, apar tulburările nervoase, care
schimbă profund starea psihică şi mintală a bolnavelor. Caracterul schimbător ajunge iritabil, irascibil până la exces. Din nimicuri, explozii violente, furii,
adevărate sincope ale judecăţii,
care nu mai pot fi înfrânate sau stăpânite. E un adevărat dezechilibru
umoral, care face biata victimă să treacă de la explozia violenţei, până la tristeţea şi melancolia cea mai profundă
şi, uneori, până la ideea
sinuciderii. Asta-i frauda şi isprava. De aceea nu tăcem, ci demascam, împinşi
de milă şi ajutaţi de ştiinţă.
Explicaţia, într-un raport conjugal normal, organele genitale feminine trec succesiv printr-o fază de congestie
intensă şi o fază de slăbănogire
bruscă, ce stabileşte cursul regulat în circulaţia sângelui. Actul conjugal falsificat, neisprăvit, fără
concluzia naturală, lasă să persiste în vase o stare de înecare ce, cu vremea,
ia un caracter permanent. Urmează o
tulburare a nutriţiei ţesuturilor, pe urmă alterarea lor anatomică.
Mulţimea firişoarelor nervoase ale plexului
hipogastric, firişoare care
pleacă de la uter şi se unesc cu sistemul cerebro-spinal, îndură apăsări, iritaţii, care, la obârşie sunt
dureri locale, dar cu tulburări reflexe la distanţă; iar cu vremea, aruncă pe bolnave în plin domeniu psihiatric. Congestiile acestea cu repetiţie produc alterări
intense şi profunde în sânul
ţesuturilor, care-şi pierd astfel funcţiunea lor normală. Aşa se instalează, cu vicleşug, sterilitatea
definitivă, incurabilă, după câte-o lungă perioadă de sterilitate voită. Atunci în zadar mai doreşti copiii,
mugurii vieţii, căci firea
te pedepseşte cu această crudă întoarcere a lucrurilor: îţi califică fapta şi îţi condamnă
neamul la moarte. Ultimul
efect: denatalitatea, depopularea etc. Aşa se stinge neamul...
Parcă auzim glasul de
foc al lui Oseia proorocul, zicând: ,,Domnul stă la judecată cu locuitorii pământului, fiindcă nu mai este credinţă, nici
iubire, nici cunoaştere de Dumnezeu
în ţară. Toţi jură strâmb,
mint, ucid, fură şi sunt desfrânaţi; săvârşesc fapte silnice. De aceea ţara e în mare jale,
iar locuitorii fără vlagă..., poporul meu va pieri, pentru că nu mai cunoaşte pe Domnul. Când se vor desfrâna, nu se vor înmulţi, căci au înşelat pe Dumnezeu.”
Problema iscată are şi
urmări, suntem chiar pe cale să înhăţăm câteva cercuri vicioase, de pildă: însuşirile copilului atârnă de gradul de pervertire la care a ajuns instinctul maternităţii la femeie. Dacă
i-a fost stârnită senzualitatea, - ceea ce
e o decădere de la rostul firii sale, o pervertire convenabilă pentru mascul -,
evoluţia embrionului în atari condiţii
de viaţă intrauterină aduce pe lume un copil uşor aplecat spre onanie precoce şi va fi un copil arţăgos, ereditar
nervos şi predispus spre boli
nervoase. Toată această povară îşi are rădăcina numai în această trezire afară de cale a senzualităţii mamei.
Invers, dacă mama n-a fost
încă împinsă în acea aprindere a senzualităţii, nici în vremea dezvoltării intrauterine n-a fost
tulburată de bărbat şi nici
în vremea alăptării copilului, noul venit va fi un copil prea puţin înclinat spre trezirea genetică
prematură, neatras spre onanie
şi aproape deloc dispus spre nervozitate. Deci, dacă mama îşi perverteşte rostul maternităţii
sale, aduce pe lume copii
predispuşi unor pervertiri sporite care le va distruge sistemul nervos sau, de se vor căsători, vor mări
decăderea şi necazurile. Ăsta-i ocolul de cercuri şi se soldează cu stingerea
neamului celui ce apucă pe
panta pervertirii rosturilor firii aci şi de până aci, urmează că toată vremea
sarcinii şi a alăptării
bărbatul trebuie să se înfrâneze, ca să nu tulbure viaţa viitoare a celui ce vine în lume cu un anumit rost
de la Dumnezeu. Desfrânarea bărbatului şi pervertirea femeii
zădărniceşte rosturile urmărite de
Dumnezeu cu oamenii, de aceea El a dat oamenilor poruncă: ,,Să nu
desfrânezi.”
*
Limba noastră. La 30 August se sărbătorește în Republica Moldova Ziua Limbii Române. În cinstea acestei
zile redăm și noi poezia Limba noastră a preotului basarabean Dimitrie
Mateevici, care spune tot ce se poate spune despre această sfântă zămislire a
sufletului românesc.
,,Limba
noastră-i o comoară
În
adâncuri înfundată
Un
şirag de piatră rară
Pe
moşie revărsată.
Limba
noastră-i foc ce arde
Într-un
neam, ce fără veste
S-a
trezit din somn de moarte
Ca
viteazul din poveste.
Limba
noastră-i numai cântec,
Doina
dorurilor noastre,
Roi
de fulgere, ce spintec
Nouri
negri, zări albastre.
Limba
noastră-i graiul pâinii,
Când
de vânt se mişcă vara;
În
rostirea ei bătrânii
Cu
sudori sfinţit-au ţara.
Limba
noastră-i frunză verde,
Zbuciumul
din codrii veşnici,
Nistrul
lin, ce-n valuri pierde
Ai
luceferilor sfeşnici.
Nu
veţi plânge-atunci amarnic,
Că
vi-i limba prea săracă,
Şi-ţi
vedea, cât îi de darnic
Graiul
ţării noastre dragă.
Limba
noastră-i vechi izvoade.
Povestiri
din alte vremuri;
Şi
citindu-le-nşirate, -
Te-nfiori
adânc şi tremuri.
Limba
noastră îi aleasă
Să
ridice slava-n ceruri,
Să ne
spuie-n hram şi-acasă
Veşnicele
adevăruri.
Limba
noastră-i limbă sfântă,
Limba
vechilor cazanii,
Care
o plâng şi care o cântă
Pe la
vatra lor ţăranii.
Înviaţi-vă,
dar. graiul,
Ruginit
de multă vreme,
Ștergeţi
slinul, mucegaiul
Al
uitării-n care geme.
Strângeţi
piatra lucitoare,
Ce
din soare se aprinde -
Şi-ţi
avea în revărsare
Un
potop nou de cuvinte.
Răsări-va
o comoară
În
adâncuri înfundată,
Un
şirag de piatră rară
Pe
moşie revărsată”.
*
Ajutoare
și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva
ajutoare, astfel: Doamna Ing. Melania
Caragioiu din Canada: 408 lei; Doamna Crăciunescu Codruța din
Italia,fiică a satului Malovăț: 221 lei; Domnul Trocan Gheorghe din București, fiu al satului Bârda: 200 lei; Domnul Popescu Constantin – Iulian
din Italia, fiu al satului Malovăț: 100
lei; Domnul Sârbu Ion din Izvorul Bârzii(MH): 50 lei; Domnul Mănescu Viorel din Malovăț a mai adăugat 50 lei la contribuția de cult,
totalizând până acum 100 lei. Dumnezeu să le răsplătească
tuturor!
*
În cursul lunii august am donat pâine
credincioșilor participanți la slujbe, astfel: 6 Aug.(Malovăț): 110 pâini; 7 Aug.(Bârda): 135 pâini; 14 Aug.(Malovăț): 200 pâini; 15 Aug.(Bârda): 150 pâini; 21 Aug.(Bârda): 150 pâini; 28 Aug.(Malovăț): 200 pâini. Așadar, în luna August s-au
donat 945 pâini. Copiilor li s-au
donat și ciocolate.
Până la 31 august,
din rechizitele școlare trimise de Părintele
Cătălin-Sebastian Hogea din Albacete(Spania)
s-au donat 13 seturi. Mai așteptăm!
*
Filme.
În această lună am avut programat filmul
Ostrovul. Din motive tehnice, la
Bârda inițiativa a eșuat, deși venise foarte multă lume. Îl vom reprograma. La
Malovăț a rulat pe 26 august, în prezența unui număr mulțumitor de enoriași.
Filmul ne-a prezentat drama unui om obsedat de
puternice mustrări de conștiință. În timpul celui de-al doilea război mondial,
fiind soldat, este luat prizonier împreună cu comandantul său. Este prins și
amenințat de nemți cu împușcarea, dacă nu divulgă ascunzătoarea comandantului.
De frică, îl trădează. Nemții îl pun să-l împuște el însuși pe comandantul său,
ceea ce, de frică, o face. Comandantul se prăbușește și se rostogolește în apa din apropiere.
