VASILICA GRIGORAS - Oglinda Celuilalt

 

Oglinda Celuilalt

 

 

~*~

 

Respectul nu e cult, nici reverență,

Ci axa nevăzută-a lumii vii,

O punte suspendată-n existență

Între doi Solitari ce vor a fi.

 

El vine din tăcerea primordială,

Din clipa-n care Eul s-a oprit

Și-a înțeles, în haina sa carnală,

Că nu e singur în Nemărginit.

E vechiul gând că-n fiece privire

Se-ascunde un Absolut de neatins,

O altă formă izvorâtă din a ta fire,

Un alt ecou din Totul ce s-a aprins.

 

Și cum se-arată? Ca o neclintire

În fața tainei care este-un Om.

E refuzul de-a face definire,

De-a pune stăpânire peste pom.

Se manifestă-n spațiul de curat,

În granița ce lasă loc de zbor,

Când Celălalt e-n sine respectat,

Nu ca un instrument al meu, ușor.

 

A-l respecta pe Cel ce nu-ți seamănă

E cel mai înalt exercițiu de gând:

Să vezi o libertate cum se-ngână,

Fără s-o legi în propriul tău cuvânt.

 

~*~

VASILICA GRIGORAS