Antiintelectualismul protestant și
ortodox / opinii
Anonimus: Evident, nu exista
antiintelectualism catolic si uniat: Indexul si Inchizitia sunt printre cele
mai intelectuale demersuri; "credo quia absurdum" este tot un
principiu intelectual. Continui? Incearca sa recitesti "Numele
trandafirului" sau macar sa vezi filmul. Nu-ti strica sa vezi si filmul
"Agora". Sunt altceva decat „Palilula" sau alte filme de pe aici
care nu au alt scop decat da intre sub pielea occidentului pentru bani si
premii.
Viorel Roman: In sec. 11-13, in vremea Revolutiei
papale, cu sacralizarea dreptului roman, a eticii si moralei biblice, dar mai
ales a ratiunii si scolii grecesti, s-au pus bazele universitas magistrorum et
scolariumuni, intelectualitatii occidentale. Fireste ca dupa poporul ales, al
Vechiului Testament, pentru care scrisul si cititul sunt abligatii religioase
de trei mii de ani. In urma cu un secol, in Romania 80% erau analfabeti, in
Germania 5% din crestini treceau clasele primare, evreii, peste 50%, in
Austro-Ungaria 50% din studenti erau evrei. E surprinzator ca au de zece ori
mai multi evreii, decat crestini, Premiul Nobel? Avem asadar, intelectuali
israeliti multi milenari, apoi catolici milenari, si restul de un secol,
majoritatea de imitatie, cu doctorate bune pentru orient, plagiate pana la
nivel de acad. prof. univ. ing. Elena Causescu sau prim-ministru dupa
revolutie. Tarabe de diplome la Palilula. Si mandarinii chinezi erau
intelectuali, dar de o suta de ani s-a desfiintat scoala, traditia lor.
http://melidonium.ro/2016/12/17/viorel-roman-antiintelectualismul-protestant-si-ortodox/
http://armoniiculturale.ro/2016/12/19/viorel-roman-romania-2017-si-antiintelectualismul-protestant-si-ortodox/
http://armoniiculturale.ro/2016/12/19/viorel-roman-romania-2017-si-antiintelectualismul-protestant-si-ortodox/
Antiintelectualismul protestant și
ortodox
Antiintelectualismul
protestant si ortodox au dominat recentele alegeri prezidentiale din SUA si
cele parlamentare din Romania. Impotriva tuturor prognozelor, asteptarilor
intelectualilor mondialisti aserviti politic corect establishment-ului,
samsarul de case d-ul Donald Trump, d-ul si d-na Bombonica Dragnea au iesit
invingatori. In America si Romania exista o veche traditie antiintelectuala.
Vezi Richard Hofstadter: Anti-intelectualism in American Life, NY 1970, 434 p.
si anexat Anti-intelectualismul american și originile sale religioase, de Dan
Ungureanu, in Convorbiri literare din 26 februarie 2018
Dictatura de
dezvoltare ortodoxo-comunista, 1949-1989, a proletariatului eliberat de
exploatarea omului de catre om, era prin definitie antiintelectuala. Aceasta
componenta a mai multor generatii de oameni noi, toti cu origine sanatoasa,
muncitoreasca, a partidei ortodoxe moldo-valahe – PMR, PCR, FSN, FDSR, PDSR,
PSD – este sustinuta discret si de Biserica nationala ortodoxa, revoltata si ea
de lipsa de unitate crestina, de incompatibilitatea cooperarii si coordonarii
activitatii social-politice cu occidentul crestin, fara intermediari
intelectuali evrei, masoni, catolici etc.
Mai ales
preponderenta intelectualilor evrei in satul global, in economia fara granite,
pe care o slujesc in mod firesc inca din antichtate, printr-o inteligenta
colectiva, network, diaspora globalizata, omni prezenta si mult mai bine
pregatita profesional, intelectual decat autohtonii, genereaza pe langa
antisemitismul religios unul antimodernizator si antiintelectual.
Daca la
protestanti exista insa o simbioza de mare succes anglo-mozaica, anglo-saxonii
provinciali si antiintelectuali se completeaza de minune cu evreii intelectuali
si cosmopoliti (jumatate din familia Trump sunt israeliti, fica si trei
nepoti), la ortodocsi antisemitismul este si o forma de antioccidentalism
religios. Simbioza ortodocso-israelita e fragila. Vezi acest experiment in
Rusia si Romania.
http://www.elefant.ro/carti/carte/doua-secole-impreuna-evreii-si-rusii-inainte-de-revolutie-iviiixv-iixivii-vol-iv-51103.html
si https://octavpelin.wordpress.com/2015/11/28/evreii-conduc-lumea/
http://www.badpolitics.ro/evreii-conduc-lumea-viorel-roman/
Globalizarea,
lumea moderna, dinamica, genereaza nesiguranta pentru masele largi populare
marginalizate, care nu pot sau nu sunt ajutate sa tine pasul cu schimbarile
tehnologice rapide ale inteligentiei artificiale, roboticii, biotehnologiei,
logisticii etc. Iar daca modenitatea actuala, globalizarea, e numai in folosul
unei minoritati privelegiate, cosmopolite, rezultatul alegerilor populiste
antiintelectualiste e o consecinta cat se poate de fireasca.
Pentru cei
fara multa scoala, intelectualul e si el un slujbas umil, care foloseste mai
multe cuvinte decat e necesar, ca sa spuna mai mult decat stie. De aceea
tendinta alegerilor antiintelectuale, antiestablishment, anti politic corect,
vor continua dupa Anglia, America si in Germania etc.
https://saltmin.com/2011/01/17/presedinti-si-intelectuali-moldo-valahi/
http://melidonium.ro/2016/12/12/viorel-roman-romania-2017/
http://armoniiculturale.ro/2016/12/19/viorel-roman-romania-2017-si-antiintelectualismul-protestant-si-ortodox/
http://www.viorel-roman.ro/admin/modify.php?id=315
http://www.viorel-roman.ro/admin/modify.php?id=316
http://www.viorel-roman.ro/admin/modify.php?id=231
www.viorel-roman.ro
Anti-intelectualismul
american și originile sale religioase
Dan UNGUREANU
Se împlinesc
cinci secole în 2017 de cînd Luther şi-a afişat cele 95 de teze privind
indulgenţele şi le-a propus dezbaterii publice. Tezele erau în latină, şi urmau
a fi dezbătute după regulile scolasticii şi dogmele catolice. Ulterior,
protestantismele şi neo-protestantismele renunţă la dogme şi la tradiţie, şi
implicit la tradiţiile de interpretare ale Bibliei, renunţă la patristică şi la
hermeneutică, şi declară că oricine poate fi creştin citind doar Biblia. Sola
Biblia.
Pentru
ortodocşi, Biblia, cartea, nu are nici un sens. Sensul ei e vădit doar de
continuitatea interpretării, care aparţine episcopilor şi preoţilor. Biblia
poate fi citită în mai multe chei exegetice. Pentru ortodocşi (şi catolici)
sensul Bibliei nu e ÎN Biblie, şi nu e unic.
Pentru neo-protestanţi,
oricine poate citi Biblia şi o poate înţelege. Semiotic, aceasta presupune
premisa că (1) nu e necesară o grilă hermeneutică / exegetică în citirea
Bibliei, şi (2) că ea nu are mai multe sensuri, latente, ci (3) are un sens,
care e sensul literal, care se află la suprafaţă. Oricine citeşte Biblia, spun
neo-protestanţii, înţelege sensul Bibliei, care e sensul literal, care e unul
singur, şi care e transparent şi limpede. Pentru ei, Biblia nu conţine
simboluri, fiindcă simbolurile unei pilde trebuie explicate printr-o grilă
hermeneutică. Aici intervine prima sciziune semiotică şi simbolică majoră între
neo-protestanţi şi catolici-ortodocşi. A doua sciziune vine prima: fiindcă nu
mai e nevoie de o castă de hermeneuţi, teologi, preoţi, ierarhi – oricine poate
citi şi înţelege, fără nici o pregătire prealabilă.
Aceasta este
prima, şi cea mai importantă, sursă a anti-intelectualismului neo-protestant, a
anti-intelectualismului american. Intelectualii sînt, în esenţă, o castă de
hermeneuţi şi interpreţi, ca şi preoţii şi teologii de care tocmai se
descotorosiseră. Americanii se percep pe ei înşişi ca pe nişte oameni practici,
salesmen, self-made-men, iar pe intelectuali îi percep ca pe nişte nerds fără
spirit practic. E jocks vs. nerds.
În SUA, liceenii
învaţă că trebuie să fie populari şi sportivi, jocks, şi nu tocilari, nerds.
Neîncrederea americanilor în intelectuali şi universităţi e generalizată.
Cuvîntul „academic” ca în „discuţie academică” e peiorativ, ca şi „history”:
„this is history !” înseamnă „am încheiat-o cu asta, s-a terminat”.
O
digresiune: în 1990, intelectualii din România erau mai degrabă pro-europeni,
liberali. Ultimii muncitori din ultimele fabrici încă ne-închise au manifestat
strigînd „Noi muncim, nu gîndim”. În 1990, cel puţin, liberalismul, înţeles în
sensul cel mai larg, de ideologie opusă social-democraţiei, era, în România,
asociat cu intelectualii şi intelectualismul. În România, universitarii sînt,
în cele trei decenii de după 1990, asociaţi cu liberalismul sau alte doctrine
ne-social-democrate. În SUA e invers.
Nu trebuie
să ne inducă în eroare gesticulaţia de suprafaţă: dispreţul americanului
sportiv, independent, descurcăreţ, popular, care dispreţuieşte tocilarul
ochelarist, firav şi prizărit, şoarece de bibliotecă, parazit social. Nici
dispreţul americanilor faţă de şcoală în general şi admiraţia lor faţă de
homeschooling. (Din 1965, copiii membrilor Klu-Klux-Klan sînt şcoliţi acasă, ca
să nu audă la şcoală diverse nerozii, că negrii sînt şi ei oameni, că nazismul nu
e bun, că armata americană a luptat contra lui Hitler, şi teoria
evoluţionismului darwinist). Aceste explicaţii ale anti-intelectualismului
american sînt relativ recente şi ad-hoc.
Istoria Americii
O a doua
explicaţie vine din istoria Americii. Primii pelerini, puritanii de pe
Mayflower, făceau parte dintr-o sectă recentă şi marginală. În secolul XIX li
s-au adăugat săracii întregii Europe. Primo, timp de două secole imigranţii în
America erau săraci, abia alfabetizaţi, (uneori analfabeţi) deci inculţi ; pe
de altă parte, straturi succesive de emigranţi se contopeau încet în noua
cultură americană, uitînd sistemele simbolice de acasă. Valurile permanente de
noi imigranţi au împiedicat crearea unui sistem de simboluri american.
Hofsteder vorbeşte despre familiile de pionieri care trăiau în cabane izolate
la marginea zonei indienilor: în decurs de o generaţie, oamenii uitau să
citească, se întorceau de la cultură la starea de natură, lipsită de simboluri.
Abia după
războiul civil, după 1865, se extind SUA spre vest. Un număr imens de imigranţi
vin în noile teritorii. SUA de azi apar abia după 1865, o ţară de zece ori mai
mare decît la independenţă. SUA sînt o ţară mult mai recentă decît credem. Far
Westul e o lume precară, de pistolari, urmată de o lume a abatoarelor şi a
fabricilor de cîrnaţi. Terenul însuşi e nefavorabil intelectualilor. De la
începerea războiului din Vietnam, David Horowitz i-a acuzat pe universitari că
şubrezesc patriotismul neclintit şi devotamentul faţă de ţară atunci cînd iau
în discuţie implicarea militară a SUA în America Centrală, Vietnam şi Iran.
Intelectualii, spune Horowitz, creează neîncredere în autoritatea statului.
Americanii
au o neîncredere generală şi profundă atît în guvern, cît şi în ştiinţă. Aşa
cum teoriile conspiraţiei arată că guvernul nu e ales democratic şi nu
funcţionează transparent, ci e tras de sfori invizibile, la fel, americanii nu
au încredere în ştiinţă. „Nu poate fi adevărat, devreme ce eu nu înţeleg asta”
spun ei. Americanii refuză vaccinurile, nu cred în încălzirea globală, cred că
Pămîntul e în centrul sistemului solar, cred că Pămîntul e plat, şi are şase
mii de ani. Din această cauză, abia jumătate din doctoranzii facultăţilor
americane sînt americani, restul sînt străini – indieni şi chinezi.
Intelectualii au fost denunţaţi ca elitişti, paraziţi, oameni cu idei ciudate,
opuse „bunului-simţ” al omului de pe stradă.
Structura familiei americane
La 18 ani,
tînărul american trebuie să plece de acasă şi să-şi caute de lucru. În
condiţiile în care studiile universitare sînt tot mai costisitoare, o bună
parte din adolescenţii americani pleacă să muncească. Americanii se mută mult,
mai frecvent ca europenii. Legăturile sociale sînt şubrede şi superficiale.
Chinezii, hinduşii, evreii în schimb susţin educaţia şi răspunderea familiei
faţă de copiii care studiază, pînă la sfîrşitul studiilor: structura lor
familială încurajează solidaritatea şi descurajează individualismul. Aceste
trei etnii (sau religii) sînt şi cele mai prospere din SUA, fiindcă,
antropologic, au structuri familiale opuse structurii americane. Şi familia
hindusă, şi cea chineză sînt autoritare, ierarhizate, dar solidare. Fiul ştie
că trebuie să se supună părinţilor, dar ştie că aceştia îl vor hrăni pînă la
sfîrşitul studiilor sale de finanţe, sau de neurochirurgie.
Sciziunile
permanente ale neo-protestantismului l-au fărîmiţat în mii de franşize
non-denominaţionale, ministries iniţiate de şmecheri harismatici, unde nici
conţinutul dogmatic nici cultura teologică nu mai contează. Fuziunea
imigranţilor, care îşi pierd identităţile culturale şi simbolice în melting
pot-ul american, şi structura familiei, cu separări bruşte între generaţii –
toate acestea au creat o societate atomizată, din care orice cultură simbolică
e eliminată.
Robert
Hofstadter, în Anti-Intellectualism in American Life, consacră întreg capitolul
III originilor religioase ale anti-intelectualismului american. Vorbitorul,
cred americanii, fie pastor, fie salesman, comis-voiajor ambulant, trebuie să
convingă. Intelectualul e cel care are dubii, nu convingeri. De la bun început,
în protestantism, pastorul a predicat exact ceea ce comunitatea dorea să audă.
Hofstader pare să recunoască (p. 65) că, atunci cînd protestantismul e scindat
în patru, cinci curente, polemicile teologice şi dogmatice mai au sens ; nu şi
atunci cînd el e scindat în zeci de secte. Scindarea grupurilor neo-protestante
duce la dispariţia teologiei şi a facultăţilor de teologie, a gîndirii
teologice.
Aruncarea la coş a
istoriei şi respingerea tradiţiei
Am spus mai
sus că americanii au un mare dispreţ pentru istorie. Istoria SUA însăşi e o
lepădare de Marea Britanie, un abandon. Ocuparea Far Westului e haotică şi
tardivă. Numeroase localităţi din Midwest sînt întemeiate de imigranţi care au
uitat de unde vin şi n-au aflat nimic despre indienii care fuseseră alungaţi de
acolo cu puţin timp înainte. Ranchul, ferma familială izolată, plecarea
timpurie a copiilor de acasă, sciziunile religioase: nimic nu are continuitate
în SUA. Obiectele, la rîndul lor, sînt jetabile. Această viaţă reciclată (am
vizitat în SUA un orăşel care avea abia o sută de ani, şi probabil sînt multe)
e indiferentă faţă de istorie. În cadrul ei e imposibilă crearea oricărui
sistem de simboluri, adică a unei culturi. Cultura, istoria, interpretarea sînt
legate inextricabil. Ideea de continuitate istorică a statului, de continuitate
a familiei, a lucrurilor le e străină americanilor. Ideea de continuitate a
religiei le e străină. Concepţia lor despre creştinism e una anistorică. Însuşi
faptul că un sinod, trimişii unor comunităţi, s-a adunat ca să selecteze
textele autentice, şi că Noul Testament există fiindcă anumite texte au fost
recunoscute de toţi episcopii – le e o idee profund străină. Ideea de tradiţie
(de orice fel, religioasă, hermeneutică, istorică) le repugnă. America nu e
exact Lumea Nouă – e lumea în perpetuă înnoire.
În SUA, au
loc în sec. XIX diverse revivals – cicluri de predici destinate re-convertirii
populaţiei. Nu trebuie să le luăm ca pe nişte episoade fără consecinţe. Ele
aduc cu sine o redistribuţie majoră de la luteranism, episcopalianism, de la
presbiterianism, culte relativ calme cu pastori previzibili, la
neo-protestantisme, euforice şi patetice.
Positive thinking şi intelectualii
În cele de
mai sus am schiţat o critică semiotică a culturii americane. Intelectualii sînt
străini Americii fiindcă ei reprezintă o cultură simbolică şi coduri de
simboluri, profund străine americanilor. Pe de altă parte, există în SUA un
optimism generalizat, un spirit constructiv, gîndirea pozitivă: gîndiţi
pozitiv! Barbara Ehrenreich a scris o carte despre subiect, Bright-sided: How
Positive Thinking Is Undermining America. Positive attitude e, în SUA, o
industrie, care vinde cărţi de self-help, DVD-uri, şi dă de lucru la diverşi
motivational speakers şi life coaches. E industria entuziasmului, comerţul cu
euforie, tonus preambalat. Intelectualismul e analitic şi rece, e atitudinea
opusă entuziasmului necondiţionat şi antrenului impulsiv. Intelectualii nu au
elanul neşovăit al americanilor autentici.
Pentru
americani, totul poate fi învăţat practic, în zece paşi, în şapte etape. Cum să
ne facem prieteni/ să avem un business eficace/ cum să negociem cîştigător.
Pentru intelectuali, asemenea cărţi sînt maculatură self-help fără nici o
valoare. Există o tensiune permanentă între intelectuali, care refuză
instrumentalizarea puerilă şi metodele „care nu dau greş” pe de o parte; şi pe
de alta, americanii, care cred că, urmînd cei şapte paşi clari, vor ajunge la
Nirvana/ vor cuceri o puicuţă/ vor cîştiga la negocieri şi vor semna un
contract/ vor fi angajaţi la o multinaţională. Vom numi acest fenomen al
manualelor practice reificare. Intelectualismul e opus reificării şi gîndirii
pozitive. Intelectualii nu se străduiesc să rîdă cu rîsul Colgate, nici să fie
successful. Crîcnesc atunci cînd SUA intervine militar în Vietnam (ce
victorii!) sau în Irak (ce victorii!). Şi sînt deci, duşmanii Americii.
Un caz
special de reificare e transformarea Bibliei în manual de mîntuire a
sufletului, in five easy steps: dacă Biblia are un singur sens, şi ea e un
manual de how to: how to save your soul. Cum să ne mîntuim sufletul ? Scrie
acolo, limpede.
Mihai Neamţu şi Donald Trump
Mihai
Neamţu, absolvent de teologie ortodoxă, doctor în teologie la Londra, autor a
mai multor cărţi de eseuri politice conservatoare, dintre care primul a fost
Cucuveaua din dărîmături, a publicat şi o carte despre proaspăt alesul Donald
Trump, în primăvara lui 2017. Donald Trump şi-a manifestat dispreţul faţă de
experţi în mai multe rînduri. În cărţile sale, de exemplu The Art of the Deal,
îşi laudă instinctul, deciziile luate intuitiv, în opoziţie cu deciziile luate
după discuţii cu specialişti. În discursurile politice şi interviuri îşi arată
dispreţul faţă de experţi (ştiu mai mult despre războiul din Irak decît toţi
generalii). Frazele sale generale „America e pe butuci!” fără detalii despre
politica internaţională, economie ori finanţarea asigurărilor de sănătate,
toate acestea arată că nu cunoaşte detalii despre aceste subiecte. Primul lui
ghostwriter menţiona că Trump nu are nici o carte în casă. Trump, bun sau rău,
e ignorant în majoritatea subiectelor de politică internă şi externă.
Mihai Neamţu
şi majoritatea conservatorilor din România (Toader Paleologu, Adrian Papahagi,
Teodor Bołkoński, Horia Roman Patapievici, Andrei Pleşu) sunt intelectuali,
religioşi, cu diplome teologice sau cel puţin competenţe teologice reale şi
profunde. Sunt elitişti, adică au părerea că viaţa politică trebuie condusă ori
influenţată de un grup mic, închis, de intelectuali bine educaţi, şi că
democraţia, lăsată plebei, e distrusă de populism şi demagogie. Plebea e
manipulabilă.
Se
acumulează aici numeroase incompatibilităţi, iar discursul lui Mihai Neamţu
devine incoerent. Neamţu, declarat creştin ortodox, îi aduce un omagiu lui
Trump, monden, hedonist, apărut pe coperta revistei Playboy. Neamţu,
intelectual elitist, îl adulează pe Trump, afacerist pragmatic cu idei simpliste,
demagog populist, declarat anti-elitist. Singurul punct comun e o vagă opoziţie
faţă de stînga. Care e nespecifică lui Trump. De la Merkel la Junker la
Emmanuel Macron lumea occidentală are numeroşi politicieni conservatori sau
liberali care pot fi adulaţi, ale căror cariere pot fi rescrise ca exerciţii de
admiraţie. Care sînt feromonii lui Trump? Cei opt ani în care a contestat, fără
argumente, că Barack Obama nu e născut în SUA, fiindcă nu dorea ca un
preşedinte negru să conducă SUA. Rasismul tacit al lui Trump, legionarismul
camuflat al lui Neamţu se întîlnesc. „Omagiu conducătorului iubit, Trump” de
Neamţu e prolixă, are două sute de pagini. Ceea ce declanşează admiraţia şi
fidelitatea lui Neamţu rămîne ne-spus: e rasismul lui Trump.
„Dacă eşti aşa de
deştept, de ce eşti aşa de sărac ?”
citează,
sfidător şi pueril, Mihai Neamţu în cartea sa despre Trump (p. 43). Feynman,
Dirac, Niles Bohr şi Heisenberg n-au reuşit să vîndă ceea ce au descoperit.
Nici Gauss, Euler sau Grothendieck n-au reuşit să vîndă prea multe teoreme.
Kolmogorov şi Erdős n-au fost mari afacerişti, Grigori Perelman a refuzat un
premiu de un milion de dolari. Aş vrea să aflu, încă, de la Mihai Neamţu, cum
ar putea fi retribuit Mario Molina, care a descoperit că clorofluorocarbonul
distruge stratul de ozon. Sau cum şi-ar putea vinde Stephen Hawking teoriile
despre Big Bang. Există o carte întreagă, Power and Privilege, de Gerhard
Lenski, despre cum structura unei societăţi determină cine anume e retribuit şi
pentru ce într-o structură socială. Şi despre cum categoriile cele mai bine
retribuite se schimbă de la o societate la alta. (Hint: teologii, preţuiţi în
Bizanţ, ar muri de foame în Statele Unite. Nu putem lăuda, în acelaşi paragraf,
teologii Bizanţului şi afaceriştii americani). Societatea de consum, economia
de piaţă, consumă rezultate ale unor ştiinţe, rezultate pe care nu le poate
evalua şi răsplăti: matematici fundamentale, fizică fundamentală, chimie.
Americanii
au preţuit iniţiativa individuală şi pragmatismul. Dar pragmatismul mercantil e
incapabil de cercetare fundamentală. Nici guvernele SUA, nici opinia publică,
nici media americane n-ar fi susţinut cercetarea fundamentală dacă ea n-ar fi
fost concepută ca o „întrecere” cu URSS. Această susţinere publică şi generală
maschează ostilitatea dinainte contra cercetării ştiinţifice. Există domenii
ale cercetării care nu pot fi comercializabile. Şcoala de logică poloneză
(interbelică) a revoluţionat logica, dar Tarski, Lukasiewicz, Banach,
Sierpinski nu au avut contribuţii cuantificabile în brevete şi bani. Nici
Riemann. Deşi am alunecat de la intelectuali la oameni de ştiinţă, îi uneşte
aceeaşi ostilitate a negustorului: ceea ce nu se poate vinde nu e demn de
interes. „Dacă eşti atît de inteligent, de ce nu eşti bogat ?” Fiindcă trăim
într-o societate ale cărei mecanisme de distribuţie (comerţ, media, instituţii)
valorizează mai mult şi recompensează mai rapid cei mai buni zece fotbalişti
din ţară, mai degrabă decît cei mai buni zece geneticieni sau cei mai buni zece
fizicieni sau chimişti. Or mecanismele de distribuţie ale unei societăţi nu
sînt „naturale”, ci sînt rezultatul valorilor etice şi simbolice ale
societăţii. Societăţii i-au trebuit trei decenii ca să confirme existenţa
genelor dominante şi recesive, (şi să înţeleagă) descoperirea lui Gregor
Mendel. Cum îşi putea Mendel vinde descoperirile ?
Pentru americani, orice
idei care nu sînt imediat vandabile sînt definitiv sterile.
Coda
În Rusia,
intellighentsia a fost singura rezistenţă în timpul absolutismului ţarist şi al
totalitarismului comunist. Intelectualii au rezistat prin cultură.
Intelectualitatea era clasa care făcea politică prin însuşi faptul că exista.
Radişcev a fost condamnat la moarte pentru că s-a indignat că iobagii arau
duminica, fiindcă toată săptămîna lucrau pentru boier.
Intelectualii
sînt singura clasă care rămîne în picioare atunci cînd masa cade pradă
îndobitocirii ţariste, furorii proletare sau hedonismului consumerist. America
e o ţară fără rădăcini, Lumea nouă. Fărîmiţarea permanentă a sectelor,
mercantilismul, consumerismul hedonist, atomizarea familiei, fuziunea
imigranţilor şi ştergerea identităţii, separarea dintre generaţii, nomadismul
au creat o societate atomizată şi lipsită de orice cod simbolic comun. Nu
trebuie să importăm valorile americane. Există în viaţă şi alte valori care nu
se pot evalua în bani.
Atacurile
contra intelectualilor nu sînt foarte periculoase. Ele pot fi evitate sau
parate. Periculoase sînt trădările interne. Un autor şi conferenţiar, Horia
Roman Patapievici, afirmă că ortodoxia e compatibilă cu ideologia libertariană
(nu sînt). Mihai Neamţu afirmă că Donald Trump e un preşedinte creştin (nu e)
şi că ideologia lui Trump e bazată pe principii creştine (nu e). Neamţu se
declară adeptul evangheliei prosperităţii, penticostale, şi se opune ortodoxiei
ascetice.
„Convorbiri literare”,FEB 26, 2018
