Ioan Miclău-Gepianu - NIHIL SINE DEO (Nimic fără Dumnezeu!

 

NIHIL SINE DEO (Nimic fără Dumnezeu!

 

 

Motto:

”...Și fiece ființă / E de iubiri izvor / Zi-i vorbă cu credință /

Va scoate scoate un fior /

Zi-i frate și vei fi sfințit de Dumnezeu din pieptul său/

Să nu ne speriem de vr-un sfârșit /

Când infinitul e darul nost primit!

(I.M.Gepianu)

*

 

AVEM O ȚARĂ

 

de Radu Gyr

(n.1905-d.1975)

 

Avem o țară unde au stăpânit odată

Vitejii daci, bărbați nemuritori,

Și unde stau de veacuri laolaltă,

Izvoare, văi și munți cu fruntea-n zări.

 

Avem troițe sfinte, altare și icoane

Și candeli ard cu mii de pâlpâiri;

Avem atâtea lacrimi și prigoane

Că ne e plin pământul de martiri.

 

Avem la Putna, Sfânt și viu cu duhul

Pe cei ce-au stat Ortodoxiei scut;

Și azi de-l vom chema sâ-nfrâng-apusul,

Va răsturna cinci veacuri de pământ.

 

Avem un Brâncoveanu pildă tare,

Căci pruncii lui sub sabie-au căzut;

Ca să păzească fără de schimbare

Credința dreaptă-n care s-au născut.

 

Avem Ardealul sfânt, pământul rastignirii,

Cu tunuri sfârtecat de cel viclean;

Avem ierarhii sfinți, pe Iancu și martirii,

Pe Horia tras pe roată pentru neam.

 

Azi iarăși te-au suit vrăjmașii tăi pe cruce,

Ardeal cu trei culori împodobit;

Scriind deasupra vina ta cu sânge,

Aceea că, ortodoxia ai iubit.

 

Avem un Rai de sfinți în temniți dați la moarte

Și aruncați în groapa neștiuți;

Dar astazi dând pământul la o parte

Ies moațte sfinte-n zeghe grea de deținuți.

 

E jertfa lor de veacuri mărturia

Ce strigă din morminte pân-la noi:

Să apărăm cu râvnă Ortodoxia

Și-acest pământ, de sfinți și de eroi!

*

AȘA E ARDEALUL

 

Uriaș cu ochi de stele,

Stând pe munții Transilvani

Și cu pletele pe dealuri

De vreo șapte mii de ani!

 

Paznic al moșiei noastre

Unde râuri curg în soare,

Alergând voioase, sprinten,

Către Dunărea cea mare!

 

Bravi locuitori și vârstnici,

Ca și piatra de pe munte,

Ca și gheața Europei

Ce-ntindea duioasă punte,

 

Triburilor Traco-Dace,

Din Balcani și din Carpați,

Peste Tisa mai departe,

Era grai de-aceiași frați;

 

Meșteri în turnat de aur,

Zei ai muzicii eterne,

Luptători cu șapte inimi,

Demiurgi de vremi moderne!

 

Fiul lui Scorilo are,

Mai târziu, drept moștenire

Peste toate aceste plaiuri,

Sub al ochilor privire.

 

Să le apere de dușmani

Veac de veac și deal cu deal,

Iar noi azi urmași la vatră,

Purtăm o iubire sfântă în Ardeal!

 

Așa e Ardealul nostru,

Ca altarul unui templu!

Și-au venit și alte nații,

Ce-n a lui Hristos exemplu,

 

Au primit masă și păine,

Și iubire, și respect,

Căci românul nu își schimbă

A lui inimă din piept!

 

Așa e Ardealul nostru,

Ca și stupul de albine,

Ardeleni și Ardelence,

Oameni doritori de bine!

 

Însă cel viclean aiurea,

Să se țină mult departe,

Și să nu își cerce jocul

Pe-a strămoșilor mei parte!

 

Căci Ardealu-i Raiul nostru,

În a cărui glie stau

Sufletele sfinte-a celor

Ce cinstire îi purtau!

 

Dorul lor și-amara trudă,

Le-auzim și azi cum plânge,

Iar fierbintea lor dorință,

Urcă în al nostru sânge!

 

Iar de vremurile cearcă

A-ncropi calea frăției,

Atunci lumea-ntreagă are,

Tot acceptul României!

 

~*~

Ioan Miclău-Gepianu