Am
scris un sonet în avion.
Eram
între Torino și Munchen.
CALATORII
OBSCURE
~*~
Ce-ați
zice voi?
Ce-ați
zece voi, copii ai neputinței,
Cei
ce rânjiți în umbra fără vamă,
De
v-ați trezi rostogoliți din ramă,
Nesocotiți
de zbaterea seminței?
Cum
ați cerși, împovărați de teamă,
Să
nu v-ajungă spaimele sentinței
De-a-nlănțui
răsufletul ființei
În
fibre reci, cu ascuțiș de lamă.
Disprețuiți
cu ciudă și cu ură
Suișul
meu pe care nu puteți
Să
îl urmați, căci voia nu se-ndură
Să-nfigă-n
trupul vostru sterp săgeți.
E
urma voastră un șuvoi de zgură
Împrăștiată-n
veac. Obscuri drumeți.
~*~
ADRIAN
MUNTEANU
30
aprilie 2024
“Drumeții” aceştia rămân în turmă, nu se disting prin nimic, dar nu-i acceptă pe cei care îşi croiesc un drum numai al lor.
RăspundețiȘtergere