IOAN MICLĂU-GEPIANU - ORGOLIILE, ȘI IAR ORGOLIILE!

 

IOAN MICLĂU-GEPIANU: ORGOLIILE, ȘI IAR ORGOLIILE!

 

 

Motto:

 

- SENECA: ”Puterea e îngemănată cu blândețea, sălbăticia

 

e un semn al slăbiciunii”.

 

- W. CHURCHILL : ”Opinia publică trebuie să orienteze și să controleze,

 

în orice împrejurare, acțiunile miniștrilor, care sunt slujitorii nu stăpânii săi”

 

 

Orgoliile...și iar orgoliile! Câte nu ne aduc orgoliile nouă oamenilor, mai ales în cele ale fatalismului uman, căci se știe de când lumea, căci mândriile aduc mai mult suferințe decât bucurii! Dar, când orgoliile stăpânesc vârfurile imperiale, deci pe conducătorii acestora, atunci istoria omenirii poate cădea în multe neajunsuri și suferințe.

 

Aceste orgolii și lipsa de bune judecăți în acțiunile întreprinse nu sunt noi în istoria universală.

 

Primul Război Mondial orgoliile imperiale i-au deschis dezlănțuirea. Dacă orgoliului imperiului austro-ungar nu i se alipea și orgoliul kaizerului Wilhelm al II-lea, țările europene își vedeau bine de ridicarea bunăstării lor economice, iar Germania, ca un exemplu, nu ajungea prin Franța și adusă la starea în care a fost adusă, față de înflorirea economică la care se găsea înainte de război. Dar…, așa-s orgoliile imperiale!

 

Dar pănă nici sultanul Baiazid, zis ”fulgerul”nu ajungea legat de coada cămilei și sfărtecat, dacă orgoliul lui nu-l întâlnea pe cel a lui Timur și nici Despina, frumoasa lui din serai, nu ajungea să împlinească lui Timur orgoliul de a fi servit cu o cafea pe targa cu care era cărat, însă fără nici o haină pe ea. Ce să mai mergem pe la Hanibal și cartaginezii lui, pe la Traian și legiunile sale, ori aiurea, când avem orgoliile vremilor noastre moderne!

 

Abia se ridicase Europa puțin pe picioare, abia reușiseră țările lumii să-și înstrămeze viața cu pace și muncă, abia se luminaseră orizonturile bunei credințe și bunei înțelegeri după -Primul Război – când, iată, orgoliile Hitler-Musolini-Stalin. Urmarea fu o altă prăpastie: al doilea – Război Mondial, din care crescu iar un hibrid de imperiu, cel comunist-sovietic. Nici bastionul sovietic nu ținu mult, dar urmările lui au fost dezastruoase; în cădere trăgând în prăpastie toate țările subjugate imperiului.

 

Dar era o vreme când, orgoliul comunist-sovietic se întâlnea cu orgoliul american și când, într-adevăr erau două forțe mondiale, și s-ar fi putut face multă îngrijire pe planetă, o înflorire economică a tuturor ființelor umane și animale, când s-ar fi putut zidi o pace și bună cooperare între popoare, dar… nu și nu! Orgoliile coloșilor împingeau spre militarizări, care să le arate mușchii forței lor, unul celuilalt, în detrimentul economiilor societăților umane, mai speriind și lumea din jur, fără să apeleze la înțelepciunea istoriei trecute, istorie ce stă și azi ca o oglindă în fața popoarelor! Dar, încă se merge din dezastre în dezastre!

 

Care sunt orgoliile zilei de azi? Ne place, nu ne place, interesele nu mult se deosebesc de cele știute din istoria omenirii, doar că acum s-ar numii niște ”Orgolii religioase”, dar ca orice orgolii, urmăresc niște planuri și idei înspre al căror viitor orizontul este încă destul de încețoșat. Lumea se întreabă dacă, totuși, orgolioșii, laici sau confesionali, au vreo siguranță, că în final scopul lor, la care se tinde, va fi trainic și aducător de bine umanității? Sau vom deveni un ”babilon biblic” cu o prăbușire și mai răsunătoare ca a tuturor vremurilor. Să sperăm în Dumnezeu și Oameni că va fi salvată viața pe această frumoasă Stea/Pământul.

 

Deci, să fie îndepărtate orgoliile de cei ce au primit talantul iubirii și adevărului pentru a conduce destinele omenirii. Și atunci vom găsi izvorul viitorului dorit de umanitatea de azi și cea viitoare.