Soldatul este lăsat
în viață de nemți, dar tot restul vieții el poartă povara mustrărilor de
conștiință pentru omorul făcut. Ca să-și ispășească păcatul, se călugărește
într-o mânăstire. Acolo face muncile cele mai grele și umilitoare, trăiește
într-o mizerie de nedescris, se lasă umilit și batjocorit de ceilalți călugări,
este amenințat în repetate rânduri că va fi alungat, fiindcă nu se adapta
regulilor mânăstirii și nu era ca ceilalți. Muncea și se ruga. Noaptea, la
lumina focului din cuptorul care asigura încălzirea mânăstirii și chiliilor,
ori la lumina lumânării, citea Biblia și cărți de suflet ziditoare și se ruga.
Pentru credința și nevoințele sale, Dumnezeu i-a dat darul clarviziunii și al
vindecărilor. Venea lumea la mânăstirea aceea, fiindcă se dusese vestea că
starețul face minuni. În realitate, minunile erau făcute de către acest călugăr
oropsit de toți, dar care nu voia să se știe că el are aceste daruri. Mulți ani
a slujit la acea mânăstire ca un rob, socotindu-se strivit de greutatea
păcatului săvârșit în război. Iată că într-o zi a sosit la mânăstire amiralul
flotei sovietice cu fiica sa. Umblase pe la toți medicii să-i găsească
sănătatea, dar toți ridicaseră neputincioși din umeri. Venise și la mânăstire,
să-l roage pe stareț să facă ceva pentru ea. Călugărul îi vindecă fata, dar se
interesează, ca din întâmplare, și de numele tatălui. Numele amiralului era
același cu al fostului comandant din război al călugărului. Au o discuție
amândoi și așa călugărul află că cel împușcat de el reușise să se salveze și,
iată, ajunsese amiral. O viață se rugase să fie iertat de un păcat săvârșit cu
pistolul la tâmplă, pentru un om pe care doar crezuse că-l împușcase.
Asemenea trăiri și remușcări de conștiință
le-am mai întâlnit în romanul lui F. Dostoievschi, Crimă și pedeapsă, ori în
romanul Papucii lui Mahmud al
lui Gala Galaction.
-Luni, 19 sept., ora 19, la Bârda și luni,
26 sept., ora 19, la Malovăț, va rula filmul Cămașa
lui Hristos. E bine să nu ratați ocazia. Nu se știe când veți mai avea un
așa prilej.
*
Vizite. În ziua de 18 Aug., parohia noastră a fost vizitată de
Domnul Turculeanu Marian din
Wellington(Noua Zeelandă) cu familia, iar în ziua de 27 Aug. de către Doamna Ing. Melania Caragioiu din St. Constant(Canada), membră a
Asociației Scriitorilor Româno-Canadieni, cu fiica.
*
Excursii.
În ziua de 29 August, cu
prilejul hramului Mânăstirii Schitul Topolnița, am efectuat
o excursie – pelerinaj cu un grup de enoriași din Malovăț, Bârda și Tr. Severin
acolo. Am participat la slujba oficiată de către un sobor de ierarhi, preoți și
diaconi sub conducerea Prea Sfințitului
Episcop Nicodim. Toate au fost bune și frumoase, numai că numărul de
credincioși participanți a fost foarte mic. Parcă mult mai mulți erau altădată,
când veneau pe jos, cu căruțele și carele din satele din jur. La mânăstire s-au
schimbat multe. Potecuța pe care altădată treceai cu spaimă, în orice moment
putând să aluneci în Topolnița, acum
este șosea asfaltată, pe care circulă lejer autoturisme și autocare. Cu 50 de
ani în urmă, mânăstirea era la fel cum o lăsase Ghiță Cuțui, când se adăpostise
cu pandurii; acum e adevărată cetate, dar și o bijuterie de artă religioasă,
fiind restaurată și amenajată corespunzător. A mai apărut o biserică de lemn în
preajma mânăstirii și mai multe clădiri-anexă. Toate acestea s-au făcut în
vremea păstoririi stareților
Nicodim(actualul ierarh al Mehedințiului) și fratelui său Pavel Nicolăescu.
♦ La data de 5 Sept. organizăm o excursie-pelerinaj
pe următorul traseu: Tr. Severin – Mânăstirea Vodița - Orșova – Mânăstirea
,,Sf. Ana” – Valea Dunării – Mânăstirea Mraconia – Moldova Nouă – Mânăstirea
Slatina - Nera – Oravița - Mânăstirea Ciclova – Bozovici – Tr. Severin. Prețul
va fi de 50 lei. Plecarea la ora 7 dimineața.
♦ Pentru sfârșitul lunii
septembrie sau începutul lunii octombrie, organizăm o excursie-pelerinaj de o
zi la Mânăstirea Prislop și Mormântul
Părintelui Arsenie Boca. Vor fi vizitate și mânăstirile Lainici(GJ), Teiș și Sf. Nectarie(CS). Prețul va fi de 45
lei/pers.
♦ Spre
sfârșitul lunii octombrie organizăm o
excursie pelerinaj de o zi pe următorul traseu: Mânăstirea Tismana-Mânăstirea Baia de Aramă – Obârșia Cloșani-Băile
Herculane-Mânăstirea Sf. Ana(Orșova)-Mânăstirea Vodița. Vom stabili data de
comun acord cu participanții. Încă nu știm prețul.
*
Publicații.
În această perioadă, preotul Dvs. a
reușit să mai publice câteva materiale, astfel: Titanicul vremii noastre, în ,,Națiunea”, București, 2016, 23 aug.,
ediție și on-line (http://www.ziarulnatiunea.ro); ,,Scrisoare
pastorală” – 331, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2016,
31 aug., ediție și on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com);
*
Parohia noastră a republicat volumul V din
cartea Părintelui Grigore Maerean, Chemări
la Domnul(250 pag.), care continuă seria predicilor, eseurilor și
meditațiilor autorului. El simte ca o povară a sufletului său starea
moral-religioasă decăzută a contemporanilor săi și consideră ca o datorie de
conștiință să contribuie, cu posibilitățile sale, la redresarea situației și la
înnobilarea semenului. Este o carte care
zguduie sufletul cititorului. E imposibil să rămâi indiferent față de rostul
tău în lume, după ce citești o asemenea carte.
*
Distincții.
Societatea Literar-artistică ,,Sorin Titel” din Timișoara a acordat o
diplomă de excelență preotului Dvs. ,,Pentru activitatea culturală în limba română
și pentru promovarea literaturii române în Banatul Istoric”. De! Măcar
atât să fac și eu, dacă altceva mai bun nu sunt în stare! Păi, nu?
*
Zâmbete. ☺ Proverb românesc: ,,La poarta unei fete rag mulți
măgari!” ☺ În faţa porţii Raiului,
stăteau un preot şi un şofer de autobuz. Vine Sfantul Petru şi zice : ,,- Tu,
şoferule, poţi să intri, iar tu, părinte, mai aşteaptă!” Preotul, indignat: ,,-
Cum aşa, Sfinte Petre, eu care mi-am închinat toată viaţa bisericii?” ,,- Ei,
şi?... La tine în biserică toată lumea dormea, când țineai predică; când conducea el autobuzul, toată lumea se
ruga și se închina!” ☺ Ştefan cel
Mare adunase tot poporul la oaste,
inclusiv ţiganii. Se anunţa bătălie cruntă. Ştefan iese în faţa oştirii
adunate pe câmpul de luptă: ,,- Vitejii mei, vom lupta până la unu!” ,,- Aşa,
mânca-ţi-aş, strigă un țigan, că pi la unu şi ceva să pune căldura!” ☺,,- De
ce se îngrașă femeile după căsătorie?”
,,- Fiindcă mănâncă zilele bărbaților!” ☺ Faptul că meduza a trăit fără creier șase sute de milioane de
ani, dă speranță multor oameni!
*
Botezuri. Cununii. Înmormântări.
În ziua de 28 aug. am oficiat
Taina Sfântului Botez pentru Mănescu
Eduard-Andrei, fiul Domnului Mănescu
Viorel și al Doamnei Mănescu
Maria-Cristina din Malovăț. Să
le trăiască! În ziua de 21 aug. am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Popescu Dumitru-Adelin și Domnișoara Voican Denisa-Iuliana, amândoi
din Malovăț. Dumnezeu să le ajute! În ziua de 18 Aug. am oficiat slujba
înmormântării pentru Baltac
Claudiu-Cosmin(26 ani). Dumnezeu
să-l ierte!
*
Program.
În cursul lunii septembrie avem următorul program de slujbe: 3 Sept.(Bârda; Malovăț); 4 Sept.(Bârda); 8 Sept. (pomeniri dimineața la Bârda; slujbă la Malovăț); 10 Sept. (Malovăț; Bârda); 11 Sept. (Malovăț); 14 Sept.(Bârda slujbă; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 17 Sept. (Bârda; Malovăț); 18 Sept.(Bârda); 24 Sept. (Bârda; Malovăț); 25
Sept. (Malovăț). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte,
preotul poate fi găsit la biserică, acasă, ori la telefon: 0724. 99. 80. 86.
Mai poate fi contactat pe adresa de e-mail: stanciulescubarda@gmail.com. Sănătate, pace și bucurii să vă dea
Dumnezeu!
Pr. Al.
Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu