GUSTAVO
GUTIERREZ SI BISERICA
Noiembrie 11, 2024
Biserica nu trebuie să se lase transformată într-o
unealtă a luptei de clasă. Alții, însă, gândesc altfel. Este cazul teologului
Gustavo Gutierrez, decedat luna trecută, la 96 de ani. [Link:
https://www.washingtonpost.com/.../gustavo-gutierrez.../]
Necunoscut in Romania
Majoritatea românilor nu au auzit de Gustavo
Gutierrez, teologul peruvian care în 1971 a publicat o carte imensă și extrem
de influentă, intitulată A Theology of Liberation / O Teologie a Eliberării.
Cartea a fost tradusă și publicată în engleză în 1973, ironic, anul în care
Alexander Solzhenitsyn a publicat The Gulag Archipelago. Dacă Gutierrez vedea
în marxism și lupta de clasă uneltele necesare pentru eradicarea sărăciei,
Solzhenitsyn ne atenționa privind consecințele și ororile marxismului, o ideologie
pe care nimeni nu o mai ia în serios astăzi, decât poate intelectualii cu capul
în nori. (Apropo, la fel e și cu darwinismul)
Gutierrez a fost un teolog foarte influent. Vreme de o
generație a dominat gândirea socială a multor catolici din America de Sud și
Centrală. Și era de înțeles: sărăcia din America Latină îi preocupa pe
politicieni, dar preocupa și biserica. Marxismul a influențat și teologia,
Gutierrez fiind acela care a propus că a fi un bun creștin înseamnă a-ți aduce
aportul la distrugerea instituțiilor sociale, politice și economice care
cauzează ori perpetuează sărăcia. Pentru el, creștinismul era o modalitate de „eliberare
a ființelor umane din sărăcie”, mai mult decât eliberarea lor de sub influența
păcatului original.
Influența lui Gutierrez nu poate fi subestimată.
Gândirea lui a impregnat profund stânga politică din America de Sud, din Mexic
până în Tierra del Fuego. Insurgențele din America de Sud din anii 70 și 80 au
fost influențate în mare parte de el. Unii preoți s-au înrolat în mișcările de
gherilă, luptând împotriva autorităților. În particular, gândirea progresistă a
lui Gutierrez a fost deosebit de influentă în Nicaragua, Guatemala și Honduras.
În Nicaragua, revoluționarii marxiști, inclusiv preoți, au dobândit puterea
politică prin luptă armată în 1979, stabilind acolo primul regim marxist după
cel instaurat de Castro în Cuba, în anii 50.
Influenta Maoista
Gutierrez a fost influent și în Peru unde, în anii 80
Abimael Guzman, cruntul maoist și profesor de științe politice la universitatea
din Ayacucho, a lansat rebeliunea armată Sendero Luminoso. Mișcarea insurgentă
a fost distrusă abia în anii 90, lăsând în urmă peste 70.000 de victime și
drumuri, clădiri, poduri și căi ferate distruse. Iar „revoluționarii” s-au
transformat în traficanți de droguri, narco-traficanți.
Revoluționarii marxiști influențați de Gutierrez s-au
transformat, în timp, în cruntele bande de traficanți de narcotice din Peru,
Ecuador, Columbia, Venezuela. Iar în ultimii ani s-au apucat de o altă luptă de
clasă, migrația ilegală, facilitând, contra-cost, migrarea a sute de mii de
migranți din America Centrală și America Latină iîn Statele Unite.
Reacția autorităților politice a fost cruntă.
Represiunile militare din America de Sud din anii 70 și 80 împotriva
marxiștilor sunt bine-cunoscute. Instabilitatea politică, însă, în țările
andine este încă pronunțată. Peru, țara unde s-a născut teologia eliberării,
trece aproape în permanență prin conflicte armate. Lima, se pare, a devenit
neguvernabilă. [Link:
https://www.theguardian.com/.../peru-teacher-killed-gang...]
Nu, biserica nu poate deveni o unealtă a luptei de
clasă. Marxismul și creștinismul nu se pot asocia. Recent s-a încheiat un nou
Sinod al Bisericii Catolice la Vatican. Presa secularistă critică Sinodul
pentru că nu a făcut pași decisivi spre „democratizarea” Bisericii Catolice.
[Link: https://www.eurotopics.net/.../catholic-global-synod-what...]
O comunitate duhovniceasca
Foarte bine. Biserica în sine nu a fost desemnată ca
instituție politică. Este o comunitate duhovnicească în care nu există loc
pentru democrație. Există loc doar pentru supunere reciprocă, respect reciproc
și egalitate deplină în demnitate. Rânduielile bisericii nu sunt făcute după
sau pentru placul seculariștilor, ci după placul și inspirația apostolilor.
Episodul Gutierrez din mișcarea catolică din America Latina trebuie să ne
reamintească faptul că noi, creștinii, ne organizăm nu după principiile marxiste,
ci după cele rânduite de Dumnezeu. Că nu e bine să ne lăsăm influențați de
gândirea secularistă. Că prioritatea creștinismului este salvarea sufletului de
la moarte, eradicarea păcatului și a patimilor. Odată eradicate, ele dau loc și
prosperității materiale.
În final, însă, trebuie să fim conștienți că tentația
creștinismului de a se asocia cu lumea, de a se simți acceptat și confortabil
în contextul secular este nu doar puternică, ci și permanentă. De aceea ea
trebuie ținută sub control. Biserica Luterană din Scandinavia și Germania a
capitulat în fața revoluției sexuale, a depus armele, crezând că prin acest
compromis cu minoritățile sexuale își va găsi adevărata menire. A devenit o
unealtă pentru avansarea revoluției sexuale. La fel Biserica Anglicană, într-o
măsură mai mică. Tentația spre compromis devine tot mai intensă și în rândurile
neoprotestanților din America.
[https://www.firstthings.com/.../the-plot-to-queer...]
Trebuie să ne împotrivim tentației. Să o biruim. Asta
a fost porunca dată lui Cain, un sfat pe care îl găsim și în cuvintele
Mântuitorului „Ce vă spun vouă spun tuturor: vegheați”!
Dragi pastori și preoți: formați lideri creștini!
Exista insa si vesti bune. Unul dintre subiectele mai
deosebite care se discută în ultimele luni în sfera intelectuală din America
este o aparenta revitalizare a creștinismului în America. Vestea este chiar și
mai încurajatoare, având în vedere că ea se manifestă cel mai pronunțat în
rândurile tinerilor, atât evanghelici, cât și catolici. Mass-media este
surprinsă de această mutație neașteptată, în timp ce feministele au devenit
extrem de agresive și nemulțumite.
Ele sunt deranjate că liderii acestei revitalizări
spirituale sunt în primul rând bărbații tineri. În opinia lor, femeile
participă în proporție mai mare la liturghie decât bărbații. Aici au dreptate.
Așa a fost întotdeauna. Asta a fost si observația istoricilor pe vremea
Imperiului Roman. La fel am observat și eu în țările străine pe unde am ajuns,
unde femeile sunt mai numeroase la slujbele de închinare decât bărbații. Cinste
lor.
Feministele, însă, nu înțeleg tradiția și mărturia
creștină în acest domeniu. O astfel de carte a fost tocmai publicată de Ruth
Graham din Dallas. [Notă, autoarea nu este rudenie cu familia evanghelistului
Billy Graham] New York Times a publicat o recenzie:
https://www.nytimes.com/.../us/young-men-religion-gen-z.html
Cartea începe cu discuția trezirii spirituale între
tinerii din Waco, Texas, de la Baylor University, prima universitate fondată în
Texas, pe vremea când Texas era o republică independentă. Universitatea și-a
păstrat identitatea baptistă și deceniul viitor își va sărbători 200 ani de
existență.
Tinerii din Universitate surprind jurnaliștii prin
entuziasmul lor pentru creștinism și convingerea lor că spațiul public trebuie
evanghelizat prin prezența creștinilor.
Ceva similar se petrece și în rândul tinerilor catolici, prezența lor în
campusurile universitare de multe ori fiind o contra-balanță la influența
decadenței. [Link: https://www.firstthings.com/.../10/the-campus-ministry-boom]
Dar asta nu înseamnă că femeile creștine nu fac nimic.
Dimpotrivă, ele muncesc cu același entuziasm, dacă nu si mai mult, ca bărbații.
Începând cu primul weekend din octombrie, de exemplu, femeile creștine
organizează manifestări publice în marile orașe ale Americii, inclusiv în
Washington DC, în care pledează pentru trezirea spirituală a Americii.
Manifestările sunt conduse atât de femei, cât și de
bărbați și includ rugăciuni publice, discursuri în care solicită cetățenilor
să-și îndrepte privirile spre Dumnezeu, revitalizare morală și abandonarea
imoralității sexuale. Atât presa americană, cât și cea europeană discuta
fenomenul. [Link: https://www.theguardian.com/.../jenny-donnelly-anti-trans...]
E deci important ca liderii spirituali ai României,
dar și părinții și generația mai în vârstă, să crească o generație de tineri
cărora să nu le fie rușine de creștinism, de „Evanghelia lui Iisus Hristos”!
ARTICOLUL
16 DIN DECLARATIA UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI
Articolul 16 din Declaratia Universala a Drepturilor
Omului afirma: "Cu incepere de la implinirea virstei legale, barbatul si
femeia, fara nici o restrictie in ce priveste rasa, nationalitatea sau religia,
au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. ... Familia constituie
elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din
partea societatii si a statului". Familia romana isi cere drepturile.
Aceste drepturi le pledam, le-am pledat din 2006 incoace, si vom continua sa le
pledam. Sunt cele mai pretioase dintre drepturi dar si cele mai abuzate azi.
Pretuiti-le!
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Fax 0318.153.082
www.alianta-familiilor.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu