Scrisoare pastorală
Foaie periodică,
gratuită a Parohiei
Malovăţ-Mehedinţi
Anul XXIV(2024),
nr. 513(1 –15 Martie)
Dragii mei enoriași!
Scrisoare către
Eminescu(XXVIII).
,,Bădie Mihai,
Recitesc – pentru a câta oară! – poezia matale Scrisoarea I și
parcă te văd cu ochii închipuirii cum, târziu după miezul nopții, când
mintea-ți era îngreunată de somn și mâna de osteneală, puneai capăt trudei și te apropiai de patul
aducător de odihnă. Dar parcă tocmai atunci observai pe geam luna tronând
asupra întregii făpturi ca o divină împărăteasă și gândul tău țâșnea nepotolit
spre hotare puțin bătătorite de minte omenească. Somnul se retrăgea sfios și
neputincios într-un cotlon al ființei tale și imaginația o lua razna spre zări
numai de ea știute. Versurile rupeau zăgazurile minții și ale inimii și țâșneau
vertiginos spre câmpuri, mări și codrii de frumuseți. ,,Lună tu, stăpân-a
mării, pe a lumii boltă luneci/Și gândirilor dând viață, suferințele
întuneci;/Mii pustiuri scânteiază sub lumina ta fecioară,/Și câți codri-ascund
în umbră strălucire de izvoară!/Peste câte mii de valuri stăpânirea ta
străbate,/Când plutești pe mișcătoarea mărilor singurătate!/ Câte țărmuri
înflorite, ce palate și cetăți,/Străbătute de-al tău farmec ție singură-ți
arăți!/Și în câte mii de case lin pătruns-ai prin ferești,/Câte frunți pline de
gânduri, gânditoare le privești!” Și versurile tale continuă să descrie o
lume și o realitate fascinantă, pe care ochiul trupului și al minții tale o
străbătea scrutător!
Ehei, Bădie! Cât s-au schimbat lucrurile de pe vremea ta până azi! Cine
mai șade azi la masa de scris până târziu în noapte, străduindu-se să lase
posterității roadele gândurilor și imaginației sale? E destul să avem necesarul
de mâncare pe masă și televizorul la-ndemână. Restul nu mai interesează!
Socotim că suntem superiori celor de pe vremea ta, că știm multe și de toate,
că vedem tot felul de emisiuni și de știri, că suntem la curent cu ultimele
noutăți, cu ultimele informații. Judecăm pe alții pentru faptele lor, deși
oamenii aceia sunt la mii de kilometri depărtare de noi, trăitori în alte medii
și mentalități, dar nu mai observăm că ne-au crescut copiii mari, că au
terminat școli, că au dat examene, că sunt de căsătorit! Și un lucru mai uităm,
Bădie! Că sufletul ne rămâne tot mai pustiu, că suntem tot mai singuri, tot mai
săraci spiritual. Avem mașini și tot felul de aparate moderne, dar nu mai avem
timp să visăm, să povestim, să ne imaginăm, să ne apropiem unii de alții. În
tot mai multe case sunt mai multe aparate de tot felul, care ne diversifică
poftele, preferințele și interesele. Fiecare cu ale lui! Cred că asta e deviza
omului de azi!
În versurile tale, Bădie, se vede la tot pasul geniul ce ți-a călăuzit
pașii. Tu descrii realitatea vremii tale, dar nu pregeți s-o întrevezi și pe-a
noastră și pe cea dintotdeauna. Generalizarea se întrevede cu ușurință în
versurile tale, așa încât în ele se va regăsi și cititorul de peste mii de ani,
truditorul vieții și tributarul morții. ,,Vezi pe-un rege ce-mpânzește
globu-n planuri pe un veac,/Când la ziua cea de mâine abia cuget-un sărac…/Deși
trepte osebite le-au ieșit din urna sorții,/ Deopotrivă-i stăpânește raza ta și
geniul morții;/La același șir de patimi deopotrivă fiind robi,/ Fie slabi, fie
puternici, fie genii ori neghiobi!”
La vremea ta, dincolo de frământările de zi cu zi ale omului obișnuit
pentru a-și câștiga existența sa și a familiei sale, se regăsește filozoful,
teologul, gânditorul, politicianul veritabil. Sunt oameni care gândesc pentru
mii de semeni ai lor existența, rânduiala vieții și a lumii, rosturile omului
pe pământ.
Întrevăd, Bădie, în versurile tale ecourile puternice ale nenumăratelor
lecturi din cărțile sfinte, care nu ți-au fost străine niciodată: ,,La-nceput,
pe când ființa nu era, nici neființă,/Pe când totul era lipsă de viață și
voință,/Când nu se-ascundea nimic, deși tot era ascuns…/Când pătruns de sine
însuși odihnea cel nepătruns./Fu prăpastie? Fu genune? Fu noian întins de
apă?/N-a fost lume pricepută și nici minte s-o priceapă,/Căci era un întuneric
ca o mare făr-o rază,/Dar nici de văzut nu fuse și nici ochi care s-o
vază./Umbra celor nefăcute nu-ncepuse-a se desface,/Și în sine împăcată
stăpânea eterna pace!.../Dar deodat-un punct se mișcă…. El dintâi și singur.
Iată-l/Cum din chaos face mumă, iar el devine Tatăl!.../Punctu-acela de
mișcare, mult mai slab ca boaba spumii,/E stăpânul fără margini peste marginile
lumii…/De-atunci negura eternă se desface în fășii,/De atunci răsare lumea,
lună, soare și stihii…/De atunci și până astăzi colonii de lumi pierdute/Vin
din sure văi de chaos pe cărări necunoscute!”
Versurile matale, Bădie, ne învață un lucru esențial pentru viața
noastră și a tuturor din toate timpurile și toate locurile. Învățăm din ele că
suntem trecători pe acest pământ și în această lume, că toate bunătățile și
frumusețile lumii acesteia ne sunt date
provizoriu. Ne trudim din răsputeri să construim case și palate mărețe, clădiri
și câte toate, parcă am moșteni pământul cu toate bogățiile și frumusețile
lui. În fața lui Dumnezeu toate
construcțiile noastre sunt adevărate ,,mușuroaie de furnici”, popoare și
imperii nu sunt decât ,,muști de-o zi pe-o lume mică de se măsură cu
cotul,/În acea nemărginire ne-nvârtim uitând cu totul/Cum că lumea asta-ntreagă
e o clipă suspendată,/Că-ndărătu-i și-nainte-i întuneric se arată.”/
Nimeni nu-i veșnic, nimic nu-i etern într-o lume trecătoare. ,,Poți
zidi o lume-ntreagă, poți s-o sfarămi… orice-ai spune,/Peste toate o lopată de
țărână se depune./Mâna care-au dorit sceptrul universului și gânduri/Ce-au
cuprins tot universul încap bine-n patru
scânduri…” Fastul lumii e spoială și
măririle iluzii; tot ce zici că este trainic nu-i decât un sloi de gheață, ce-l
topește prima rază de la
soarele-arzător…! Nu-i ușor să te
convingi și mai ales pe alții să-i convingi că ,,Deopotrivă-i stăpânește
raza ta și geniul morții!”
Într-o lume trecătoare și supusă la-ncercări, doar Hristos e izbăvirea,
idealul – mântuirea, restu-i fum-nălțat spre zări!
Cu bine, Bădie, pe curând!
*
Misiunea
neamului românesc. Redăm mai jos un cuvânt de învățătură al
răposatului duhovnic Arsenie Papacioc. Precizez că am avut bucuria de a
ajunge în chilia sa de la Mănăstirea Techirghiol și de a discuta cu dânsul în
anul 2007. E mult de atunci, dar nu l-am uitat! Iată textul:
,,-Cum va rezista
neamul românesc?
-Va avea neamul românesc, după părerea mea, o mare misiune. De ce? Nu
pentru că am avut un Ştefan cel Mare în Moldova, un Mihai Viteazul pe care-l
susţin cu tot sufletul, în partea astălaltă şi Vlad Ţepeş. Nu pentru asta. Ci
pentru că neamul românesc nu a uitat bătaia clopotelor.
Dacă tu cauţi viaţa ca un vierme, primeşti plată, dar de vierme. E
copleşitor, zice sfântul Grigore, căci învinge aspectele nevăzute ale vieţii,
ale existenţei pozitive ale vieţii. Dacă reuşiţi să suportaţi lumea aşa
cum e, aţi ieşit din categoria viermilor; intraţi în categoria omului. Şi nu-i
uşor.
Toți vor să
tragă de noi
De aceea am vrut să vă văd şi eu, ca să vă trăiesc. Că nu-i de-ajuns să
mă iubeşti, trebuie să mă trăieşti. Orice român are o mişcare interioară
trecătoare, dar o are când aude bătaia clopotelor. Pentru că România nu a dus
niciodată un război de avangardă, adică de înaintare, ci de avanpost, de
apărare. Avem voie să ne apărăm. Şi Țara românească nu a vrut nicio palmă de
pământ să ia de la vecini. Atacată din toate părţile: ba de unguri, ba de ruşi,
ba de turci şi de greci. Toţi vor să tragă de noi.
Şi a trecut un grup, cântând nu în cuvinte romaneşti, ci ungureşti. Și
unui oarecare Otto, cu care făceam fotbal împreună, i-am zis: „Măi, Otto, tu
eşti ungur”? ,,- Da!” a răspuns și s–a uitat aşa cu emfază la mine.
„-Aţi uitat că sunt şi eu român!”. Şi m-am suit pe banca aia şi am vorbit o
jumătate de zi şi m-a făcut primar în oraşul ăla. În trei zile am scos toţi
ungurii de-acolo, asta am făcut în primul rând. Cu nicio condiţie, nici nu am
vrut să stau de vorbă. M-au dat în judecată. Revenise axa: Budapesta –
Bucureşti – Zărneşti.
Răspunderea de
român
Bineînţeles că nu m-am jucat cu viaţa mea, dar aveam o răspundere de
român. M-au condamnat bineînţeles, dar nu s-a aplicat. Asta era la Braşov. Dar pe
urmă i-am pus şi eu în mişcare. La proces a venit o parte din oraş, plus
cetăţile de-acolo. Şi-am zis: Mi-am făcut datoria. Şi m-a luat
Aiudul…
Deci pregătiţi-vă să rezistaţi unde nu vă e voia, printre pietre.
Dragii mei, trebuie să alergăm după două lucruri. De ce Mântuitorul a
spus să fiţi înţelepţi ca şerpii? De ce a ales animalul acesta atât de fioros,
de înspăimântător – şarpele? V-aţi gândit vreodată? Şarpele nu moare, orice
i-ai face, numai dacă-l loveşti în cap. Aşadar, fereşte capul! Fiecare a văzut
un şarpe şi şi-a dat seama că dacă îl loveşte în cap tot nu moare şi
Mântuitorul e capul nostru şi trebuie păzit cum îşi păzeşte şarpele capul.
Nu fugi la Hristos, ai pierdut tot! Cine este Hristos? „Eu sunt Cel ce
sunt” este. El e totul. Deci de aceea să fim înţelepţi ca şerpii. Dar acuma am
pus mâna pe vierme. Ce înseamnă că am pus mâna pe vierme? Mă rog să mă ia şi pe
mine în plimbarea lui. Să caut şi eu viaţa. Sunt călugăr şi vă rog să mă
scuzaţi, nu vă invit că sunteţi neputincioşi, dar dac-aţi îndrăzni, e cel mai
mare lucru: călugăria(Extras din Revista ,,Atitudini”).
*
Adevărații
români. Am avut prilejul și bucuria să străbat comuna Breznița de Ocol din
județul nostru. Atât în Breznița, cât și în satul Jidoștița, care aparține de
acea comună, am fost impresionat de denumirile de ,,străzi”. Toată istoria
românească se ,,vărsase” pe ulițele acelor sate. Nume de voievozi și de domni,
de răsculați și de revoluționari, de evenimente istorice, de scriitori și de
poeți, de savanți și de filozofi. Satele acelea erau ca o enciclopedie
deschisă, care invita la lectură și la meditație pe toți cei care locuiau acolo
și pe cei ce le străbăteau. Nu știu dacă cei ce au pus denumirile ,,străzilor”
mai sunt la conducerea comunei, ori sunt alții acum, dar denumirile respective
au rămas ca o mărturie a dragostei lor de țară, de istorie, de cultură și de
oamenii de seamă. Fără îndoială că Doamna Uniune Europeană a cerut și
autorităților de acolo să pună denumiri de floricele și musculițe ulițelor și
,,străzilor”, dar apelul s-a izbit de hotărârea unor oameni curajoși, care au
pus mai presus de interesele personale interesul național și patriotic. Cinste
lor! Din fericire, nu numai în comuna Breznița de Ocol găsești asemenea urme de
sincer patriotism!
*
Pr. Dr.
Gheorghe Paschia. Părintele Gheorghe Paschia(1905-1990) nu mai este
printre noi decât prin scrisul şi gândurile sale, prin amintirea ce a lăsat-o
în sufletul celor ce l-au cunoscut.
S-a născut la 24 aprilie 1905 în
Bârzeiul de Pădure din jud. Gorj. A făcut şcoala elementară în satul natal,
studiile medii la Şcoala Comercială din Craiova (1917-1925), apoi la Seminarul
„Sf. Grigorie Decapolitul”din Craiova (1925-1929). A urmat Facultatea de
Teologie la Bucureşti (1929-1933), obţinând doctoratul în teologie în 1945 cu
calificativul ,,magna cum laude”.
„Printre picături” a absolvit şi Seminarul pedagogic universitar „Titu
Maiorescu” din Bucureşti. A funcţionat câţiva ani ca pedagog la Seminarul
Teologic din Craiova (1929-1931) şi apoi a lucrat în cadrul Ministerului de
Finanţe. Nu s-a depărtat însă de Biserică. Fie că a fost cântăreţ bisericesc în
Bucureşti la bisericile ,,Andronache” și ,,Sfinții Împărați”(1930-1936), fie
profesor de religie la Liceul Industrial din Bucureşti (1935-1936), sau preot
la Biserica „Bărbătescu Vechi” din Bucureşti (1936-1965), toată viaţa lui a
fost o adevărată misiune în slujba Ortodoxiei. Stagiul militar l-a satisfăcut
în anii 1934-1935. De altfel a fost numit preot misionar al Arhiepiscopiei
Bucureştilor (1936-1938). A mers pe front în 1941-1944 ca preot misionar şi a
suferit mulţi ani de puşcărie tocmai că şi-a împlinit cu patos misiunea de
preot. A fost celibatar, convins fiind că în felul acesta îl poate sluji mai
bine pe Hristos.
Părintele Paschia a fost un om de acţiune, dar şi de carte. A socotit
întotdeauna că lucrările sale, fie că
erau cărţi, fie articole, sunt o prelungire a predicii de la amvon în timp şi
spaţiu. A scris mult, deşi a publicat puţin. Dintre cărţile sale amintim aici: Predica
prin viaţă la sfinţi (1934); Sfânta Biserică a lui Hristos, Biserica
luptătoare(1937); Desfiinţarea sâmbetei şi prăznuirea Duminecii după
Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiţie şi actele primelor secole creştine (1937);
Tineri biruitori. Învăţături din Sfânta Scriptură şi viaţă pentru tineret
(1939); Sfânt şi sfinţenie (1940); Misterele Odesei (1940); Cer
şi pământ. Predici (1944). În perioada de dinainte de război este
colaborator perseverent al unor publicaţii periodice precum „Fântâna
Darurilor”, „Duminica copiilor”, „Tinerimea creştină”, „Glasul monahilor”,
„Apostolul” şi alte ziare şi reviste. După război revine greu în
publicistica românească. Abia după 1966 îşi recapătă dreptul la semnătură şi
publicitate. Colaborează regulat la reviste precum „Biserica Ortodoxă
Română”, „Mitropolia Olteniei”, „Mitropolia Banatului”, „Glasul Bisericii”,
„Studii Teologice” ş.a. Greu a reuşit să publice lucrări de dimensiuni
mari. Şi totuşi! Olteanul nu s-a dat uşor bătut! A găsit modalitatea de a se
strecura pe sub nasul cenzurii. Şi-a luat ca temă generală a scrierilor sale
buna-cuviinţă, în care nu erau mulţi specialişti! A avut norocul de a întâlni
un redactor sufletist şi îngăduitor, recunoscut partizan al bunei-cuviinţe, dl.
Gheorghe Marin, şi a reuşit să publice câteva volume de referinţă precum: Buna-cuviinţă
oglindită în proverbe şi maxime din toată lumea (1970); Dicţionar al
bunei-cuviinţe (1973), Iordache Golescu. Proverbe pentru buna-cuviinţă (1975).
Alte manuscrise îşi aşteptau rândul la tipar. Contextul ideologic nu
i-a mai fost însă prielnic. A apărut şi o boală nemiloasă, care l-a biruit
definitiv la 17 noiembrie 1990.
Am corespondat mulţi ani cu dânsul. Era plin de viaţă şi de idealuri.
Mă încuraja întotdeauna. Mereu găsea proiecte, multe dintre ele necesitând
mulţi ani de studii. Îi citeam cu interes lucrările în volume, dar mai ales
studiile din revistele noastre teologice. Toate priveau viaţa, constituiau o
legătură puternică între învăţătura teologică şi viaţa practică.
Stilul său era cald, accesibil, convingător, lipsit de savantlâcuri.
Articolele sale erau adevărate ghiduri de comportament pentru orice tânăr
dornic de a descifra şi de a-şi însuşi tainele vieţii şi ale bunei comportări
în societate. Părintele Paschia nu a avut copii trupeşti, dar a avut mulţi fii
sufleteşti. Nu mă refer numai la enoriaşii săi, ci la toţi cititorii din ţară
şi nu numai, care i-au primit scrierile cu interes şi au putut să înveţe ceva
din ele. Avea mult tact pedagogic şi ştia să se facă plăcut.
Prin 1987 mi-a trimis trei manuscrise: Buna-cuviinţă creştină, Dicționarul
bunei-cuviințe creștine și Epitafuri. Îi admir şi azi premoniţia de
atunci. Mi-a încredinţat manuscrisele cu rugămintea ca atunci când se va ivi
vreun prilej să i le public. Eram preot într-un cătun la o margine de ţară! Şi,
totuşi! Mie mi le-a încredinţat. Nu ştiu dacă le-a mai dat şi altora. Ştiu,
însă, că am purtat ca pe o sfântă povară dorinţa aceasta a Părintelui Gheorghe
Paschia de a putea să-i dau într-o bună zi la lumină aceste roade ale
ostenelilor sale și am reușit.
Cărțile respective i le-am publicat în câteva ediții și le-am răspândit
în lume în sute de exemplare. Am făcut această lucrare cu bucurie. Nu am
cinstit doar memoria unui preot, a unui om dedicat condeiului şi moralei
creştine, ci am dat publicităţii cărțile părintelui cu convingerea că ele sunt
de folos tuturor celor ce le vor citi, indiferent de vârstă şi preocupări.
Într-o lume în care violenţa şi dezmăţul au prins mult teren, în care
buna-cuviinţă este socotită de mulţi o adevărată cenuşăreasă, cărțile
părintelui Paschia se impun prin sobrietatea şi seriozitatea cu care abordează
problemele de comportament. Sunt printre
primele lucrări de acest gen din câte cunosc, prin faptul că abordează
comportamentul de pe poziţia învăţăturii creştine. Lucrările se vor nu numai un
auxiliar preţios pentru preoţi, învăţători şi profesori, care predau religia în
şcoli, ci şi pentru credincioşii de diferite vârste şi profesii. Aceasta tocmai
datorită universului în care ne introduc: în biserică, la nuntă, la botez, la
înmormântare, la masă, la discuţiile cu semenii etc. Toate îndrumările date în
lucrările părintelui nu sunt sterile,
învechite, depăşite. Nicidecum. Ele sunt verificate practic.
Părintele Gheorghe Paschia, în îndelungata sa activitate pastorală, a
avut posibilitatea să cunoască cele mai diverse categorii de oameni. Adesea îmi
povestea, în scrisori sau în timpul întrevederilor ce le-am avut cu dânsul,
despre oameni şi întâmplări de seamă. Viaţa l-a dus în anturajul regelui, al
patriarhilor, în apropierea miniştrilor şi înalţilor ierarhi, a avut legături
cordiale cu profesori universitari, ofiţeri superiori, medici, ingineri ş.a. A
învăţat de la fiecare şi şi-a îmbogăţit permanent propria educaţie şi propriul
comportament. Lucrările dumnealui nu sunt rezultatul unor cercetări sterile de
bibliotecă, lucrări de birou, ci sunt direct implicate în viaţa practică.
Presimțindu-și sfârșitul, Părintele Gheorghe Paschia și-a încredințat
întregul fond de lucrări edite și inedite Bibliotecii Sfântului Sinod spre
păstrare și valorificare.
Dumnezeu să-l odihnească și cu
drepții să-l numere, așa cum a sperat întreaga viață!
*
Tratamente
pentru cancer. Vă propunem câteva filmulețe, în care cei
interesați vor găsi multe soluții pentru vindecarea sau stăvilirea evoluției
cancerului:
Valeriu Popa, Vindecarea prin gândire (http://www.terapii-naturiste.com/
gratis/carti/ Valeriu-Popa-Vindecarea-Prin-Gandire.htm);
Rudolf Breuss, Tratamentul
total al cancerului (http://www.terapii-naturiste.com/
gratis/carti/Rudolf-Breuss-Tratamentul-Total-Al-Cancerului.htm);
Max Gerson, O terapie
naturala eficienta pentru tratarea cancerului ( http://www.
terapii-naturiste.com/gratis/carti/Max-Gerson-O-terapie-naturala-eficienta-pentru-tratarea-cancerului.htm);
Tratamente pentru cancer (http://www.terapii-naturiste.com/gratis/carti/tratamente-pentru-cancer.htm);
David Icke, Cancerul este o ciupercă
(http://www.terapii-naturiste.com/gratis/carti/
David-Icke-Cancerul_este_o_ciuperca.htm);
Să vă fie de folos!
*
Pentru mama. Cu prilejul zilei
de 8 Martie, urăm tuturor doamnelor și domnișoarelor, tuturor enoriașelor
parohiei noastre sănătate, bucurii, spor în toate cele bune, fericire în suflet
și în casă. La mulți ani! Folosim acest prilej pentru a aduce în atenția
tuturor o poezie a lui Virgil Carianopol cu acest titlu, găsită pe
internet. Toți am avut sau încă mai avem o mamă, iar respectul față de dânsa
este totdeauna de actualitate. Iat-o:
,,Tare necăjită
ai fost mamă,
Iarna, vara,
orice timp trecând,
Cât era de frig
sau de căldură,
Tot desculţă
te-am văzut umblând!
N-ai purtat o
haină mai ca lumea,
O scurteică veche
doar aveai,
Dar şi pe aceea
totdeauna
Doar la sărbători
o îmbrăcai.
Ochii tăi ardeau
ca două stele,
Le mai văd
luminile şi azi.
Boabe mari de
lacrime, ca jarul,
Le striveai cu
mâna pe obraz.
Tot aşa ai fost
de când ţin minte,
Pe picioare-ai
mers la drum mereu.
Nici în car nu te
suiai, de teamă
Boilor să nu le
fie greu.
Ce păcat că n-ai
trăit, măicuţă,
C-ai plecat fără
de timp în lut!
Ce pantofi ţi-aş
fi adus acuma
Şi ce haină azi
ai fi avut! …”
*
Ajutoare
și donații. În această
perioadă am primit câteva ajutoare și donații, astfel: Un enoriaș care nu vrea
să i se știe numele a donat 1.200 lei pentru cărțile de strană ale
bisericii din Pârlagele; Domnul Alexoae Dan din Tr. Severin și Doamna
Borugă Norica din Malovăț: câte 200 lei; Doamna Rolea Violeta(București),
fiică a satului Bârda: 50 lei;
Doamna Vasilescu
Ioana din Malovăț și Doamna Șonea Floarea din Bârda au achitat
câte 100 lei pentru contribuția
de cult.
*
Am cumpărat și donat Parohiei Bâlvănești, pentru Biserica filială din
Pârlagele, următoarele cărți pentru
strană: Ceaslov, Psaltire, Penticostar, Triod, Minei pe Ianuarie,
Minei pe Martie, Minei pe Aprilie, Minei pe Mai, Minei pe Iunie, Minei pe
Iulie, Minei pe August, Minei pe Septembrie, Minei pe Octombrie, Minei pe
Noiembrie și Minei pe Decembrie. Costul acestor cărți a fost de 1.400
lei. Doamna Borugă Norica a donat 200 lei, iar 1.200 lei i-a
donat un enoriaș al parohiei noastre, care nu vrea să i se știe numele. Mai
trebuie pentru acea biserică Triod, Octoih Mare, Catavasier și Minei
pe Februarie. Dacă Episcopia Severinului nu le va avea, vom face comandă la
Patriarhie și le vom procura și pe acelea.
Tot bisericii de la Pârlagele i-am donat două covoare persane, pe care
le-a donat recent bisericii de la Bârda familia Nau Grigore din Bârda.
*
În ziua de 28 martie vom merge la Azilul de la Cireșu(MH). Conform
solicitării conducerii acelei instituții, vom dona acolo numai haine groase
pentru cele 35 de persoane internate, bărbați și femei. Apelăm la toți cei care
au asemenea îmbrăcăminte și le prisosește să o aducă la biserică și în ziua
respectivă vom face deplasarea cuvenită. Nu vor nimic de mâncare.
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a mai
publicat câteva materiale, astfel: Memoria timpului, în ,,Națiunea”,
București, an. XII(2024), 10 mart., ediție on-line(https://ziarulnatiunea. ro); ,,Scrisoare
pastorală”- 512, în
,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2024, 18 mart. 2024, ediție și
on-line(https://ebibliothecaseptentrionalis.
wordpress.com); Baia focului, în ,,Națiunea”, București, an.
XII(2024), 23 mart., ediție și on-line(https://ziarulnatiunea.ro); Scrisoare
către Eminescu (XXI)(II-III)), în ,,Obiectiv mehedințean”, an.
XXVI(2024), nr. 1221, 21 mart., p. 12; nr. 1222(28 mart.), p. 12;
*
Zâmbete. ☺ ,,- Mami, eu vreau cățel de Crăciun!” ,,- Nici gând, o să mănânci și tu
porc, ca noi toți ceilalți!” ☺Inițial,
ziua femeii a fost pe 6 martie, dar până s-a hotărât cu ce să se
îmbrace, s-a făcut 8 martie. ☺Fetelor! Făt - Frumos nu există! Concentrați-vă
pe aceia, care știu să facă diferența între ,,miau” și ,,mi-au”! ☺Femeile se
supără doar din patru motive: din nimic, de orice, de aia și de ce nu! ☺,,-
Serviți mormoloci în acest restaurant?” ,,- Servim pe oricine! Luați loc!”
*
Excursii-pelerinaje.
Joi, 7 martie, am organizat o
excursie – pelerinaj pe următorul traseu: Tr.
Severin-Malovăț-Bârda-Motru-Tg. Jiu-Mănăstirea Vișina-Mănăstirea
Lainici-Petroșani-Hațeg-Mănăstirea Prislop-Mormântul Părintelui Arsenie
Boca-Densuș-Sarmisagetuza-Caransebeș (catedrala)-Mănăstirea Teiș-Mănăstirea
Piatra Scrisă-Orșova-Tr. Severin-Malovăț-Bârda. Au participat 55 persoane
din localitățile Malovăț, Bârda, Tr. Severin, Dudașul Cernețiului, Balotești,
Colibași, Căzănești, Negrești, Laz din Jud. Mehedinți și Tălpășești din jud.
Gorj. A fost o acțiune reușită. Ne-au impresionat mănăstirile Vișina, Lainici, Prislop și
Teiș, mormântul Părintelui Arsenie Boca, Biserica Densuș și tot traseul în
plină primăvară.
*
Joi, 11 aprilie,
vom
organiza o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin – Malovăț –
Bârda – Balta - Apa Neagră - Tismana(mănăstirea) - Baia de Aramă(oraș,
mănăstire) - Obârșia Cloșani - Băile Herculane(oraș) - Orșova(oraș,
mănăstire) – Vodița (mănăstire) - Tr. Severin(catedrală) – Malovăț
- Bârda. Costul: 50 lei/persoană. Înscriem cu bucurie și credincioși
din afara parohiei.
*
Parohia Malovăț
va organiza în lunile viitoare o excursie la Aiud. Se înscrie cineva?
*
Înmormântări.
În
ziua de 5 martie am oficiat slujba înmormântării pentru Secărin Adriana
(51 ani) din Malovăț, în ziua de 9 martie pentru Mema Elena(78 ani) din
Bârda și în ziua de 10 martie pentru Dragotă Alexandru(35 ani) din
Malovăț. Dumnezeu să-i ierte!
*
Program. În cursul lunii
Aprilie avem următorul program de slujbe: 6 Apr.(Bârda-Malovăț); 7
Apr.(Malovăț); 13 Apr.(Malovăț-Bârda); 14 Apr. (Bârda); 20
Apr.(Malovăț-Bârda); 21 Apr.(Malovăț); 23 Apr.(slujbă la
Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12); 27 Apr.(Bârda-Malovăț); 28
Apr.(Bârda); 29 Apr.(denie la Malovăț); 30 Apr.(denie la
Bârda). În restul timpului, la orice oră
din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724.
99. 80. 86, ori pe adresa: stanciulescubarda@gmail.com. Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!
Pr. Al. Stănciulescu-Bârda
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu