Istoria ne știe
~*~
Puhoaiele de vremuri TRECUT-au peste lume,
De când a ei poveste, ISTORIE își spune,
În ea sunt mii de FAPTE de-acuma adunate,
Urmașii să îmi ȘTIE, ce-a fost pe-aici, nepoate.
Suntem știuți în lume prin vechea TĂRTĂRIE,
Prin CUCUTENI noștri, de-aici, din astă glie,
Prin HORA și ULCICA și BRÂUL cel străbun,
Și COȚOFENII-n aur, din cela cel mai bun.
Prin lume-avem COLUMNE și STELE și STATUI,
Să știe omenetul că suntem de a cui,
Și legea lui ZAMOLXE aceea Belagină,
Și LIMBA răspândită cât lumea o să țină.
Am fost cândva, spun și-alții, un neam măreț, viteaz,
C-o LIMBĂ și-o CREDINȚĂ, destoinic,
bun și breaz,
Aveam aici de toate, că ZEII ne-au tot dat
În liniște și pace s-avem un TRAI
bogat.
N-am COTROPIT pe alții, că am avut de toate,
În PACE-am fost cu ceilalți, nu ne-am TEMUT de moarte,
Dar AURUL și SAREA și mierea cea dulcie,
ADEMENIT-a neamuri pe-aicea să îmi vie.
Ne-am RĂZBOIT în vreme cu ceia mari ai lumii,
PLĂTIT-am prețul jertfei și libertatea humii,
Aicea să RĂMÂNEM pe locul de născare,
Dând PIETREI de cetate, tărie și răbdare.
*
Acuma, toate astea îmi sunt de mult UITARE,
Ca vai de noi în lume, TRĂIM în disperare,
ÎNVINSU-ne-au ai noștri, ce-s la putere acum,
Și se ROTESC într-una, s-adune ce-i mai bun.
Nici voi, ce încă sunteți un SĂRĂCIT popor,
Nu mai aveți nici VÂNĂ, dorință de ’naltul zbor,
V-ați LENEVIT în cuget, n-aveți în
voi cea vrere,
Sunteți o biată TURMĂ, ce mâine poate piere.
*
TREZEȘTE-mi Doamne neamul, de Tine așezat,
În astă HUMĂ sfântă, c-ar fi mare păcat,
Să nu mai fie încă ce-a FOST cândva, odată,
Un HĂRNICIT în toate, pe vatra-i minunată.
~*~
Mircea Dorin Istrate
***
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu