Jianu Liviu-Florian - Alina noastră, Mina interioară

 

Alina noastră, Mina interioară

 

 

 

~*~

 

Cu Submarinul lui cel galben,

Sfântul Valentin, la suprafață.

Mânat de minele din noi, ce ne învață.

 

 

Cu câtă grijă n-au suflat în pânze, în elice,

Din cei atât de mari ajunși, să ne trateze, de alice

Cât de mice,

Care ne provocau

Alunecări

Pe traiectoriile noastre de amice.

 

Câtă iubire nemărturisită.

Câtă speranță, chiar, închipuită.

Că bărcile-împreună se adună

Și se-ncunună într-un răsărit de soare, lună,

În mina Minții Contopirii Interioare, de Lumină.

 

Cât a jucat și chipul lui, pe-afară.

Tot repetend la bulivară,

Atâtea roluri care-l consacrară.

 

Cel mai iubit copil,

Al mamelor care îl ajutară.

 

Și al lui Purcărete,

Binecuvântat

De-un  mut,

Cu boii lui, de rinoceri,

Trăgând,

La plug

Prin veșnicia de la țară, sat cu stat…

 

Din care ce marin, e negrul nostru mare!...

 

8 septembrie 2026

 

~*~

Cdr,

Jianu Liviu-Florian