IZVORUL
DE SUB DEALUL VIILOR
Ioan
Miclău-Gepianu
Mi-am tot propus să scriu despre acest izvor de sub
“dealul viilor” precum și a tristei stări ajuns în zilele de azi! Dar, tot
timpul luat de alte lucruri și scrieri am tot amânat această idee. Zilele astea
răsfoind prin niște caiete ajunse și ele ferfelițe dând înspre
îngălbenire deja, am regăsit acest titlu chiar cu unele notații gata făcute.
Cu siguranță, bătrânii satului Gepiu, câți mai sunt în
viață, își amintesc de acest “deal al viilor” ce mărginește malul văii Orăscu
ce vine dinspre Păușa, și trece prin“vulpiște”. Vulpiștea era un
fel te teren erodat, o mâncătură în teren de câțiva
kilometri dar ascunsă într-un hățiș de mărăcini, unde sălășluiau vulpile ca
într-un paradis, scheunând și lătrând în nopțile cu lună. Acestui loc
i se zicea pe vremuri “vulpiște”.” Dealul viilor”, își are de asemenea istoria
lui, fiindcă pe vremuri cu sute de ani în urmă era acest deal acoperit de vii.
Era o binecuvântare îmi povestea un unchi de al meu,
al cărui oase odihnesc acum într-un cimitir din statul Ilinois
alAmericii. Au fost viile astea plantate pe acest deal fără tăgadă de
locuitorii români aisatului. Cum s-au dărăpănat e o altă istorie, numai că la
talpa acestui deal, din malulacestei văi Orăscu, izvora o apă limpede de izvor,
curată ca lacrima. Cei din generațiamea își amintesc, și pot confirma, cu câtă
plăcere tinerii, fete și băieți, dar și bătrânii,seara în asfințit de soare,
cântând cu olurile în mână, se duceau să aducă apa de la izvor. Nu au astăzi
locuitorii comunei o mai bună și dulce apa ca aceea. S-a erodat valea, s-a arat
dealul, viile smulse, izvorul acoperit și uitat.
De multe ori in copilărie, mă duceam la acel izvor ce
se mai prelingea prin iarbă, mă aplecam și beam cu nesaț acea
apă plăcută. Dar izvorul nu e mort. Nu, el este legat laun fel de râu
subteran ce trece înspre Ungaria și așa mai departe. Mai la nord într-opotcoavă
de păduri numită Bitanga, ce se cuprindea în pășunea Gepiului, era o fântâna
seculară și din istorie pomenită, care avea aceeași apă plăcută, dovadă că
își avea același izvor freatic subteran de proporția unui râu. Pe vremile secetoase
se spune că la această fântână veneau cu carele să ridice apă locuitorii din
satele vecine, cum era, Miersig, Mierlau, Gepiș, Păușa, Bicaciu, Colonia
de Gepiu în ultima vreme, chiarsi Tincanii! Unde este azi
fântâna? Înămolită într-un baraj construit fără a fi necesar, dar
gândit din fotolii birocratice, să fim în treabă! Că acest fluviu subteran
există și azi o dovedește arteziana de azi din comuna Gepiu. Aceasta mai bine
de o sută de ani de când a fost forată, încă dă satului apă de aceeași calitate.
Și mă tot gândesc cum n-au observat asta experții comuniști, când de la această
fântână arteziană era apă suficientă să asigure adăparea “septelului
numeros” din grajdurile cooperativei agricole, grajduri construite tocmai în
jurul acestei arteziene binefăcătoare! Se pare că ungurii și-au pavat și
îngrădit cu lanțuri bronzate artezienele lor legate cu siguranță la
aceeași venă de apă!
Îmi vine uneori să zic, Doamne, dă în gând unui
tânăr sătean să ia un hârleț sau un burghiu de forare să desfunde acest izvor
din “Dealul viilor”. “Ce fapta de valoare ar fi!”La ai mei 86 de ani, nu mai
pot face decât aceea să visez!
2019
Restituire:18/09/2026
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu