Sistemul
de pensii
Mihai
Batog Bujenita
17
Martie 2024
Gaura neagră a tuturor bugetelor şi coşmarul tuturor
guvernelor… Deşi există date arheologice precum că un gen de pensii exista şi
în antichitatea despre care noi credem că producea numai piramide sau picturi
caraghioase de zei cu un singur ochi, este cert că sistemul modern de asigurări
sociale care include şi pensia de stat a fost pus în operă de Bismark, neamţul
cu gândire de levantin. Cancelarul, om foarte inteligent, a conceput un sistem
de pensii de stat care a fost imediat adoptat în toată lumea occidentală
fiindcă aşa cum îl gândise el proteja relativ muncitorul ajuns la o anumită
vârstă şi alimenta perfect bugetul pentru înarmări. Sistemul era unul foarte
simplu! Toţi plăteau un mic impozit pe veniturile de tip salarial sau de alt
fel, iar la împlinirea vârstei de şaizecişicinci de ani erai trecut la pensie
şi statul îţi asigura plata acesteia până la moarte. Însă Bismark ştia faptul
că speranţa medie de viaţă pe vremea lui era de doar cincizeci de ani, prin
urmare puţini dintre cei care plătiseră impozitul apucau pensia, iar cei care o
apucau nu profitau prea multă vreme de plata ei. În consecinţă, bugetul avea
acum resurse uriaşe din această învârteală, resurse pe care le-a şi folosit de
altfel mai ales pentru înarmare.
Toate guvernele lumii au adoptat cu entuziasm sistemul
şi o vreme chiar a funcţionat. Dar, mânate de dorinţa rămânerii la putere,
guvernele au început să dea legi populiste în acest domeniu adică au mai redus
vârsta de pensionare, au mai inventat tot soiul de pensii speciale care se
abăteau de la lege, iar toate acestea veneau pe fondul creşterii spectaculoase
a speranţei medii de viaţă. Aşa se face că în curând bugetele asigurărilor
sociale intrau pe roşu, iar guvernele se împrumutau din greu pentru a face faţă
cheltuielilor, spre bucuria băncilor. Disperarea era mascată prin tot felul de
manevre ticăloase precum că sunt prea puţini cei care muncesc faţă de
pensionari sau că, în anii electorali, iată noi am mărit pensiile spre
deosebire de cei din opoziţie care… Mă rog, teatrul obişnuit al politicienilor!
Doar că pe fond situaţia era dezastroasă şi nu se întrevedea nici o cale de
ieşire, nici măcar pe termen lung…
Pe la jumătatea secolului al XXI-lea când tehnologiile
IT luaseră un avânt spectaculos a apărut şi soluţia salvatoare în cazul
sistemelor de pensii. O analiză la obiect făcută de socilologi specialişti în
domeniu a demonstrat că nu pensiile erau mici, aşa cum reclamau pensionarii, ci
cheltuielile lor erau nechibzuite fiind mai mereu direcţionate spre
întreţinerea unor fii sau nepoţi cu pretenţii, dar fără venituri. Păi? Iată că
o bună planificare a cheltuielilor ar fi rezolvat problema de fond, dar şi unele
aspecte ale parazitismului social. Perfect! Aici intervin tehnicienii şi
creează un mic dispozitiv electronic, foarte asemănător cu nelipsitul telefon
mobil denumit asistent financiar. Dispozitivul este personalizat şi înmânat
fiecărui om în momentul când se pensionează. El deţine toate datele
posesorului, inclusiv cuantumul pensiei, care prin noi reglementări are zece
niveluri, funcţie de munca prestată anterior.
În consecinţă, pensionarul foloseşte la cumpărături
numai acest device deoarece nu are acces la nici un fel de sumă din pensie.
Poate plăti orice serviciu sau produs folosind acest minunat instrument. Apare
şi prilejul de a se demonstra fără dubii
că omul este acum în mult mai multă siguranţă, nu poate fi jefuit, nu se
infectează cu bacteriile de pe bani şi nici nu se află în situaţii jenante la
casă când constată că nu are suma necesară cumpărării tuturor produselor
dorite. Minunat! Mai ales că dispozitivul intervine activ şi nu te lasă să
cumperi lucruri care nu sunt pentru tine cum ar fi role, console de jocuri,
patine, bomboane, prăjituri sau haine de firmă. Unde mai pui că la sfârşitul
lunii sumele necheltuite se translează spre un cont de economii la o bancă
agreată de comun acord, iar impozitele, taxele sau facturile erau plătite
automat din exact acest cont! Heee, altă
viaţă acum ca pensionar!
