Gânduri împotriva Credinței

33 de “motive” de a nu merge la biserică

Totul depinde de sinceritatea noastră…

           Știi oare, dragă prietene, că de fiecare dată, atunci când în zi de Duminică sau în zi de sărbătoare nu mergi la biserică, tu iei o decizie foarte importantă, poate chiar cea mai importantă (decizie) din viața ta? Aceasta se referă nu doar la viața ta de aici, ci și la viața veșnică a sufletului tău. Iar aceasta ne așteaptă pe toți. Și ar putea începe foarte curând – poate chiar azi.

          Tu ești un om botezat. Slavă lui Dumnezeu! Dar dacă un om este botezat, aceasta nu înseamnă că un loc în Ceruri îi este asigurat. O astfel de concepție nu este ortodoxă, ci eretică. Căci la fel de important este și cum trăiește omul.

          Așadar, de ce nu mergi la biserică? Ce gânduri te îndepărtează de la biserică? Căci te îndepărtează tocmai gândurile.

          Pare că sun gândurile tale, deoarece ele sunt în capul tău. Dar nu este așa.

          Noi spunem: „Mi-a venit un gând”. Da, într-adevăr, gândurile vin. Vin de undeva. Sunt gânduri de la Dumnezeu și sunt gânduri de la diavol. Și unele, și altele vin în capul nostru, iar noi spunem: „M-am gândit”.

          Cum poți afla care gând este de la Dumnezeu și care de la diavol?

          Vezi spre ce acțiuni te conduce acest gând, încotro te îndreaptă: spre biserică sau invers, te îndepărtează de biserică? Către rugăciune, post, pocăință, spovedanie, Împărtășanie, cununie (dacă sunteți căsătoriți), răbdare, iertare, fapte bune – sau departe de toate acestea, sub orice pretext. Chiar și cel mai plauzibil.

          Vezi ce sentimente, ce stare de sufletească dau naștere în tine gândurile. Dacă sunt de pace, de iubire, smerenie, liniște, reculegere – cel mai probabil, aceste gânduri sunt de la Dumnezeu. Dacă aduc mânie, mândrie, frică, tristețe, deznădejde – sunt de la cel viclean.

          Orice gânduri împotriva Credinței Ortodoxe, împotriva lui Dumnezeu, împotriva Bisericii lui Hristos, împotriva rugăciunii și a postului – sunt de la diavol.

          Există un set metode-gânduri frecvente, cu ajutorul cărora vrăjmașul nevăzut încearcă să împiedice apropierea omului de Dumnezeu.

          Metoda întâi (I): „Dar eu merg la biserică”.

          Așa spun uneori și oamenii care vin în biserică să sfințească cozonacul pregătit de Paște, să se aprovizioneze cu Agheasmă Mare, să stea la un botez, să petreacă mortul pe ultimul drum. Poate, uneori, să aprindă și o lumânare, în unele cazuri speciale. Și e suficient. Ei consideră că merg la biserică. Dar Biserica Însăși nu consideră așa.

          Domnul ne-a dat porunca: „Lucrează şase zile şi-ţi fă în acelea toate treburile tale, iar ziua a șaptea să o închini Domnului” (cf. Ieșirea 20, 8-11).

          Ziua a șaptea este Duminica.

          Învierea lui Hristos este temelia credinței noastre. Numai datorită faptului că Mântuitorul a suferit pentru noi pe Cruce și a înviat, noi, oamenii botezați, avem nădejdea mântuirii.

          Știi oare, dragă frate, că există canonul Sfinților Părinți potrivit căruia dacă un creștin trei Duminici consecutive nu merge la slujbă la biserică, poate fi excomunicat (despărțit de Biserică)? Dar de fapt, el singur se desparte de Biserică.

          Acest lucru este clar. Dacă în zilele de Duminică întotdeauna ai anumite treburi nelegate de biserică, aceasta înseamnă că scopul principal al vieții tale nu este încă în Biserică, ci undeva în lume, cu obiectivele și valorile ei, care sunt străine scopului mântuirii noastre. Toate lucrurile vii cresc treptat și constant. Iar la noi sufletul, nu uneori, ci întotdeauna trăiește. Acesta are nevoie mereu de hrană și curățire. Acesta se hrănește cu harul Duhului Sfânt care ni se dă, în primul rând, într-o biserică ortodoxă. Atunci noi trăim duhovnicește, sporim.

          La locul de muncă noi mergem fără să ne gândim: să merg sau nu? Într-o zi de lucru imediat ne trezim cu alarmă, ne grăbim să ajungem la timp. Dacă am merge acolo de câteva ori pe an, atunci am putea spune că noi mergem la muncă? Și cât am câștiga? Și toate acestea se fac în principal pentru trup. Dar omul este în primul rând sufletul lui.

          Dacă elevii, între aproape neîntreruptele vacanțe, uneori ar merge la școală, ce ar învăța?

          Biserica este și muncă și învățare. Și, la fel ca la orice muncă, la orice învățare, aici ai nevoie și de timp, și de sârguință, și de perseverență. Atunci cu adevărat vei primi folos.

Metoda a doua: „Îl am pe Dumnezeu în suflet”

         Și, prin urmare, nu trebuie să mergi la biserică. Căci El, cică, și așa este în sufletul tău.

          Dar acest lucru nu este adevărat!

          Dacă cu adevărat în sufletul nostru ar fi fost Dumnezeu, atunci noi am fi dorit să mergem acolo, unde totul vorbește despre Dumnezeu, unde este slăvit numele Lui, unde se află icoanele Lui, unde este o prezență a Sa deosebită, harul Său. Atunci am fi încercat să trăim așa cum ne poruncește Dumnezeu. Și aceasta este voia Lui – ca noi să mergem la biserică.

          Vrăjmașul nevăzut este foarte viclean. Mai viclean decât noi. El seamănă în noi acest gând: „Îl ai pe Dumnezeu în suflet!”. Dar, de fapt, nu Dumnezeu a intrat în sufletul nostru, ci numai gândul despre Dumnezeu, cu care împreună a intrat cel viclean. Ca un lup în piele de oaie. Și ne măgulește.

          De fapt, câte nu avem în sufletul nostru? Și osândire, și iritare, și gânduri negre – numai Dumnezeu nu este.

          Cum să te eliberezi de toate acestea? Cum să lupți cu gândurile vrăjmașului?

          Numai cu ajutorul lui Dumnezeu.

          Singur omul nu poate face față părutelor „sale” gânduri, chiar dacă va dori foarte mult acest lucru.

          Acest lucru confirmă încă o dată că, în realitate, acestea nu sunt ale noastre, ci ale vrăjmașului.

          Cuviosul Ambrozie, starețul de la Optina, atunci când îi veneau gânduri diavolești, se însemna cu sfânta cruce și zicea: „Nu binevoiesc ”.

          Nu trebuie să le acordăm nici o atenție. Nici să stăm pe gânduri, ci îndată să le respingem. Să ne rugăm cu rugăciunea lui Iisus: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul. Și acestea se vor îndepărta.

          Biserica ne învață că diavolul se teme mai ales de semnul crucii, Agheasma Mare și Trupul și Sângele lui Hristos, din care ne împărtășim în biserică.

          În timpul Dumnezeieștii Liturghii în biserică se săvârșește cea mai mare minune a Sa, de nepătruns chiar și pentru îngeri. Însuși Domnul ne-a dat-o pentru mântuirea noastră. În timpul rugăciunii comune a preoților și a enoriașilor, asupra pâinii și a vinului, special pregătite în altar, pogoară Duhul Sfânt și acestea devin adevăratul Trup și Sânge a lui Hristos. După aspectul exterior, după gust, acestea rămân pâine și vin, dar în realitate este Domnul Însuși.

          Oamenii, care se împărtășesc cu Sfintele lui Hristos Taine, știu din propria experiență că primesc o mare putere sfințitoare, care vindecă și sufletul, și trupul.

          Pentru aceasta și mergem în primul rând la biserică și ne împărtășim, pentru ca în buzele noastre, în trupul nostru, și atunci și în sufletul nostru într-adevăr să intre Dumnezeu.

          Domnul a spus: Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el (In. 6, 56).

          Sfântul Serafim de Sarov, duhovnicul Pământului Rusesc, spunea:

          – Cine se împărtășește, în orice loc se va mântui. Iar cine nu se împărtășește – nu cred.

          Fiecare om botezat trebuie în mod regulat să se apropie de la Tainele Spovedaniei și Împărtășaniei. Căci noi ne spălăm în mod regulat – ne curățim trupul. Nu mai puțin regulat este nevoie să ne curățim și sufletul. Biserica așa se și numește: baie duhovnicească.

          Metoda a treia: „Încă nu m-am copt”

       

        „Coace-te! – zice diavolul. Să te coci cât mai mult timp posibil. Numai să nu faci nimic pentru a te coace”. Nu citi Evanghelia, “Legea lui Dumnezeu”, scrierile Sfinților Părinți. Nu merge la biserică, nu întreba nimic pe preoți, chiar dacă ei sunt puși de Dumnezeu pentru a ajuta oamenii în viața lor duhovnicească. Prin această tehnică vrăjmașului îi place în mod deosebit să le pună oamenilor piedică în calea lor spre botez și cununie.

          „Încă nu am ajuns la aceasta”.

          Pentru a ajunge, trebuie să mergi. Așadar, mergi.

          Dar unde să mergi?

          Desigur, la biserică.

Sursa:

Pr. Alexandru Stanciulescu Barda