joi, 29 februarie 2024

Mihai Cantuniari - Scumpul meu Arthur…

 



Scumpul meu Arthur…

Mihai Cantuniari, scriitor

29 Februarie 2024

 

Scumpul meu Arthur, puiul mamei, iată-ne şi-n Rrromânia. Nici nu ştii câte am făcut noi cei din „lumea liberă” pentru ţara asta atipică. Cu vreo trei-patru decenii în urmă ne perpeleam, ne zbăteam şi ne dădeam de ceasul morţii pentru satele rrromâneşti, să nu le dărâme odiosul. Nu, nu trebuie să spui că eram farisei şi că mult ne păsa nouă de satele rrromâneşti, nouă care nu mai avem sate tradiţionale de cel puţin o sută de ani.

 

De unde ai învăţat tu prostiile astea? Aşa nu mai avem nici animale sălbatice, poftim, dar venim să le vânăm și căsăpim aici. Păi, nu-i frumos?

 

Avem la pachet şi „Viaţa la ţară” şi „Tănase Scatiu” pe prispa lui cu „Moromeţi” cu tot, şi uite-aşa afli tu că laptele nu e produs de TetraBrik ci de văcuţa mu-mu, nici ouăle nu-s făcute de Supermarket ci de găina cotcodac pe care o calcă în bătătură cocoşul cucurigu ca să-ţi dea ţie ouţ cu bănuţ şi pui la rotisor.

 

Şi nu-ţi mai face sânge rău că-ţi cântă copiii băştinaşilor: „Sărind gardul la Arthur/ mi-a intrat o ţeapă-n tur/ şi te rog pe dumneata/ bagă nasul după ea”, că ăştia nu-s decât nişte bagabonţi, nişte peizani, nişte puradei nenorociţi, paysans du Danube, precis altoiţi cu ţigani, că doar de-aia se numesc rrromi, şi ţara lor Rrromânia.

 

Întreabă-i pe verişoara Suzanne şi pe vărul Giuseppe, ba şi pe colegii tăi Pedro şi Günther, dacă nu mă crezi. Cum adică de ce ne-am spetit să-i eliberăm în ’89? Păi, din pur altruism, făcându-i să sară de la o zi la alta din comunism în consumism, fără capitalism. Ai priceput unde-i şpilul? Spune tu dacă nu-i genial.

 

Şi cin’ţi-a zis că multinaţionalele aveau vitală nevoie de pieţe de desfacere de sute de milioane de suflete în Est? De unde-ai scos-o şi pe asta? Oricum, nu de suflete aveam noi nevoie, să-ţi fie clar, ci de buzunarele cumpărătorilor valizi, din carne şi oase, cărora să le băgăm pe gât tot felul de chestii făţoase, de fiţe inutile şi scumpe, plătibile în rate pe tot restul vieţii. Îndatoraţii nu mai sunt oameni întregi, ci un fel de năluci, de zombies. În felul ăsta, economia noastră duduie, pe când de-a lor se alege praful, de-o scot la mezat pe preţuri de nimic. Sigur că o falimentăm cu bună ştiinţă, ca să nu ne facă concurenţă, dar ăsta-i mersul lumii, şi e treaba lor dacă-s tâmpiţi.

 

Aud că şi-au arvunit până şi platoul continental al Mării Negre. Pe când, Delta Dunării? Generoşi cum suntem, le oferim şi ajutoare nerambursabile (ce frumos din partea noastră!, oh, îmi dau lacrimile), ştiind că la câteva milioane de dolari acolo, donaţi cu tam-tamul mediatic de rigoare, profiturile şi tantiemele sunt însutite. De fapt, mă bate gândul să te fac diplomat în Rrromânia. Trai pe vătrai, ai toate drepturile şi nici o răspundere, poţi strivi cu bolidul pe zebră, cu o sută pe oră, orice rrromâncă, tot nu vei păţi nimic, poate doar te vei întoarce mai repede în braţele mămicii. Ce zici? Îţi surâde?”[1].

 

Precizare : nu am inventat nimic în textul de mai sus.

 

„Nu rog, ci solicit imperios organelor abilitate ale Poliţiei şi Justiţiei Statului român pedepsirea exemplară a diplomatului austriac care a spulberat pe trecere de pietoni, sfidând toate regulile de circulaţie, de omenie şi de comportament, viaţa unei tinere nevinovate, sau vinovate doar că a coincis pe drumul mare cu traiectoria ucigaşă a bolidului unui monstru[2]. Dacă ucizi pe cineva cu o maşină puternică sau cu un satâr, vina este aceeaşi. Ştiţi bine că nu e pentru prima dată când se întâmplă aşa ceva în România postdecembristă; hahalerele diplomatice n-ar îndrăzni niciodată să se comporte în ţările lor cum o fac aici. Chiar aşa de jos am ajuns, încât să procedăm cu vechia noastră slugărnicie când e vorba de străini? Să ne dispreţuiască orice liftă paraşutată pe post diplomatic cu siguranţa că nu va păţi nimic, indiferent de fapta săvârşită?

 

Nu credeţi că s-a umplut paharul? Se gândeşte cineva la părinţii bietei fete, la rudele ei apropiate, la prietenii ei? Dacă i s-ar întâmpla aceeaşi tragedie fetei unui poliţist la datorie, n-ar scoate acela pistolul, găurind tigva criminalului cu paşaport diplomatic? Eu unul aşa aş face.

 

Sânt mândru că sânt român (nu râdeţi, e chiar adevărul), din pricina limbii noastre şi a literaturii căreia i-a dat naştere. Poate sunt depăşit de oroarea acestor timpuri, dar de data asta vă rog: nu faceţi să-mi crape obrazul de ruşine prin corcofelirea adevărului şi prin nepedepsirea vinovatului. Monstrul să plătească aici, după regulile ţării noastre pe care le-a călcat în picioare. Statul are suficiente pârghii să se facă respectat, atât el cât şi cetăţenii lui mult prea slabi şi îngăduitori[3].

 

Îndurerat de sfidările pe care nu ştim a le pedepsi aşa cum se cuvine,

 

Mihai Cantuniari, scriitor”

 

Rezultatul? În chiar aceeaşi zi a părăsit ţara malacul diplomatic, candid, senin, nederanjat de nimeni şi de nimic, probabil şi salutat la trecerea frontierei. Neamul meu, află că dacă tu nu te respecţi, nimeni nu te va respecta vreodată. În ce mă priveşte, cred că e preferabil să te numeşti ţara inventatului Dracula, decât a realului criminal  austriac Fritzl[4], dacă vă mai amintiți de el),

 

Aranjament grafic – I.M.

 

------------------------------------------------

[1] Apelul meu mai vechi și mai tranșant din Revista 22 din 3 februarie 2009 către organele abilitate.

[2] Conform https://www.hotnews.ro/stiri-esential-5375516-tanara-ucisa-trecerea-pietoni-masina-ambasadei-austriei-soferul-are-imunitate-jurisdictionala.htm și https://ziare.com/stiri/frauda/accidentata-mortal-pe-trecerea-de-pietoni-de-o-masina-a-ambasadei-austriei-video-649859 - 31 ianuarie 2009, O tânără a fost ucisă pe o trecere de pietoni din București de o mașină aparținând Corpului Diplomatic (Ambasadei Austriei). Accidentul a avut loc în fata Muzeului Satului. Mașina, condusă de funcționarul austriac avea o viteză de aproximativ 120-130 km/h. Tânăra a murit pe loc, după ce - potrivit declarațiilor martorilor - a fost lovită și aruncată la 25 de metri. Funcționarul Ambasadei Austriei are imunitate jurisdicțională.

[4] Josef Fritzl, agresorul sexual austriac care și-a închis fiica într-o pivniță timp de 24 de ani și a avut șapte copii cu aceasta.








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu