SONETOTERAPIE 281
- text și interpretarea autorului -
ROIBU-NSERĂRII
~*~
Roibu-nserării
zvârle-n colb copita
Coclite frunze
cad pe crupa-n spume.
Un nechezat
prelung alungă brume
Spre cețuri
surde ce-mi ascund iubita.
Întins galop
strivea tăceri postume
Sub reavăn
muşchi acoperind smerita
Şoaptă din
preajmă. Scormone termita
În umbra clipei
ce-a pornit spre lume.
Opresc un
strigăt nesupus în faşă.
Îţi pun căpăstru
rătăciţi drumeţi,
Dar tu te smulgi
din mâna lor, abraşă
Şi muşti zăbala,
spargi opaci pereţi,
Fecundă iapă,
zână nărăvaşă,
Noapte de jad, născând în dimineţi!
~*~
("Casa fără ziduri, Sonete 2,
Arania, 2006)
Adrian Munteanu
SONETOTERAPIE 282
- text și interpretarea autorului -
CE VEI AVEA DE
ÎMI UCIZI SUFLAREA
la Psalmul 30
~*~
Ce vei avea de
îmi ucizi suflarea,
De mă pogori în
lutul care-nghite?
Rămân în noi
fruntarii amuţite
Ce-mi spulberă
între vecii chemarea.
Ai milă, Doamne!
între căi zidite
Cu flori de
câmp, albastre cum e marea,
Prefă-mi jelirea
surdă şi visarea
În
muşchi jilav sub tălpile zdrelite!
Când binele îl
vântur în risipă
Şi biciul îl
slobod pentru un fleac,
Când ţintuiesc
alicea în aripă
Fără să dau
lovitului vreun leac,
Mânia Lui
durează doar o clipă
Dar îndurarea Lui
o am în veac.
~*~
("Casa fără
ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 283
- text și interpretarea autorului -
SĂRUT O FATĂ
antisonet 13
~*~
Sărut o fată
îndelung pe gură;
Întreb pe skype
ce face un confrate;
Găteşte soaţa
neaoşe bucate;
În toamnă merg
la băi să fac o cură.
Din lemn căruţa
încă are roate
Şi zgâlţâit prin
gropi un văr înjură;
Mai dorm adânc
în fânul strâns în şură
Şi pe la cozi
mai dau sătul din coate.
Stau rufele pe
gard să se usuce.
De-atâtea
lipsuri viaţa scurtă e.
A înălţat
bunicu-n deal o cruce
Şi vorba veche
are-un nu ştiu ce.
Doar sfânta
noastră simplitatea-aduce
Un loc cinstit
şi sigur în UE.
~*~
("Casa fără
ziduri, Sonete 2", Arania, 2006)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 284
- text și interpretarea autorului -
EXISTĂ ÎN
DECEMBRIE O SEARĂ
~*~
Există în
decembrie o seară
Ce-a-nveşmântat
cu taine-adânci hermina.
Desferecată şi-a
uitat hodina
Şi-n cuget viu
un timp imens măsoară.
Uităm vrăjiţi
neliniştea şi vina
Şi pacea clipei
peste frunţi coboară.
Ard ceruri vii
în geamăt de vioară;
Cu mierea tainei
s-a-nvelit albina.
Când se aştern
brocarte de sfinţire
Pe rumenul colac
stropit cu vin
Şi pe-un colind
venind din nemurire,
Se-aprind uimiri
la care-n veac mă-nclin.
Atunci mă nasc
în staul cu iubire
Primind o stea
prelinsă-n noi divin.
~*~
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 285
- text și interpretarea autorului -
TAINA UNUI BOB
la Psalmul 35
~*~
Să se ferească
cei ce-mi vor pieirea,
Ca pleava dusă-n
vânt, goniţi întruna.
Să le doboare
îngerul cununa,
Căci mi-au dorit
strivită-n laţ privirea.
Chiar ştreangul
lor să le predea arvuna
Şi, ruşinaţi,
să-şi caute oştirea
Pierdută-n focul
armelor cu firea,
Tot dibuind să
cumpere minciuna.
Dreptatea Ta
de-a pururea să fie
Pavăza mea când
vor să facă zob
Credinţele aduse
drept solie
Nădejdii puse-n
taina unui bob.
Mărit să fie
Domnul, pe vecie,
Cel ce doreşte
pacea unui rob.
