Statele
au devenit maşinării de stors bani pentru industria de armament
Maria
Diana Popescu
17
Ianuarie 2024
Războaiele din Ucraina şi Gaza şi contextul
bombardamentelor efectuate de SUA şi Marea Britanie în Yemen, ca ripostă la
atacurile militanţilor huthi în Marea Roşie, generează temeri justificate
privind lărgirea unui conflict în Orientul Mijlociu. Zelenski bate planeta la
picior, cerşind alţi bani, rachete şi armament, că de, mai scoate şi el un
ciubuc din contrabanda cu „ingrediente”
moderne de război! Ar fi mare ghinion să
fie refuzat acum, cînd se alege praful de spectacolul lui. De gura lumii, Biden
şi Occidentul au anunţat stoparea ajutoarelor către Ucraina, dar există zeloşi
din stirpea lui Iohannis care livrează orice Ucrainei, inclusiv interesele
românilor. Lui i se adaugă premierul indian al Angliei colonizatoare, Rishi
Sunak, care a parafat cu inconştientul actor saltimbanc un acord de securitate,
ce prevede majorarea ajutorului militar pentru Ucraina şi livrarea a mii de
drone. Că doar „războiul dronelor e la modă, nu ? Cu dronele se dă foc afacerii
unui adversar interlop, cu dronele se dă foc vegetaţiei planetei şi apoi se
motivează că planeta se încălzeşte şi se sufocă.
De partea cealaltă, SUA, prăbuşită spectaculos în
ultimul an, face jocuri mizerabile în Gaza. Pro forma, Biden îi cere lui
Netanyahu să protejeze civilii din Gaza. Acesta spune public „da”, dar îşi
joacă propria partitură: contrar legilor internaţionale, atacă şi bombardează
populaţia civilă. Omenirea vede că în Gaza sînt ucişi copii, mame, bătrîni, dar
atitudinea de condamnare este de ochii lumii. Dacă SUA s-ar fi declarat oficial
de partea Israelului s-ar fi confruntat cu un oprobriu mondial. De aceea, Biden
a ales să mustre Israelul pentru a nu se confrunta cu valul de ură.
Washingtonul are un palmares bogat de războaie, lovituri de stat, sabotaje
economice, jafuri şi amplasare a unor baze militare în preajma resurselor
naturale ale statelor vizate. Administraţia de la Washington D.C. este
specializată în astfel de operaţii. Să ne amintim că pofta SUA pentru Ucraina
s-a manifestat public în 2014, cînd au proiectat şi finanţat în secret lovitura
de stat din Ucraina. Victoria Nuland a recunoscut că SUA au cheltuit cinci
miliarde de dolari pentru pregătirea loviturii de stat, imediat după ce
Guvernul ucrainean a amînat semnarea Acordului de integrare europeană.
„Schimbarea de putere care a avut loc în 2014 în Ucraina a fost organizată de
SUA”, a declarat fostul premier ucrainean, Nikolai Azarov. Să ne amintim că pe
25 martie 2014, Congresul American a
votat cu majoritate zdrobitoare - 348 contra 48! - înarmarea Ucrainei şi
trimiterea de armament letal în zona de conflict, potrivit site-ului „DW” în
articolul „US White House votes to provide lethal aid to Ukraine”. După atîtea
războaie şi minciuni mediatice ale preşedinţilor, SUA au început să acumuleze
pierderi semnificative în războiul informaţional, menţionează „Reuters” într-un
raport. Potrivit raportului, jurnaliştii din întreaga lume cu mesaje
anti-americane, din ce în ce mai mulţi la număr, au stîrnit, la rîndul lor, un
„război” internaţional împotriva propagandei mincinoase americane şi îl vor
cîştiga, pentru că strategia de comunicaţii internaţionale a S.U.A. se va
complace în aceeaşi reţea mocirloasă. Pentru a evita să aibă soarta
Iugoslaviei, Afganistanului, Somaliei, Irakului, Libiei, Egiptului, statele
lumii nu mai dau crezare înşelătoriilor mediatice ale SUA.
Nu fac comerţ în piaţa profeţiilor, dar viitorul
îngrijorează în termeni duri omenirea. Ceea ce ştim cu exactitate este că
taxele şi moartea sînt inevitabile şi tot mai aproape de noi se furişează un
război, avînd în vedere suspiciunile, planurile şi ura din blocurile implicate.
Capii nîtîngi ai Europei se încăpăţinează în chip periculos pentru naţiuni, iar
ucigătoarele teorii ale strîngerii Europei într-un TOT, vor genera diferende
greu de stins. Artizanii celor două războaie în desfăşurare continuă să alimentez
ura faţă de Rusia, ceea ce va creşte riscul altor disensiuni în U.E. Pe nicio
cale diplomatică aceştia nu promovează soluţii de calmare a spiritelor, deşi,
politic, militar şi istoric, vorbind, implicarea SUA în toate războaiele lumii
a generat şi poate genera urmări greu de anticipat pentru întreaga planetă.
Oficiind cu dreapta planuri false de salvare, cu
stînga, desfăşurînd mantia intereselor financiare proprii, partenerul strategic
american şi şefii UE nu vor fi niciodată prieteni ai statelor. Sînt nişte
finanţişti preocupaţi să scoată bani şi atît. Au planuri de perspectivă cu
privire la soarta naţiunilor în folos propriu, au pretenţii şi ameninţări
diplomatice şi sînt satisfăcuţi, ca în urma unei terapii cu produse
etno-botanice, de tot ceea ce au obţinut chiar şi de la noi. Sărăcirea
majorităţii şi căderea în realitatea zimţoasă a crizelor de tot felul a fost
întotdeauna în istorie prilej de îmbogăţire a clasei politice, a stăpînitorilor
străini care au jugulat economiile statelor. Pentru puterile lumii, pentru
organismele financiare mondiale de tip mafiot, statele au devenit maşinării de
stors bani pentru industria lor de armament, pentru marile corporaţii
farmaceutice, pentru războaiele pe care le poartă exclusiv din interese
economice.
„Partenerul strategic” ne îmbrobodeşte că doar el ne
poate scoate din toate crizele, că prezentul şi viitorul nostru sînt
indestructibil legate de cumsecădenia şi ajutorul său şi de împrumuturile prin
care băncile mondiale mafiote se milostivesc cu noi. „Reuters”, prin vocea lui
David Brunnstrom, se întreabă cum a reuşit America performanţa de a pierde
vechii aliaţi de pe arena mondială? „Americanii sînt extrem de speriaţi pentru
că au pierdut total controlul şi nu se mai pot baza pe nici un aliat”. Să fim realişti,
S.U.A. ne au pe noi „aliaţi” doar de muls, se pot baza pe noi, nu şi invers!
Doar pentru asta le-am dat Kogălniceanu, Deveselu şi alte zone pentru bazele
lor militare! România a pus la dispoziţia Wasghintonului uscatul, apa, aerul şi
fraierul! Vedeţi că nu sîntem copiii orfani ai lumii? Avem de partea noastră pe
bunicul partener strategic, slab şi neputincios, dar care se bucură din plin de
concursul clasei politice româneşti. Cea încă neanchetată de Justiţie… Pînă
una-alta, s-auzim de bine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu