DOINĂ DE LUMINĂ

DOINĂ DE LUMINĂ

Lui Dan Puric

Eminescu e însumi sufletul ce-L am întru plinătate

de sfântă țară şi neam,

de dreaptă realitate cu indentitate distinctă şi luciditate-

iubire întru răsărit de soare,

întregind Basarabia în binecuvântare cu România Mare

Cum nu-i alta mai mândră ,

mai albastră,sub soare

chip a lui Dumnezeu asemănare,

că s-a înălțat cu inima mea,

Eminescu către tine,Doamne,

s-a înălțat lumină şi doină,țara mea,

care suferă simțind sub paşi cum iarba se canoneşte în culori de nelinişte,cum patimeşte şi cum nepăsătoare creşte sub a omului tălpi

precum se rostogolesc firesc în zbor fluturii de lămpi

ținând pas cu ritmul vieții:

orânduitor,rânduitor,alientați de elexirul tinereții

în falnic viitor tămăduitor dăinuind poet suflet din suflet-pâine de-o ființă-conştiință,

doină de lumină,ca ziua care se cunoaşte de dimineță

în roadă şi suferință.

PAVEL RĂTUNDEANU-FERGHETE