~*~
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 286
- text și interpretarea autorului -
CUM SĂ
ARĂT CE SUNT?
~*~
Cum să arăt ce
sunt, spre ce se-ndreaptă
Simţiri şi cazne
căutându-şi rostul?
Cum să alung din
ochi străini anostul
Contur de rob ce
nu se mai deşteaptă?
Spun tot ce
cred. Mă văd de-a pururi fostul
Argonaut pe
marea înţeleaptă,
Cel ce-a suit
necontenit o treaptă
Şi a ţinut, prin
vremi ostile, postul.
Dar când rămân
cu mine faţă-n faţă,
Uit cine sunt şi
cine-mi e vecin.
Lucide noime-n
cumpăniri îngheaţă
Zvârlite-n şea,
pe-un solitar asin.
Cine am fost
cu-adevărat în viaţă
Va spune-acel ce
m-a-nţeles deplin.
~*~
(2006 - sonet
nepublicat în volum)
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 287
- text și interpretarea autorului -
~*~
Nu-mi clătina
răsufletul privirii,
Nu-mi tulbura
sfiala din artere!
Opreşte ritmul
tobei pe galere
Şi pune-un fulg
în palma izbăvirii!
Clăteşte rana
supurând durere,
Urcă mortarul
pregătit zidirii,
Acoperă cu-n văl
de taină mirii,
Vegheaz-un măr
s-adoarmă în panere!
Topeşte seva
câmpului în nalbe,
Ca să aprindă
aromite seri
Şi-ndoaie crengi
de temătoare jalbe
Vestind
uimirea-n aţipite veri!
Iar îngerul cu
şapte aripi albe
Va coborî,
înveşnicind tăceri.
~*~
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 288
- text și interpretarea autorului -
Brașov, Colegiul Andrei Şaguna
~*~
Cum buchiseam pe
nesfârşite strane,
Acolo unde
litera-i virtute,
Şi îi rugam pe
zei să mă ajute
Să îmi alunge
frica din organe.
Dar buzele
parcă-mi erau cusute.
Mă furişam tăcut
lângă olane
Şi nu priveam
focoasele codane
Să nu se-amuze-n
colţ, pe întrecute.
M-au zgâlţâit
vântoase mari şi neguri.
Abia trecusem
clasa pân` la opt.
Mă curăţam cu
greu de chin şi jeguri
Şi nu ştiam ce
chipuri să adopt.
Vedeam frânturi
de rosturi, nu întreguri
Fragil reper, adolescent necopt.
~*~
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 289
text și interpretarea autorului
PLECI SAU RĂMÂI
~*~
Pleci sau rămâi.
Zăbavă-ţi e umblatul,
Cămaşă goală,
şubredă nălucă.
Asculţi uimită
vântul ce usucă
Neliniștea
ce-a-nsămânțat oftatul.
Arzi şi te
stingi. O mână slab apucă
Urzeala tainei
ce-ţi aşterne patul.
A sfâşiat
dorinţa şi păcatul,
Rochia nădejdii,
fluturând năucă.
Eşti singură.
Privirea-ţi nu se-opreşte
Pe umbra mea
de-aproape. Nu auzi
Cum din înalturi
îngerul vesteşte
Căderi de
fluturi adormiţi şi uzi.
Vremelnică,
tăcerea se-nvoieşte
Să-nvingă pânda
vulturilor cruzi.
~*~
ADRIAN MUNTEANU
SONETOTERAPIE 290
-text și interpretarea autorului -
IA-MĂ DE MÂNĂ!
Mit 3
~*~
Mă poartă
Adeona-n labirintul
Acelor paşi ce
i-am făcut în veacuri.
Îndreaptă-mi
gândul de la simple fleacuri,
Să pot gusta din
cupa ta absintul.
Pierde-mă-n văi
cu cenușii hogeacuri,
Să-ndrept în
iarbă rostul şi alintul
Din care-a fost
să izvodesc argintul
Tainei
ce-aşează-n trup uitate leacuri.
De ce mă laşi
acum, când caut drumul,
Să rătăcesc în
valuri ce se sparg,
Abia zărind,
prin abur des, albumul
Cu pânze vechi
şi cu-n pieziş catarg?
Aruncă vâsla,
risipeşte fumul,
Ia-mă de mână,
scoate-mă în larg!
~*~
ADRIAN MUNTEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu