marți, 25 februarie 2020

Teodor Pracsiu – de la oglinzi infidele la oglinzi fidele




    Teodor Pracsiu – de la oglinzi infidele la oglinzi fidele

                                                                       Falimentul educației înseamnă falimentul națiunii

          De curând a fost lansată (30 ianuarie 2020) în sala Tinart a Bibliotecii județene ”Nicolae Milescu Spătaru” o nouă carte a sriitorului, criticului literar, epigramistului și omului de cultură Teodor Pracsiu cu titlul, oarecum inspirat din sfera enigmisticii, ”Acolade critice”. Binecunoscut lumii culturale din zona moldavă, dar și națională, profesorul Teodor Pracsiu, ne propune din nou un moment de reflecție deopotrivă asupra literaturii românești și, la fel de important, asupra vectorului acesteia prin generații - educația. Spun din nou, pentru că profesorul de limba și literatura română recidivează în analiza fenomenului literar și educațional de pe poziția cunoscătorului realităților din domeniu pe care, nu numai că le subliniază, dar chiar le pătrunde în cauzalitatea lor cu repercursiuni, pe termen scurt sau lung, deja evidente. Carte bine primită și frumos comentată în prezența unui public numeros și avizat, bună parte dintre participanți, ei  înșiși, cu contribuții semnificative în domeniul culturii.
Personalitate cunoscută nu numai în ipostazele prezentate mai sus, ci și ca un fervent critic al sistemului de învățământ preuniversitar pe care l-a slujit peste patruzeci de ani, atât în postura de om de catedră cât și ca organizator, coordonator sau manager în structurile administrative ale sistemului. Cele două cărți anterioare ”Refracții critice” (2013) și ”Triumful lucidității” (2016) pe care am avut privilegiul să le recenzez la apariția lor, mi-au dezvăluit un critic ”atent, jovial, respectuos și colocvial cu o scriitură cultivată, doctă, cu un discurs impecabil și captivant. Neîndoios autorul are stil, are discurs, se apleacă cu acribia cercetătorului asupra esențelor pe care le scoate în evidență și le pune viguros și cu talent în pagină. Se vede de la distanță că autorul însuși are experiența truditorului în ale condeiului și cunoaște bine meandrele creației, mai ales în arta cuvântului. El însuși scriitor, autor de romane, cunoaște din interior frământarea căutării sensurilor și formelor și mai ales truda așezării slovei pentru ași împlini rostul” (Teodor PracsiuUn critic la el acasă-sau critica literară de la refracție la reflecție, Revista ”Art-emis”, joi 17 oct. 2013).  
Cu ocazia noului volum aveam să regăsesc aceiași prezență spirituală, nealterată de trecerea anilor și neviciată de realitățile prezentului. Cu o spațiere aproape egală, Teodor Pracsiu acoperă în cartea sa cele două fațete predilecte ale intreprinderii sale; 1 - critica literară, în prima parte intitulată ”Oglinzi infidele” pe parcursul a 112 pagini, în care surprinde 30 de autori în tot atâtea portrete și 2 -  critica sistemului de învățământ preuniversitar, în 49 de articole pe parcursul a 167 de pagini în care sunt surprinse, în oglinzi fidele am zice noi, racilele unui sistem în care reformele nu se mai termină. Aceiași modalitate de a trata opera literară, mai veche sau mai nouă, aveam să întâlnesc în prima parte a noii sale cărți. ”Pe toți i-am judecat comprehensiv, fără a eluda punctele nevralgice ale creației și mai ales fără a arunca sirop de trandafiri peste suprafețele aride” (pg 5).
Capitolul cu pricina conține nu mai puțin de 30 de eseuri și recenzii critice pentru tot atâția truditori pe ogorul literaraturii, fie el roman, nuvelă, poezie sau teatru. Interesant este faptul că autorul își începe analiza operelor unor creatori de literatură aflați pe punctul de a fi uitați sau controversați, îndeosebi prin prisma noilor tendințe ale creației și percepției literare contemporane. Primul, și cel mai urgisit în analiza criticului, este Ion Agârbiceanu, un autor prețuit la vremea sa, pentru că ”realismul, eticismul, fabulosul folcloric și poate cel mai important, elogiul discret al virtuților morale, nu l-ar mai califica pentru gustul cititorilor de astăzi”. Or, foarte probabil că tocmai din această cauză, la care se adaugă și faptul că a fost un slujitor al altarului, opera lui este eludată și a fost scoasă din curicula școlară.
Cu toate că printre punctele lui forte se numără descrierea vieții satului ardelean, cu deosebire a intelectualității satelor, ca și dezbaterea pe teme de morală în opere sale; ”Arhanghelii”, ”Amintirile”, ”Fefeleaga”, ”Povestirile lui Mărunțelu”, ”Din munți și din câmpie”, ”File din cartea naturii”, ”Meditație de Septembrie” și romanul ”Strigoiul” (publicat postum,1969), ceea ce  a determinat Academia Română să-i tipărească de două ori opera completă, cel mai grav în opinia criticului, este scoaterea acestui mare prozator din programa școlară, cu alte cuvinte din rândul autorilor canonici ai literaturii noastre. Dacă iureșul globalizant deschide calea trimiterii în uitare a unor valori naționale,  pentru noi singura șansă rămâne cultivarea acestora ca piloni ai identității naționale între care ”blândul, comprehensivul, moralul preot și scriitor Ion Acârbiceanu” (pg. 14) și-ar găsi un loc mai mult decât onorabil, pentru că în definitiv cine în literatura noastră a reușit să atingă performanța ”inventatorului de păcate atractive epic?” se întreba Șerban Cioculescu.
          În aceiași notă, a intrării într-un con de umbră, este tratată și poeta Elena Farago în studiul ”Elena Farago – 140 de ani de la naștere) (pg 15). Bârlădeancă prin naștere (1878-1954), Elena Farago are o biografie impresionantă ca viață personală, dar și ca destin literar. Evocarea ei este prilejuiră de un moment comemorativ derulat la Biblioteca județeană ”Nicolae Milescu Spătarul” în colaborare cu reprezentanța Vaslui a Uniunii Scriitorilor din România. Destinul face ca viața ei să se deruleze în preajma elitelor literare ale vremii, context în care talentul ei liric se va dezvolta și va constitui substanța mai multor volume de poezii; ”Versuri” (1906), ”Șoapte din umbră” (1908), ”Din taina vechilor răspântii” (1913), ”Șoaptele amurgului” (1920), ”Nu mi-am plecat genunchii” (1920).
Poetă de mare sensibilitate, de o tristețe melancolică ”proiectată în vis și în trecut” prin ”mărturisiri voalate, zbucium neprecizat, melancolii discrete, simțiri calde și duioase” (Doina Curticăpeanu, pg 16), va stârni aprecierea lui G. Călinescu prin afirmații ca; ”o remarcabilă poetă a dragostei pudice”, ”cu deosebire originale sunt poeziile care cântă maternitatea” și ”poeziile de abecedar (în continuitatea lui Coșbuc) sunt grațioase prin delicatețea maternă” (pg. 16). În încheierea unei prezentări elogioase, Teodor Pracsiu conchide că Elena Farago a fost ”fidelă muzei sale care i-a îngăduit să creeze o lirică de armonie mozartiană” (pg 17).
          Profitând de o prelegere susținută în cadrul ”după amiezilor culturale vasluiene”, Teodor Pracsiu aruncă o privire în ograda lui Marin Preda, populată din abundență cu portrete ale unor personaje istorice, sau devenite istorice, la alcătuirea cărora prozatorul a contribuit hotărâtor (pg 18). Nu mai puțin la alcătuirea profilului arhetipal al țăranului (Moromeții) sau intelectualului în contradicție cu societatea în care trebuie să trăiască (Cel mai iubit dintre pământeni). Așa încât, la întrebarea ce mai reprezintă Marin Preda astăzi? putem răspunde cu convingere că el însuși este un personaj istoric prin modul cum abordează momente de răscruce din istoria neamului său, deși s-a încercat punerea la îndoială a sincerității sale prin plasarea în domeniul imaginarului și chiar ficționalului a ceea ce nu corespundea criteriilor corectitudinii politice.
