FERGHETE - SENTIMENTE ŞI PREȚUIRE + UN ZIOREL DE DE ZIUĂ

SENTIMENTE ŞI PREȚUIRE

~*~

Tu percepi şi înțelegi ştiind ce-i complex şi ca  legi paradox, ştii, pamânteşte să le potriveşti, în culori de vraişte şi nelinişte,

pentru că tu ca mimeni ne cunoşti şi stii

şi din ce ştii, din ce vezi să alegi/culegi,

având o viziune în minte şi la ce să iai, trubadurule, să iai amimte, miez de pâine fierbinte

ca noi cei mulți  să te ținem, Ben, minte,

tu, recitând, îndragoste,

dor şi profund

ca sfinții de încredere

să ne înalți pe ulița spre Europa către soare,

pentru ca şi eu național, tradițional,

să-ți aduc chiar şi umbrei închinare,

să te înalț sacru pe soclu, că eşti ca un copac/floare de soare,

cu floarea şi frunza mereu întoarsă tot: către soare şi izvoare sațioase, îndestulătoare despre guri secetoase, gata de adăpare,

că eşti ca stâncă cu tăria Eminescu de România provita

să se facă voia lui Dumnezeu, voia poporului şi voia, nevoia ta,

în anevoia de urcare, ascensiune, cu înțelepciune mai presus Iisus, Evrika! sus, pe Golgota

ca Iisus cu crucea grea,

ca ceilalți pentru fericirea ce le-o dai

să-ți facă, cu nemulțumirea lor, de grofi,

care au făcut rău şi lui Iancu, lui Horea şi națiunii jinduind după fericire:

viața fiimdu-le năprasnică, aspră şi grea,

că ciuful, care ciufuleşte lumea,

nu se vede că-i minunea, că-i lepra, ciuma, că-i lumea rea

şi ca buruiană, le lipseseşte sentimente şi simțire,

dreptul de a candida la fericire

şi o iau pe arătură cu altrismul şi prețuire: socio-umană vană,

luând-o anapoda, aiurea ca buruiană-holbură

pe mălăină: ciuf şi batjocură.

~*~

PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE

UN ZIOREL DE DE ZIUĂ

~*~

Semn cert, că existăm întru Deşteaptă-te române ca fiu al limbii române

de-alungul anotimpurilor: pace şi pâine liturghie-n spice trasă-n mâine,

în rostul lor de cântări

şi ascultări/adaptări,

pentru îndreptări

ca să nu lăsăm niciodată drumul pentru cărări, ascultând fiecăruia în parte aparte cântarea cântărilor,

un ziorelde ziuă,

că noaptea se transformă-n ziuă,

bătând apa-n piuă,

ni se face-n ziuă,

zi lumină, doină de pomină,

din zorii cu flăcări pe comori

din zori, de la cântători,

până-n noapte, când nu-ți mai vezi mâna, patrie limba română:

cu bucurii, tisteți-supărări şi iertări,

în muncă şi cugetări,

că va mai fi în mari treceri-petreceri,

uneori, un azi şi un ieri,

din tristeți răsturnări, către înviorări,

ca să stoarcem din ce avem a iubirii vreri şi plăceri-fericiri,

comori-aliluiri, miluiri:

oiile cu păstori, păscându-ne

pe dâmburi

din talăngi sunând şi răsunând un plin blând de chivale şi alămuri,

drept la înviorări,

în biserici pe răzoare, cu-nvieri...,

în îndură-te şi ai, Doamne, milă,de noi,

cu după noi potopul, alduiri,

în bine şi ce se cuvine

de dulci gânduri !

~*~

Pavel Rătundeanu-Ferghete