A
TE NUMI IISUS, A TE ÎNFIA
Mi-aduc aminte, copil vizionând filmul Spartacus al marelui și regretatului Stanley Kubrick, sentimentul de înălțare divină când generalul roman a întrebat prizonierii capturați după câștigarea luptei: ,Care dintre voi e SPARTACUS ?, După o lunga tăcere Kirk Douglas care îl juca pe erou se ridică în picioare și în acel moment un val de eroism și unire a fulgerat peste întregul grup care i-a catapultat pe rând în picioare în semn de solidaritate strigând: EU SUNT SPARTACUS !
Până când nu vom ajunge la acest nivel de credință și
entuziasm încât să strigăm cu convingere: Eu sunt Hristos ! Nu vom reuși să ne
ELIBERAM.
Faptul că nu-l acceptăm pe Hristos ca al nostru, ca parte din noi este mai mult decât trist, întrucât astfel îl considerăm a fi al lor, al părtașilor la minciună. Acestă atitudine are și o explicație: așa se conduce lumea azi, așa se manifestă imperiul care patronează minciuna. Iisus când a fost crucificat nu a vopsit doar ouăle roșii cu sângele Său, ci a binecuvântat și botezat întreaga planetă stropind-o. El a intrat în noi toți. Este libera noastră alegere dacă Îl păstrăm sau respingem. Iisus nu a fost trupul, ci DUMNEZEU în trup. Dumnezeu nu l-a trimis pe fiul său pentru instituții și popi, ci pentru PURIFICAREA CREAȚIEI SALE. Dacă mulțimea prezentă la crucificare ar fi strigat: 'Eu sunt Isus !', garnizoana romană ar fi paralizat.
Dumnezeu a venit la mine prin clopotul bisericii din
Iezer care mi-a atras atenția de cum am deschis ochii. Am crescut cu el de
atunci, m-am jucat prin țărână, am descoperit emoțiile, m-a scos din
alunecările păcătoase și cu ajutorul Lui am reușit totul în viață.
Acasă am avut educație creștină prin rugăciunile Tatăl
nostru și Înger, îngerașul meu înainte de culcare, că așa se proceda în
perioada comunistă. Credința era ceva personal.
Când am hotărât să trec fraudulos frontiera la sârbi,
am știut că am de ales între viață și moarte și am ales să mă urc pe cruce
lângă Iisus. Atunci, după reușita mea s-au pocăit și părinții mei. S-au
alăturat credincioșilor deoarece comuniștii îi abandonase ca pensionari.
Partidul nu mai avea nevoie de ei pentru împlinirea cincinalelor.
Azi, la 71 de ani sunt într-un permanent dialog
interior cu Dumnezeul din mine, Iisus pentru că am acceptat existența lui în
mine și că singurul fel de a înțelege Creația este de a o comfirma prin Eu. Eu
SUNT cel ce SUNT. Și El a spus că e ADEVĂRUL.
Deci dacă eu nu accept că sunt ADEVĂRUL atunci îl neg
și rămân un loc gol și înfricoșat, întunecat unde se va furișa minciuna. Dar
instituțiilor nu le convine ca omul să fie ADEVĂRUL IISUS pentru că nu mai au
putere asupra sa.
Și atunci ei vin și zic: noi suntem adevărul, noi
suntem cei aleși de dumnezeu. Adică dumnezeu ar zice asta de parcă el ar avea
competiție și i-ar fi frică că un alt dumnezeu i-ar lua locul. Vedeți
manipularea?
Când Hristos Dumnezeu este în tine, devii CREAȚIA. El
ești Tu și acest ADEVĂR îl sperie pe satana. Așa l-a întruchipat EMINESCU pe
HRISTOS conturându-ne cu dragoste și divin originea.
E cel mai fals gând să te pronunți ca „ales” al
creatorului pentru că îl înjosești. CREATORUL nu alege. CREATORUL nu se
îndoiește. Noi suntem cei care, atunci când Îl dăm afară, ne îndoim de noi
înșine.
Faptul că avem atâtea războaie în lume este datorită
lipsei Hristosului din noi. America are cele mai multe instituții religioase
din lume și cu toate acestea nu se aude cuvântul PACE. Dumnezeul acestor
instituții este folosit doar ca bici pentru redirecționarea turmei.
Toată industria de război trebuie înghețată și
CONȘTIINȚA DIVINĂ eliberată. TREZIȚI-VĂ!
E timpul să ne IUBIM APROAPELE.
Ben Todică
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu