marți, 21 mai 2024

MELANIA RUSU CARAGIOIU - FAȚĂ CUCERNICĂ PE DRUMURI DE MUNTE

 



FAȚĂ CUCERNICĂ PE DRUMURI DE MUNTE

Lui Calistrat Hogaș

 

 

~*~

 

Îmbrăcat în rasa-i sură,

Sub potcapul lui cernit,

Afișând o mină pură

De prelat mucenicit,

Ar zâmbi, dar nu se-ndură…

 

Pisicuța, fără șea,

Nu cunoaște ce-i valtrapul.

Căldărușa, sub potcapul

Popii, sună câteodată…

Nici ea nu e închingată !

 

„Diii ! Găsim ciuperci în cale !

„Pentru patruzeci de sfinți !

„Poți să umpli trei ocale !

„Bureți ! Galbeni, fără zimți !

„Buuuni ! Ca niște baclavale !”

 

~*~

MELANIA RUSU CARAGIOIU











Adrian Munteanu – Videosonet 109 – Când înotam în spații

 



Când înotam în spații

 

Cât de mare poate fi distanța dintre trăirea creatorului și transpunerea ei în viziuni insolite, fără relaționare aparentă  cu spațiul inițial?

În poezie, depărtarea aceasta poate fi nemărginită.

 

 

~*~

 

nu prea de mult când înotam în spaţii

şi deseori mă deghizam în peşte

simţeam sub aripi solzul dur cum creşte

şi salutam delfini mi-erau ca fraţii

nu mi-au găsit inel de pus pe deşte

cei ce în soare-mi aduceau ovaţii

mărunţi curteni ai mării sau bărbaţii

ţinuţi în puf şi răsplătiţi regeşte

iubita mea prin aerul acesta

nu se vedea de peştii translucizi

dar rămânea printre curenţi celesta

împătimire-n sânii ei avizi

în timp ce eu strângând pe şale vesta

ţineam în pumni un cârd de iuţi guvizi

 

~*~

Adrian Munteanu

(din volumul Paingul Orb)