Domnul Grigore Scândureanu primi decizia de pensionare
odată cu „asistentul”, iar un specialist de la biroul de personal îi făcu
pregătirea asupra modului de folosire. Era de altfel foarte simplu: scanai un
produs, iar „asistentul” îl memora, apoi la casă făcea plăţile cu-venite
scutindu-te astfel de orice fel de problemă! Nea Gorică, aşa cum îi spuneau
toţi cei care-l cunoşteau se mândri cu aparatul şi-l arătă tuturor celor care-l
sărbătoreau acum şi-i urau ani mulţi şi sănătate! Aveau şi de ce pentru că pensia
lui era una cât se poate de decentă!
A doua zi se trezi devreme şi-i spuse soţiei să
pregătească o masă, aşa, mai festivă, la care să invite copiii şi nepoţii, iar
că el pleacă să cumpere cele necesare. Mai avea el un gând, secret deocamdată,
să cumpere şi câte un cadou pentru fiecare, că mdee, odată iese omul la pensie!
Mai ales că primise informaţia despre cont şi chiar putea să spună că avea ceva
mai mulţi bani decât se aştepta. Perfect!
Porni spre hipermarketul cel mai apropiat şi intră
plin de încredere. Se roti printre rafturi şi hotărî să cumpere ceva somon, dar
şi nişte icre roşii pentru intrări. Scană produsele şi aşteptă puţin! Pe ecran
apăru următoarea informaţie: se respinge propunerea! Totul este prea scump şi
nu se justifică! Pentru două persoane poţi achiziţiona doar patru guvizi şi o
linguriţă de icre cu ceapă! Se sufocă puţin, dar îşi dădu seama că ”asistentul”
are dreptate şi îi protejează veniturile! Încercă să ia un tort, dar i se
recomandă să cumpere două mere! Mult mai sănătoase pentru vârsta lui! Când a
vrut să ia două pâini „asistentul” i-a aprobat numai una sau, la alegere, trei
chifle mici. Nici nu mai putea fi vorba de cadouri deoarece i s-a comunicat că
acum el trebuie să primească, nu să dea cadouri! Nu era lipsit de logică…
Oricum, a ajuns acasă cu nervii făcuţi zdrenţe şi cu
ceva verdeţuri în pungă, plus trei cartofi pe lângă peştii pe care voia să-i
mănânce la prânz precum vestiţii fish and chips ai englezilor. A băut o
vişinată de casă în timp de soţia îl bodogănea, dar a şi făcut nişte planuri
pentru a ieşi din nenorocirea în care se afla!
Într-adevăr a doua zi a pornit o adevărată ofensivă
pentru a face rost de bani! Prima oară a fost ideea unui împrumut la bancă.
Eşec! Banca nu dădea împrumuturi pensionarilor! Apoi s-a gândit să împrumute de
la prieteni sau chiar de la cămătari. Eroare! Nu avea cum să-i mai dea înapoi…
Până la urmă a decis să cumpere sejururi scumpe la marea Mediterană unde la
hoteluri de cinci stele avea asigurată nu numai o cazare de excepţie ci, foarte
important, mese îmbelşugate şi băutură la discreţie. „Asistentul” însă l-a
temperat spunân-du-i că poate merge în concedii doar la băi de nămol sau cu
tratament specific şi numai cu bilete rezervate seniorilor în extrasezon.
Disperat a început să vândă lucruri din casă… Numai că a constatat imediat că
piaţa era plină de oferte şi cererea aproape nulă! Jale! Domnul Scândureanu a
intrat întâi în depresie… Una profundă deoarece şi vişinata de casă se
terminase de mult!
Peste trei ani de la introducerea pe scară largă a
programului „Asistentul”, ministrul finanţelor ţinea o alocuţiune în faţa
camerelor întrunite ale Parlamentului. În esenţă comunicarea sa, una deosebit
de optimistă, arăta cu forţa faptelor că pensiile fuseseră mărite şi încadrate
unei legi foarte corecte, fără excepţii, iar programul reuşise să gestinoneze
atât de eficient situaţia de ansamblu încât bugetul asigurărilor de stat
intrase, pentru prima oară după decenii de colaps, pe plus! Nu fuseseră înregistrate
în acest interval nici un fel de solicitări de mărire a pensiilor! Ba, mai
mult, pensionarii reuşeau să economisească aproximativ o treime din venituri.
Se constatase şi o scădere a numărului acestora cam cu acelaşi procent ceea ce
uşura forte mult sarcina bugetară. Perspectivele erau entuziasmante!
Pe undeva, marele Bismark râdea de se prăpădea!
Omenirea ajunsese, după două secole de nerozii, din nou, la vorba lui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu