cătălin afrăsinei - doamna moarte nu sărută mâna

 

doamna moarte nu sărută mâna

 

 

~*~

 

nu mai regretam și nu era foarte de demult

începusem să mă obișnuiesc

în cor

papagalii

repetau

e o toamnă lungă

toamna noastră

albastra-aurie-dulce-toamnă

cerul negru-pământ  moare și screme

pe trupuri oarbe de piatră neagră neagră

nu mai regretam nimic

mă obișnuisem

cine era mort ori încă viu  arestat sau liber

în toamna libertății noastre

în libertate mereu se face toamnă ca-ntr-un peisaj de m.b.

poroncim frunzelor de arțar să fie frunze și încă verzi

pe mișcătoare singurătăți

pe umblate ticăloșii de pirați

și neumblete

despicând clepsidra de nisip a umbletului  universal

fato

dintre toți

ajunsesem să fiu cel care nu mai locuiește printre iluzii

e bine că-ți spun așa

ministrul educației din franța

pînă la apusul soarelui

demisionează

două sinucideri

voi termina acest poem

un oarecare goethe

fato

tu

nu ești băiețel de nisip

îngurgitînd sperma ca pe iluzii

știu

vom muri

murim

suntem morții

vii

și tu știi asta

filmată de la școala cu demisia pe masă a franței

și a tuturor țărilor

care nu mai cred în nimic

în nimic

și totuși

nimicul provine din ceva

adică ai fost creată după chipul și asemănarea mea

nu te sinucide

promite-mi

timpul este schopenchauer

filosof

despre care a scris

un om mai mare decât franța

m houellebecq

porumbacele

porumbițelor

a nu se explica neretoric

știu

despre cine vorbesc neicaric

dând din aripi

merci beaucoup

vangelis exmatriculat din grecia

pentru cei fără de vină

un poem mult prea lung

timpul deșirându-se în orizontul-papagal

bun de mâncare

domnu poet

păcătuiți cu bună știință

această

țară

patrie

lume

e locuită de papagali

și dvs

știți cine e adrian &

pe untura întisă pe pâine de ignat

nu-i mâncați

vorbiți în parabole

în parabole

în genunchi

vă rugăm

poezia are culoarea curcubeului

cui să acord grațierea celor pământești

parisul funebru ministrul educației funebru

fetiș tabu president de la republique

două sinucideri și nicio demisie

a nu se asuma păcatele lumii precum dumnezeirea și pâinea durerii

imn triumfal

m-am născut în același an cu fratele meu

1940

cum să se nască doi copii în același an

nu suntem gemeni

eroare socială

am roșii ouă și struguri de secetă

cei arestați nu vor scăpa pe cauțiune

vinovații de moarte nu vor fi omorâți

cei vii vor mai trăi

osândiții se vor speria

neștiutorii cu ghiotura se vor învrednici de umbra pământului

curtea marțială

judeca-va

pe cei care au drept de viață și de moarte

și iată

numele acestora

frunzele încă verzi

toamna siderală

acesta e fiul și moartea

timpul mai mult ca perfect pentru care cei nu mă cred

 

să citească  poezia anei blandiana

 

 

~*~

cătălin afrăsinei