Teodor Pracsiu nu o spune direct, dar o sugerează atunci când vorbește despre intersecția istoriei mari cu istoria mică a fiecăruia dintre noi, intersecție în care istoria mică este zdrobită, iar istoria mare rămâne la cheremul celor care o răstălmăcesc. Oricum, Marin Preda a șocat prin curajul său, prin verticalitatea sa în fața istoriei, surprinzând momente istorice și personalități ale ei, creind adevărate portrete destinate posterității, fixate mai degrabă în realitate decât în imaginar. Ficțiunea a folosit-o ca instrument pentru completarea golurilor și a sublinia realitatea, iar speculativul ține mai degrabă de interpretarea interesată, care atunci când nu își atinge scopul recurge la metodele obscure ale dispariției neexplicate, așa cum se pare că a fost și dispariția sa.
De altfel definirea universului predist este aprofundată în analiza sa intitulată ”Un scriitor pentru eternitate” în care plecând de la cartea  ”Personajele lui Marin Preda între istorie și ficțiunea istoriei” al scriitoarei Lorena Teodora Radu, ajunge la concluzia că Istoria ”a fost cel mai adesea vicleană, traumatizantă, tragică, strivind destine asemenea unui tăvălug implacabil”. Este un adevăr care se probează mai ales în istoria ”obsedantului deceniu” (pg. 24), care adâncește convingerea că echilibrul rațiunii niciodată nu a învins absurdul istoriei și nici coerența logicii nu a zăgăzuit arbitrariul forțelor dezlănțuite.
          Un loc aparte în economia acestei părți îl are eminescologul Theodor Codreanu căruia criticul îi acordă nu mai puțin de 25 de pagini, răscnmpărâdu-și astfel o autoacuză mai veche de a nu fi renunțat la ”dulcea lenevie mioritică” în evaluarea operei codreniene pe care o cunoștea în detaliu. În cele 25 de pagini sunt cuprinse nu mai puțin de cinci eseuri tematice care îl surprind pe Theodor Codreana în principala sa ipostază literară, de eminescolog ce domină spectrul eminescian în ultimele decenii. Cum era și firesc, prima carte asupra căreia se oprește este ”Fragmente despre Eminescu” (pg 41), în fapt o consemnare de jurnal ce acoperă ”o acoladă temporală de 41 de ani” care, prin avocarea fenomenului cultural în spațiul românesc, își descrie propria evoluție în planul criticii literare. Toate acestea, consideră criticul, îi oferă prilejul de a cunoaște în detaliu evoluția literaturii române și ”atestă un larg orizont cultural, capacități asociative și disociative, intransigență și spirit polemic” (pg 44).
Lansarea cărții ”O sută și una de poezii”, ca o nouă ediție eminesciană, eveniment ce a avut loc în decembrie 2017 la Vaslui, carte în care Theodor Codreanu semnează studiul introductiv, schița biografică și nota asupra ediției, oferă prilejul criticului să readucă în discuție problema editării lui Eminescu și a sublinia părerea codreniană ca logică, cu referire la păstrarea ordinii antume – postume și respectarea cronologiei creației ca o chestiune de bun simț.
Este cuprins în această evocare și ”Creștinismul eminescian” o pledoarie susținută la Văratec în vara anului 2018 în care demonstra că Eminescu deși nu a fost un practicant creștin, în sensul dogmatic al cuvântului, el a avut ”o aderență spirituală profundă devenind astfel o puternică personalitate a creștinismului românesc (pg. 49).
Nu știm în ce măsură retipărirea celor 200 de ediții Eminescu într-o enciclopedie ”Eminescu – 200 de ediții”, în care un grup de eminescologi doresc să realizeze acest proiect, ar putea împiedica ”starea de risipire” a operei eminesciene, de vreme ce există un ”Proiect Național Eminescu” în care este angajată Academia Română cu cele cinci secțiuni ale sale, în care doar corpus eminescianus conține 521 de volume. Cred că aceste proiecte s-ar putea completa fericit într-o construcție enciclopedică eminesciană comună, după modelul marilor culturi europene, România fiind printre puținele țări care nu au un institut enciclopedic.
Dar poate cea mai penetrantă carte din opera criticului și istoricului litera Theodor Codreanu, sub aspectul abordării istorice în peisajul românismului, este ”Basarabia eminesciană” (Ed. Ideea europeană, Buc. 2018) în care Theodor Codreanu își dezvăluie calitățile sale de istoric prin modul cum reușește să pătrundă semnificația documentelor istorice în esența lor și mai ales prin judecățile sale pertinente și obiective în spiritul adevărului istoric.
Românitatea Basarabiei și soarta ei tragică este pusă în evidență și prin evocarea momentului istoric a unirii, act pe care sfatul țării îl înfăptuiește cu o țară învinsă și ocupată (73,4% din teritoriul regatului României era sub ocupație germană). Acest fapt va constitui preludiul Marii Uniri, pentru că a reușit să catalizeze conștiința națională în celelalte provincii. Teodor Pracsiu are cuvinte de apreciere față de autor,  pentru curajul său de a aborda problema Basarabiei în stil eminescian, adică în spiritul adevărului istoric cu tot zbuciumul și tragismul ei.
Remarcabile sunt aprecierile criticului cu privire la modul de împletire a realității cu ficțiunea în viața comunităților rurale. Aici se oprește cu precădere la doi autori; Lina Codreanu cu ultimul ei roman ”Chemarea apelor” (Ed. Junimea, 2017) și Nicolae Ariton cu ”Sfârșitul jocului” (Ed. TipoMoldova, 2017). Ambii romancieri se ocupă de realitățile vieții rurale în interferența lor cu ficțiunea prin prisma concepțiilor locale, a ritualurilor aduse în actualitate și impuse de vicisitudinea vremurilor, de apariția și acțiunea unor personaje bizare care dispar într-un mod misterios, dar lasă urme în mentalul colectiv.
În ambele romane domină tradiționalul în viața de zi cu zi, cutumele ancestrale care se reiau cu fiecare generație, iar momentele critice sunt depășite prin acțiuni ritualice. Nota de misterios, esoteric, miraculos și fantastic se împletește cu trăiri reale, nu rareori creind o atmosferă voiculesciană în care personajele, se regăsesc cu predilecție și în zona fantasticului.  Ceea ce particularizează autorii menționați sunt ”Scriitură densă, împletiri dibace a realului cu miraculosul, magicul și straniul, savoarea limbajului, parfum local, personaje ce conservă obiceiuri și cutume ancestrale, descind parcă dintr-un mitic - in ille tempore”(pg 73).
În aceiași cheie, a analizei critice echidistante și evidențierii particularităților individuale, Teodor Pracsiu trece în revistă prestația literară a multor contemporani cu contribuții notabile, între care; Ion Alexandru Angheluș (Destinul unui cărturar), Ion Gheorghe Pricop (Cânta la Duda o chitară), Daniel Dragomirescu (Pe firul evenimentelor), Lorena Teodora Radu (Un scriitor pentru eternitate), Varujan Vosganian (Statuia comandorului), Adrian Costache (Cele mai frumoase 101 poeme), Marinel Gâlcă (Torentul), Vasile Checheriță (Mireasmă de lume), Viorel Coman (Fasm), Corina Matei Gherman (Dialog abstract), Ghiță Cristian (Adunate și redate), Oana Andrei (Sărutul cerului), Calistrat Robu (Misterul lupului alb), Eva Roșu (Natură moartă), Mihai Luca (O antologie necesară), Leonard Ciureanu (Între infern și paradis), Iftenie Cioriciu (Îngerul din lacrimă), Constantin Gherghescu (150 de ani de învățământ puieștean) și încheie oglinzile sale infidele cu două cronici teatrale”Woyzeck” de Georg Buchner și ”Plicul” de Liviu Rebreanu, în interpretarea teatrului bârlădean ”Victor Ion Popa” a cărui fan a rămas încă din tinerețile sale.    
          Și de data aceasta în partea a II-a a Acoladelor sale întitulată ”Interferențe” Teodor Pracsiu se ocupă, în 49 de articole, de vechea problemă etichetată mereu ca fiind de interes național – educația - axându-se îndeosebi pe școală, profesor, elev și percepția socială a sistemului. Toate acestea sunt tratate prin prisma cunoscătorului, a truditorului de o viață în sistem, a coordonatorului și responsabilului în procesul de învățământ și în sfârșit judecate din perspectiva celui care ajuns la vârsta înțelegerii depline, poate privi detașat și critic la evoluția unui sistem pe care l-a servit cu devoțiune toată viața.
Un adevărat ”grefier al clipei” după propria caracterizare care, atent, cu vocația jurnalistului de profesie surprinde de o manieră lapidară frământările din domeniul invățământului. În egală măsură din postura de critic de forță, cu argumente imbatabile și cu exemple evocatoare, pentru a demonstra unele realități care nu întotdeauna țin de sistem. Din păcate, la capitolul soluții Teodor Pracsiu este mai rezervat, lăsând de regulă rezolvarea pe seama responsabililor în domeniu.
Din panoplia critică a autorului câteva teme mi s-au părut relevante. Mai întâi de toate condiția dascălului, hărțuit de reforme și contestat, care nu ar mai fi motorul sistemului, nu mai este interfața sistemului în raport cu societatea. Ba mai mult, profilul său trebuie regândit ca rost și rol în sistem, de aici și încadrarea lui ca atitudine în cele patru categorii (”În căutarea identității pierdute” pg 137).
Prima categorie ar fi a nostalgicilor lucizi din perioada comunistă, când politicul vremurilor se amesteca brutal în procesul de învățământ, subliniindu-i tarele care au marcat generații de dascăli. Cea de a doua categorie ar fi a moderaților, care sunt adepții învățământului clasic în care predarea, fixarea și evaluarea aveau criteriile lor obiective. Asociază acestora disciplina, respectul și moralitatea elementară care erau cutume valabile pentru toți cei care alcătuiau sistemul. Iremediabilii sunt cuprinși în ultimele două categorii, a defetiștilor și indiferenților, cărora nimic nu le este pe plac, totul este o catastrofă învăluită într-o birocrație excesivă a cărei remediu nu o văd.
Ca drama să fie completă, autorul mai aduce în prim plan și antiteza ”școala prietenoasă versus școala traumatizantă” în care sunt analizate extremele acestui mod de abordare a instituției de învățământ (pg 139). A nu se uita totuși că școala trebuie să educe, să formeze caractere și oameni utili societății, iar disciplina și respectul trebuie să fie primul criteriu în abordarea acestei instituții, pentru că, în definitiv, școala nu este un pension de domnișoare.. Demonizarea integrală a sistemului prin generalizarea unor evenimente neplăcute, este o eroare grotescă atât din partea societății, a părinților și mai ales a massmediei, pentru că nu se raportează niciodată la cât reprezintă procentual acel eveniment la scara sistemului. Dar poate cel mai grav lucru din viața școlii este imixtiunea politicului – vezi ”Cine (ce) vulnerabilizează instituția școlii” (pg 235) care rămâne la fel de prezentă și penetrantă ca altădată.
Desigur, realitățile sunt altele astăzi. Schimbările sunt extrem de rapide în vâltoarea globalizării, schimbări ce au devenit palpabile și perceptibile în toate domeniile vieții sociale. Noile orientări, atât de comentate astăzi cum ar fi multiculturalismul, diversitatea, toleranța, ideologia de gen au devenit ținte ale așa zisului ”political corecteness”, ca fațetă a marxismului cultural. Ele sunt impuse școlii prin tot felul de presiuni care se fac prin toate mijloacele și la toate nivelurile sistemului.
În acest context adaptarea devine necesară, dar cum? Opinii diverse, atitudini contradictorii, sublinieri triste, derapaje lingvistice, dar toată lumea este de acord cu orientarea proeuropeană, dar și cu păstrarea ethosului național, și iarăși, același, dar cum? atâta vreme cât conceptul de națiune se confundă sistematic cu noțiunea de patriotism într-o amalgamare deloc benefică (”Național, european și universal în era digitală”, pg 279). Nu trebuie uitat că națiunea este un concept care are o conotație etnică, de neam, de filiație genetică, ereditară, obligatoriu însoțit de ceea ce definim ca ethos național, adică limbă, spiritualitate, cultură, credință, tradiție, obiceiuri și istorie. La rândul ei patria definește un spațiu geografic, delimitat prin frontiere, în care o națiune se poate regăsi. În fapt patriotismul este o relație afectivă ce se stabilește prin simboluri; casa părintească, locul copilăriei, imnul național, drapelul național, jurământ. Patria, pentru majoritatea națiunilor de-a lungul istoriei, a fost teren de dispută, pe când națiunea nu. Însuși Eminescu spunea răspicat ”Dacă așa zisul patriotism este deasupra națiunii și elementul românesc nu este cel hotărâtor atunci ne este cumplit de indiferentă soarta acesti pământ”. Autorul subliniază atent contribuția românească la istoria și cultura europeană, încât suntem chiar europeni și spiritual și cultural și istorico-geografic.
Dar poate cel mai provocator eseu din cuprinsul cărții este ”Proiectul de țară - șansă sau destin” (pg 119). Aici, într-o retorică personală, profesorul Teodor Pracsiu atinge câteva puncte sensibile; cine trebuie să-l facă, în ce strategie se încadrează, cui se adresează și mai ales cum se aplică într-o țară în plin declin demografic, cu un exod de populație nemaiîntâlnit în istoria poporului nostru, unor colectivități care desființează școli și mai ales, unei branșe care-și caută rostul în altă parte pentru un câștig mai bun.
Între timp Academia Română prin ”Strategia de dezvoltare a României pentru următorii 20 de ani 2016-2035” studiu dat publicității în 2015, oferă o amplă perspectivă de dezvoltare care începe chiar cu educația, întâmplător întitulat ”România educată”, ca apoi, în toamna anului 2018, după doi ani de elaborare, să fie dat publicității spre dezbatere publică mult trâmbițatul proiect prezidențial întitulat de asemenea ”România educată”,. Bănuiesc că autorul își rezervă dreptul unei abordări exhaustive în viitor, având în vedere viziunea sa în domeniu. Pentru că, dincolo de caracterul ”pozitiv ca premise” (pg 187) și întrebările retorice legate de acest subiect, așteptăm atitudinea unei persoane avizate în fața unui proiect care exclude complet biserica din ecuația educației, privește familia ca pe un auxiliar al școlii care ea însăși trebuie educată, în care profilul dascălului trebuie reconsiderat, regândit și reformat fundamental, pentru ca școala să nu mai ”crească” caractere (vorba lui Eminescu) cu sentimentul viu al apartenenței, cu simțul civic prezent și cu o moralitate elementară care să prevaleze în viața personală și colectivă. Să formeze în schimb competențe (ca și cum în spatele acestor competențe nu ar fi tot munca dascălului), indivizi care își descoperă apartenența de gen abia în învățământul secundar superior (liceu n.n.), indivizi care ușor ar putea fi incluși în celebra formulare paulesciană ”mândri, pretențioși și stupizi”.
          În concluzie, putem spune că Teodor Pracsiu prin experiența și viziunea sa, prin talentul său de a argumenta și a pătrunde esența stărilor de fapt din sistemul pe care cu devoțiune l-a servit toată viața, face ca ”Interferențele” sale să devină adevărate oglinzi fidele, pentru un sistem aflat în suferință.
Suferință, nu atât din cauza lui, cât mai ales din cauza presiunilor care se exercită asupra lui. Paleta acestor presiuni este suficient de largă pentru a-l dezorienta și a-l face vulnerabil. Ele includ obligatoriu pe cele de ordin politic și ideologic (mai ales), dar și administrativ, financiar, social și mediatic. Printre aceste furci caudine un sistem, atât de performant cândva, trebuie să se strecoare totuși pentru a oferi o șansă acestei țări, pentru că ”așa cum arată școala azi așa va arăta mâine societatea”, iar falimentul educației în condițiile societății moderne poate însemna falimentul națiunii.

                   Valeriu Lupu – doctor în științe medicale      

            








Valeriu Lupu - O carte document despre jalea și eroismul unui neam




          O carte  document despre jalea și eroismul unui neam

                                       ”Pentru România Mare, vă ordon treceți Prutul”
                                                                                      Ion Antonescu
        Ori de câte ori deschid o carte despre istoria neamului mă întreb; în ce măsură cele descrise în acea carte corespund adevărului istoric, în ce măsură sunt conforme realităților trăite de o națiune sau un popor prin evocarea unor evenimente, nu rareori cruciale, în evoluția lui istorică. Dacă despre Primul Război Mondial istoria noastră, în sfârșit, se apropie de adevăr, despre locul și rolul României în cel de al II-lea război mondial suntem încă departe de adevăr.
Să fie timpul insuficient pentru a cunoaște istoria adevărată? Să fie presiunea unor interese străine poporului nostru care apasă greu asupra adevărului istoric? sau lașitatea și malonestitatea celor îndrituiți să prezinte realitățile timpului la adevărata lor valoare și semnificație. Istorici de renume precum Dan Berindei sau Dinu C. Giurăscu, elevi devotați și produși de excepție a școlii alogenului Mihail Roller, ne-au sufocat cu mistificările lor în timp ce istorici ca Gheorghe Buzatu li sau înăbușit vocile. Mai mult, fiecare istoric de oarecare notorietate se simte obligat să prezinte propria variantă a Istoriei României, pretinzând-o ca originală și adevărată, dacă nu chiar sinceră, nu rareori gafând lamentabil atunci când este vorba de momente delicate sau cu impact asupra destinului acestui popor. O curiozitate greu de explicat este și cea a manualele școlare care prezintă trunchiat, sau eronat prin omisiune istoria țării, ca și cum nu istoria neamului este cartea de căpătâi a oricărui popor sau națiuni.
Mistificările au mers până acolo încât marii eroi ai neamului au fost condamnați ca trădători, iar trădătorii ridicați la rangul de eroi. Bestia roșie, care avea ca scop dispariția acestei națiuni așa cum preconizau marii ideologi ai comunismului Frederich Engels și Karl Marx, avea să ridice ura și instinctele primare la rang și stil de viață menit să distrugă poporul din interior prin vrajbă și crimă. Și atunci unde este Institutul de Istorie, unde este Academia Română, întâmplător condusă astăzi de un istoric, ca printr-un efort comun cu a celor de specialitate să elaboreze o istorie în concordanță cu adevărurile existențiale ale acestui popor risipind variantele periculoase, răuvoitoare și inoportune de tipul Lucian Boia sau ale istoricilor maghiari a căror versiune s-a propagat până și în curicula școlară.
Se pare că a trecut suficient timp de la Primul Război Mondial ca unele mari sdevăruri să poată fi spuse deschis cum ar fi marea trădare a liberalilor, taxați încă de Eminescu ca ”patrioți de ocazie” sau ”stârpituri cu gura largă”, autorii ”monstruoasei coaliții” orchestrată de I. C. Brătianu și C.A. Rosetti pentru detronarea domnitorului pământean Alexandru Ioan Cuza, făuritorul României moderne, sau semnatarii păcii de la Buftea prin urmașul lui Brătianu Ion I C Brătianu și Alexandru Marghiloman, cel mai umilitor tratat semnat vreodată în istoria acestui popor conform căruia, pe lângă alte clauze înjositoare, noi trebuia să ieșim din robia germană de abia în 2018. Adăugăm acestora și excluderea delegației române de la tratativele de pace de la Paris pentru că Brătianu juca la două capete.
Se pare că a trecut suficient timp pentru ca să se recunoască marile merite ale Reginei Maria, ale mareșalului Averescu, ale regelui Ferdinand, ale eroilor Marii Uniri din Basarabia, Bucovina și Transilvania, pe care comuniștii aveau să-i extermine până la unul. Dar nu a trecut suficient timp pentru a vorbi deschis despre uzurpatorul și tiranul Carol al II-lea, care a disprețuit profund poporul și țara aceasta, a cărui politică dictatorială a dus la pierderea unei treimi din suprafața țării deschizând drumul dictaturilor care s-au dovedit dezastruoase pentru țară. Deasemenea despre trădarea lui I. Gh. Duca, care avea să-l coste viața pe peronul gării din Sinaia, despre fatidica zi de 23 august 1944 când regele Mihai I îl arestează pe Conducătorul Statului Ion Antonescu și ordonă încetarea ostilităților împotriva Uniunii Sovietice fără armistițiu, acțiune care a costat România trei săptămâni de haos și vandalism, 150.000 de soldați și ofițeri duși în prizonieratul bolșevic, decorarea regelui, drept răsplată,  cu cea mai înaltă distincție sovietică, ordinul Pobeda cu diamante, ca apoi abdicarea să fie o atitudine forțată, justificată și necesară (?).
Personalități și nume de referință, evenimente și schimbări de situație sau atitudine, au fost răstălmăcite după cum a bătur vântul istoriei și interesele politice de conjunctură. Nici astăzi lucrurile nu s-au schimbat. România este încă sub oprobriul perioadei 1940-1944, asupra căreia blamul istoriei trebuie afirmat și menținut în mod interesat, fără a se ține cont, decât în treacăt, de enormele sacrificii ale acestui popor pentru ași salva ființa națională.
Nimeni nu mai stă să cântărească astăzi că perspectiva istorică imediată a României anului 1940 nu avea decât două alternative, ori soarta Poloniei dacă nu realiza acea alianță nedorită cu puterile Axei care făceau jocul în Europa, sau statutul de aliat care oferea oarecare libertate și un licăr de speranță pentru recuperarea teritoriilor pierdute. Regimul Antonescu a optat pentru această ultimă variantă care părea la vremea aceea mai puțin nefericită, pentru că garanta menținerea României ca stat în pofida ciuntirii graniței de vest la presiunea maghiară, prin dictatul de la Viena și graniței de est și sud prin tratatul Ribentrop Molotov nedenunțat de România nici până astăzi
          Iată contextul în care apare cartea profesorului Dumitru V Marin, cunoscuit om de cultură și de presă din ținuturile moldave, sub titlul ”Jale și eroism  românesc la Cotul Donului...și după”  tipărită la Editura PIM, Iași, 2019. O carte document în care autorul se abține în a face comentarii, decât succint, motivându-și atitudinea prin dorința de a readuce în memoria colectivă fapte, trăiri și întâmplări tragice legate de marea tragedie națională care a însemnat cel de al doilea război mondial, prin relatările celor care au dus de fapt războiul, soldatul român în tranșee, în atac sau în retragere, în refacere sau în prizonierat, pe frontul de est sau de vest, în care moartea, suferința, oboseala până la epuizare, mizeria și boala, frigul și foamea, frica și spaima îl însoțeau în fiecare moment. Suferința celor rămași acasă; copii, bătrâni, femei, grija pentru animale, acareturi și mai ales barbaria ocupantului, atunci când soarta războiului s-a întors, sporeau durerea celui care trebuia să înfrunte nenorocirea războiului. Nu rareori din aceste stări disperate au apărut adevărate fapte de vitejie în care curajul și inteligența unor ostași sau comandanți reușeau adevărate minuni.
Autorul cărții are șansa și chiar privilegiul de a întâlni în periplul său reportericesc, supraviețuitori în preajma respectabilei vârstei centenare, a căror mărturii sunt cu adevărat cutremurătoare fără ca trecerea anilor să le diminueze nota lor tragică. Oameni simpli, chemați sub arme și trimiși în vâltoarea războiului pentru a recupera ceea ce România pierduse prin nesăbuința unui tiran străin de țară, într-o epocă în care tiranii Europei își dădeau mâna pentru reîmpărțirea ei. ”Când cei mari se înțeleg cei mici trebuie să se teamă” spunea cu îndreptățire un înțelept, de aici și deruta acelor timpuri.
”Să nu creadă cineva că mi-s dragi nemții, dar au trecut victorioși prin toată Europa, iar pe noi ne desființau dintr-o suflare și ne luau tot. Ca aliați eu dau cât mai puțin din avuția țării, inclusiv din petrol, din produsele agricole, mă pot mișca mai liber, pot face mai multe decât sub regim de ocupație. Cu ungurii în spate ne puteau desființa ca țară. Cu ei, cu nemții, poate dobândim Basarabia” își justifica Ion Antonescu atitudinea sa într-o Europă în care evenimentele se precipitau (pg 13).
Fără această alianță România ar fi avut soarta Poloniei; desființarea ca stat, masacru (asemănător celui de la Catin) pentru ofițerii armatei și internarea în lagăre de muncă a soldaților și gradelor inferioare, ca să nu mai vorbim de exodul către România și odiseea tezaurului Poloniei prin gările României. Se adăugau acestor îngrijorări și speranța mărturisită a reîntregirii țării și în egală măsură prezervarea bogățiilor țării. ”Pentru România Mare, vă ordon treceți Prutul”. Ce a urmat? Victorii plătite prea scump la forțarea Prutului, la Țiganca, la Odessa, la Klețkaia, la Cotul Donului și la Stalingrad și dezastrul care i-a urmat cu distrugerea aproape completă a două armate (Armata a III-a și Armata a IV-a) care, plasate neispirat, au trebuit să se desfășoare pe un front prea larg pentru puterera lor de acoperire (150 km, respectiv 300 km) (pg 23). Totul avea să înceapă pe 19 noiembrie 1942 când, după o înaintare în forță, trupele Axei vor fi oprite la Cotul Donului și Stalingrad după care a urmat dezastrul (Vasile Șoimaru pg 22). Deviza ”fraților, scapă cine poate” (pg 27) era pe buzele tuturor chiar și a comandanților.
Eroii supraviețuitori; Vasile Marin, Vasile Cogean, Vasile Cernat, Vasile Șoimaru, Neculai Mocanu, Gheorghe Voiculescu, Nică Paiu, Minu Poede povestesc cu durere, într-un limbaj neaoș moldovenesc, despre acele vremuri de groază pentru oștean, jale pentru cei rămași acasă și restriște pentru țară.
Oameni simpli, tineri sau maturi, căsătoriți sau nu, cu familii și copii rămași acasă aveau să îndure adevărate chinuri ale iadului în tranșee, în confruntarea cu inamicul, în focul luptelor și canonadelor, înfruntând frigul, foamea, mizeria, dar mai ales spaima morții care pândea de pretutindeni și mai ales disperarea de a se salva din care izvorau adevărate acte de eroism (pg 28). ”În jurul nostru de colo-colo umblă soldați scofâlciți – slabi, obosiți, nebărbieriți, murdari de glod. Uniformele sunt zdrențuite, mantalele la fel. La orice pas întâlnești pansamente la cap mâini și picioare – fața medicului exprimă disperare. Necătând la slăbiciunea fizică evidentă, muncesc, construiesc blindaje, beschiile răsună, topoarele strălucesc. Alții taie lemne; este nevoie de o sumedenie pentru a încălzi bordeiele săpate în pământul înghețat și pentru a topi gheața de pe pereți” este consemnarea doctorului neamț Helmut Welz (pg 25).
          În suferința lor, deși erau marcați fizic până la epuizare și pregătiți psihic pentru moartea pe care o înfruntau în fiecare zi, sunt aproape unanimi în a recunoaște și suferința inamicului, fără a-i ierta excesele la care cotropitorii au supus populația românească după ruperea frontului Iași-Chișinău. Dincolo de eroismul și actele de bravură episodică, generate de dramatismul războiului, dominanta mărturisirilor eroilor supraviețuitori este jalea și suferința în care nu-și are locul decât licărul de speranță în ajutorul lui Dumnezeu. ”Stăteam ghemuiți cu arma la picior, cârciți de mocirla de pe fundul tranșeelor, apa zmârcâia în bocanci la fiecare mișcare a picioarelor. În aceste condiții, moartea acționa în fiecare ceas, în fiecare zi, fără intervenția inamicului” (pg 37).
 Retragerea și drumul spre țară, după ieșirea din încercuire, nu a fost mai puțin dramatică ”Să te retragi în plină noapte, pe un ger cumplit care încremenea totul în jurul său și cu inamicul în spate (...) în bezna nopții în vuietul vântului, departe de țara mea, departe de satul meu, departe de casa părintească! Ochii lăcrimau, lacrimile înghețau pe obraz, vântul ne biciuia fără milă,. Picioarele atârnau grele ca plumbul, amorțeau, nu le mai simțeam. Cu țurțurii de gheață pe obraz, pe bărbie, pe mustăți ne deplasam mai departe (pg 40). Să adăugăm represaliile din partea localnicilor, vânătoarea din partea partizanilor (pg 71) și umilința retragerii ca și calvarul lagărelor de prizonieri care, pentru unii, a durat mai mult decât războiul dacă au mai ajuns vreodată să se întoarcă acasă.
Atmosfera și calvarul prizonieratului ni-l descrie Gheorghe Voiculescu, unul din eroii cărții care a făcut tot războiul din est, dar a fost luat prizonier din țară după 23 august 1944 și dus în Asia Centrală, Dombas și Novokrematorskaia  ”ca să repare ce au stricat” până în 1948 când s-a întors acasă În total patru ani de război și patru ani de prizonierat. Dar parcă pentru a face diferența autorul reproduce jurnalul din prizonierat al locotenentului învățător Tache Brumă, căzut prizonier la germani în septembrie 1944 în misiune fiind la Moldova Nouă și internat în lagărul de la Wuzetz – Wastrau. (pg 117-194).  În acest jurnal este descrisă cu lux de amănunte viața din lagăr; cu restricțiile și libertățile  ei, cu posibilitatea de mișcare, exprimare, informare și opinie, cu rația de hrană, cu activitatea culturală și conferințele săptămânale, cu condițiile de cazare și relația de respect din partea comandantul lagărului căpitanul Virt.
Aflăm de la el de organizarea Armatei Naționale Române sub comanda generalului Platon Chirnoagă (membru al Guvernului Național Român de la Viena în calitate de ministru de război) la care o parte din ofițerii din lagăr au aderat. Menirea acestei structuri militare și organizări politico-administrative era să apere independența României care, în pofida imensei jertfe pe frontul de vest (peste 300.000 de soldați și ofițeri), nu a primit statutul de țară învingătoare, deși a participat efectiv la eliberarea Ungariei, Poloniei și Cehoslovaciei.
Asta și pentru faptul că după al doilea război mondial România nu a avut o personalitate de talia reginei Maria capabilă să-i apere interesele și să-i schimbe cursul istoriei. Mai mult, la finalul jurnalului răzbate o anumită recunoștință și prețuire pentru mărinimia și curtoazia tovarășilor din comandamentului sovietic de ocupație de la Wustrau care au și participat la ceremonia prilejuită de ziua națională a României (10 mai).
 Bănuim că viitorul său la înapoierea în țară va fi fost altul decât a celor care au luptat pe frontul de est și care au fost discriminați în viața socială (pg 87). Totuși ”Cu sufletul schilodit” au rămas majoritatea celor care au suferit, capitol în care este admirabil redat prin interviul lui Minu Poede care își amintește grozăviile rostogolirii bolșevicilor peste țară și crunta dezamăgire care a urmat, lumea fiind convinsă că țara a fost vândută (pg 208). ”A fost și un mai apoi” capitol absolut necesar care să completeze calvarul  început odată cu trecerea trupelor sovietice, foametei din 1946-1947, ocupației sovietice și tot ce a mai urmat ca urmare a noului regim (pg 210).
          Cu toate acestea, eroi au fost și cei care au căzut în est și cei care au căzut în vest, pentru că toți au făcut-o cu gândul la țară și la neam, iar astăzi nu se regăsesc decât în locurile de jale, meditație și amintire, adică cimitirele eroilor și pomenirile liturgice din ritualurile bisericilor și mănăstirilor noastre. Este și titlul capitolului cu care această carte de istorie trăită se încheie, a cărei stil reportericesc este mai mult decât convingător prin îndemnul său la meditație.
Asemenea evocări s-ar putea constitui și într-un îndemn pentru cei care scriu istoria, că participarea României la cel de al doilea război mondial ar trebui reevaluată și reconsiderată în contextul realităților istorice și nu pe criterii subiectiv-ideologice sau conjunctural politice, măcar și pentru memoria celor mulți și tăcuți care au căzut pentru țară, neam, credință, familie și copii, realizând acel trecut pe care istoria unui neam se sprijină. Pentru că o țară sau neam fără trecut nu are viitor, oricât de promițător și seducător ar fi prezentul.
Este o carte care trebuie citită, pentru conținutul ei, pentru valoarea și autenticitatea ei și mai ales pentru mesajul ei că războiul înseamnă jale, moarte și suferință, realități crude în fața cărora orice virtute pălește.
                                     

                                      Valeriu Lupu – doctor în științe medicale             









luni, 24 februarie 2020

CĂRȚI RARE =FEBRUARIE - 2020=




Parohia Malovăţ
Loc. Malovăţ - Jud. Mehedinţi
România
Tel. 0724.99.80.86
E-mail: stanciulescubarda@gmail.com

      



CĂRȚI RARE
=FEBRUARIE - 2020=

   

Vă rugăm să ne ,;:.permiteți să vă prezentăm  lucrările pe care le avem disponibile în stocul parohiei noastre. Ne exprimăm, totodată, speranța,  că ele vor găsi ecoul cuvenit în sufletul Dvs. și ne veți face comenzi, atât pentru nevoile Dvs.  spirituale, cât și ale celor dragi.

Parohia noastră pune la îndemână tuturor cărți ziditoare de suflet, de literatură, de istorie, filozofie și din alte domenii, tocmai în această perioadă, când, pe toate canalele de informație, suntem bombardați cu  tot felul de produse menite să ne îndepărteze de Dumnezeu. Cărțile propuse de parohia noastră pot fi hrană pentru sufletul Dvs., dar și un cadou fericit, pe care îl puteți oferi celor din jurul Dvs. Se cheltuiesc sume enorme pentru tot felul de daruri ce se fac celor dragi, deși multe sunt doar simbolice și de circumstanță. Noi vă punem la dispoziție cărți, care să fie un prieten de nădejde pe drumul către Dumnezeu, atât pentru Dvs., dar și pentru cel ce le primește ca dar din partea Dvs.  O scurtă privire asupra listei de mai jos v-ar convinge de seriozitatea ofertei noastre. Ele sunt achiziționate de la centrele eparhiale, de la diferite edituri, care s-au remarcat prin seriozitatea și competența publicațiilor în domeniile menționate mai sus.

Înțelegem că această activitate de răspândire a publicațiilor religioase creștine ortodoxe face parte din însăși misiunea noastră de a răspândi, cu timp și fără timp, cuvântul lui Dumnezeu. Datorită acestei lucrări, putem să desfășurăm și o serie de activități misionar-pastorale în parohie, de ajutorare a unor familii și persoane aflate în dificultate, donații de cărți în parohie, gratuitatea serviciilor religioase și multe altele.

Vă mulțumim cordial celor care ați comandat deja cărți. Vă mulțumim celor care ne-ați încurajat, celor care ne-ați îndrumat. Vă mulțumim și celor care nu ne-ați răspuns. Din toate am înțeles că doriți să avem lucrări cât mai bune, cât mai ziditoare de suflet și cât mai diverse. Ne străduim să împlinim această dorință a Dvs. Sperăm că prezenta ofertă să fie mult mai interesantă. Regretăm, însă, că stocurile sunt foarte mici, iar stocurile de la capitolul ,,Micul anticariat” se reduc în cele mai multe cazuri la câte un singur exemplar.

Trimitem cărți și în străinătate, dacă ne sunt solicitate, cu precizarea că taxele poștale revin cumpărătorului. Pentru trimiterile în țară taxele poștale sunt suportate de parohie.

Precizăm, de asemenea, că publicăm, de două ori pe lună, ,,Scrisoare pastorală”, pe care o trimitem gratuit tuturor familiilor din parohie, cât și la câteva sute de persoane din afara parohiei, prin poștă sau pe e-mail. Daca va interesează, comunicați-ne și vă putem trimite și Dvs. această publicație a noastră gratuit. Găsiți acolo multe lucruri care v-ar putea interesa.

În cazul în care mesajul nostru nu vă interesează sau vă deranjează, vă rugăm să ne scuzaţi, eventual să ne daţi un semn, ca să ştergem pentru totdeauna adresa Dvs. din evidenţele noastre. Oricum, să dea Dumnezeu ca acesta să fie singurul necaz al Dvs., altele să nu mai aveți.

Sănătate, pace și bucurii în viața și în casa Dvs.

 

             Aşadar, avem disponibile următoarele lucrări:



A.  Cărți recent apărute:                



1.           Pr. Prof. Dr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei ,,Ortodoxia”(1949-2018), Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2020, 672 pag., format A5, hârtie și tipar offset, copertă policromă, plastifiată, 50 lei;             

         

 Revista ,,Ortodoxia” a fost și este un fel de prințesă a revistelor bisericești. Dacă  ,,Biserica Ortodoxă Română” se voia un fel de ,,buletin” al instituției, în care să se consemneze în primul rând faptele și după aceea articolele, studiile și recenziile, dacă ,,Studii Teologice” era revista facultăților de teologie, având menirea să găzduiască, în primul rând, studiilor profesorilor, masteranzilor și doctoranzilor în teologie, revista ,,Ortodoxia” era, pe de o parte, creuzetul în care se plămădeau ideile și pozițiile teologiei românești față de curentele religioase care se vehiculau în lume la un moment dat, iar pe de altă parte, tribuna de la care răsunau vocile cele mai autorizate ale teologiei ortodoxe românești cu prilejul contactelor  pe care Biserica Ortodoxă în general și Biserica Ortodoxă Română le avea cu bisericile surori și cu cultele creștine sau religiile lumii. Ea a fost ,,vârful de lance” al Bisericii noastre în confruntările ecumenice și teologice internaționale. Nivelul acestei reviste a fost întotdeauna superior celorlalte reviste centrale bisericești. Am putea spune, că materialele cele mai bune au fost publicate aici, ca o carte de vizită a teologiei românești. Cele mai bine realizate studii ale profesorilor noștri de teologie și al celorlalți colaboratori au găsit găzduire în paginile acestei reviste. Chiar tezele de doctorat au fost selectate și au fost publicate aici doar cele care aveau deschidere spre universal, spre domeniul ecumenic. Poate pentru cititorii de rând și  pentru unii preoți a fost mai greoaie prin limbajul utilizat, dar trebuie înțeles acest lucru ca pe ceva firesc în contextul misiunii pe care îl avea revista.



2.        Colinde străvechi românești, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2019, 94 pag., 8 lei;



Colindele din acest volum au fost culese de regretata învățătoare Alice N. Sârbulescu, originară din Baia de Aramă, înainte de 1951, când a fost deportată împreună cu soțul său, medic, în Bărăgan. Acolo a locuit într-un bordei de pământ, dar, ca intelectual, a folosit timpul, adunând de la localnici folclor, în primul rând situându-se aceste colinde. Ele sunt adevărate perle ale folclorului nostru, unii dintre informatori știindu-le de la bunicii și străbunicii lor, adică de la oameni  din Bărăgan, în special din zona Călărașilor, care au trăit la jumătatea veacului al XIX-lea.  Textul cărții ne-a fost pus la dispoziție de nepoata regretatei Înv. Alice N. Sârbulescu, respectiv Doamna Deputat Oana Manolescu din Craiova.



3.        N. N. Sârbulescu, Zavera lui Tudor Vladimirescu, Ediția a III-a, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2019, 58 pag., 6 lei, piesă de teatru în patru acte.



Autorul piesei, N. N. Sârbulescu, face parte din elita intelectualității românești de la începutul veacului trecut; face parte din elita corpului didactic care a format generația celor ce au realizat Marea Unire de la 1918. Autorul este un intelectual notoriu, un patriot desăvârșit și un român adevărat. El valorifică toate cunoștințele sale dobândite din cărți și din informațiile culese de la cei ce au trăit evenimentele respective.  Pe toate acestea le coroborează cu pricepere, le expune cu măiestrie în formele unei limbi românești curate, cristaline, accesibile. Creațiile sale sunt gustate și de cei învățați, dar și de cei simpli, mai puțin școliți. Informația este împletită cu  plăcutul, cu frumosul, cu utilul și toată construcția literară realizată de domnia-sa  urmărește educarea publicului în spiritul dragostei de țară, de istorie, de valorile perene ale neamului românesc. Observăm cu ușurință, după lecturarea piesei de față, că aceste bijuterii literare își păstrează frumusețea, actualitatea și puterea educativă și azi, după mai bine de un secol de la zămislirea ei. Precizăm că prima ediție a fost apreciată și de Constantin Rădulescu-Motru. Aceasta, alături de cartea lui Gheorghe Duncea, Tudor Vladimirescu, așa cum l-am cunoscut, și cartea profesorului Ioan Neacșu, Oastea pandurilor, sunt lucrări  care se pot constitui într-un adevărat omagiu pe care-l aducem și noi marelui erou cu prilejul comemorării a două veacuri de la martiriul său.



4.        Pr. Prof. Dr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei  ,,Mitropolia Olteniei”(1948 – 2008), vol. II, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2014, 645 pag., hârtie și tipar offset, copertă policromă, plastifiată, 40 lei;           



Dacă vol. I cuprindea Secțiunea Biblică, Secțiunea Sistematică și Secțiunea Practică, vol. II este destinat Secțiunii Istorice. În el sunt înregistrate, pe discipline și probleme, cele câteva mii de materiale privind Istoria Bisericii Universale, Bizantinologia, Istoria Bisericii Ortodoxe Române și Istoria României. Nu se va putea scrie o istorie obiectivă și adevărată a Olteniei în special și a României în general, o istorie universală, fără a se face apel la studiile, documentele și manuscrisele publicate în ,;Mitropolia Olteniei”. Au colaborat istorici de elită, atât din cadrul Bisericii, cât și din cadrul culturii române în general. În ciuda cenzurii, care a supravegheat-o cu atenție multe decenii, revista, ostenitorii și colaboratorii ei au găsit întotdeauna soluții ca să poată supraviețui și în același timp să-și facă misiunea sa de revistă a spațiului cultural oltean.                 



5.        Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă Română”(1874-2014), vol. I, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2016, 636 pag., format A5, hârtie offset, tipar offset, copertă policromă, 40 lei.



Volumul I al lucrării urmărește să prezinte bazele creștinismului (Secţiunea Biblică), strădaniile Sfinților Părinți și teologi de a aprofunda învățătura creștină (Secţiunea Sistematică: Dogmatica, Morala, Filozofia creştină), cât și mijloacele și strategiile prin care creștinismul s-a putut răspândi în lume(Secţiunea Practică: Dreptul bisericesc, Liturgica, Omiletica şi Catehetica, Pastorala, Muzica, Pedagogia şi Îndrumările misionare sau Sectologia).



6.         Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă Română”(1874-2014), Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, vol. II, hârtie offset, tipar offset, copertă policromă, plastifiată, format A5, 692 pagini, 45 lei;



Cartea cuprinde capitolele: Istoria Bisericii Universale, Ecumenism, Bizantinologie, Patrologie, Istoria Religiilor, Etnografie și Folclor. Volumul conține acele materiale care privesc răspândirea creștinismului în lume timp de 2000 de ani, relațiile dintre Biserici, relațiile creștinismului cu necreștinii, evoluția sentimentului religios la diferite popoare, tradiții, obiceiuri și datini românești și nu numai. Cele mai importante din cele peste 7.000 de materiale bibliografiate beneficiază de un rezumat telegrafic. Al doilea volum își propune să prezinte creștinismul în special și religia în general ca fenomen istoric, ce s-a dezvoltat de-a lungul veacurilor în contextul unor realități culturale, sociale, politice și religioase specifice



7.                 Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Cristian Stănciulescu-Bârda, Bibliografia Revistei ,,Biserica Ortodoxă Română”(1874-2014), Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, vol. III, hârtie offset, tipar offset, copertă policromă, plastifiată, format A5, 1.000 pagini, 60 lei;       



Al treilea volum, – și cel mai dezvoltat -, cuprinde Istoria Bisericii Ortodoxe Române, Istoria României, Literatură, Folclor, Redacţionale, urmărind să prezinte apariția, răspândirea și dezvoltarea creștinismului la poporul român din epoca apostolică până în vremea noastră. O mare parte din materiale sunt însoțite de scurte rezumate, care ajută cititorul să știe mai bine despre ce este vorba în materialul respectiv. Mii de documente, manuscrise, recenzii, articole și studii sunt dedicate istoriei României și Bisericii Ortodoxe Române, iar revista noastră le-a găzduit cu generozitate de-a lungul celor 140 de ani de existență, devenind prin vreme ea însăși nu numai un depozitar, ci și un document istoric propriu-zis. Al doilea volum își propune să prezinte creștinismul în special și religia în general ca fenomen istoric, ce s-a dezvoltat de-a lungul veacurilor în contextul unor realități culturale, sociale, politice și religioase specifice (Secțiunea Istorică: Istoria Bisericii Universale, Bizantinologia şi Istoria literaturii creştine sau Patrologia, Istoria Religiilor). Creștinismul se remarcă drept o religie superioară, cu origine divină, capabilă să-și croiască drum în lume în ciuda tuturor vicistitudinilor celor două milenii ale sale, capabil să devină una din cele mai puternice religii ale lumii, în permanentă expansiune în plan spiritual.



8.        Pr.  Al. Stănciulescu-Bârda, Scrisoare pastorală, vol. X, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2019, 647 pag., 40 lei.



Cartea cuprinde numerele 361-400 din ,,Scrisoare pastorală”, publicația bilunară a Parohiei Malovăț.

Am ajuns repede la concluzia că e păcat să se piardă atâta muncă și atâta informație. Cele șase pagini în format A4 aveau ,,viața” lor de câteva zile, după care dispăreau. Trebuia făcut ceva care să le prelungească existența. Și atunci am găsit o soluție: cartea. Am adunat câte 40 de numere din ,,Scrisoare pastorală” și le-am pregătit pentru tipar sub formă de volum. Până în prezent iată că au apărut zece asemenea volume. Ele au fost răspândite de-a lungul timpului în țară și străinătate, la cititori particulari, la biblioteci publice.

În permanență, când am redactat ,,Scrisoarea pastorală”, ori când am răspândit-o, am avut conștiința că nu facem decât ceea ce ne revine ca datorie profesională, ca o prelungire a activității pastorale, ca o împlinire a misiunii de preot de a răspândi învățătura creștină. În acest sens, recomandăm călduros tuturor confraților să încerce să recurgă la instrumente similare pentru a-și împlini misiunea de preoți. Oricum, dă rezultate mulțumitoare.

Mulțumim lui Dumnezeu pentru puterea ce ne-a dat-o de a realiza cele 400 numere ale ,,Scrisorii pastorale”, respectiv cele zece volume care le conțin. Vă mulțumim dumneavoastră, cititorii și enoriașii parohiei noastre, căci fără dumneavoastră ,,scrisoarea” n-ar fi apărut, nu și-ar fi găsit rostul. Mulțumim enoriașilor care s-au ostenit de-a lungul anilor să ducă din poartă-n poartă ,,scrisoarea” fiecăruia, fie că a fost ploaie, ninsoare, cald, frig, fie că au avut timp, fie că nu au avut. Mulțumim redacțiilor unor reviste de prestigiu din țară și din străinătate, precum ,,Națiunea”(București), ,,Bibliotheca Septentrionalis”(Baia Mare), ,,Observatorul”(Toronto-Canada), ,,Omniscop”(Craiova), ,,Clipa”(Philadephia-SUA), ,,Logos și Agape”(Timișoara) și altele, care au preluat în întregime sau parțial ,,Scrisoarea pastorală”. Dumnezeu să le răsplătească, fiindcă, prin osteneala lor, au făcut și dânșii un mic apostolat pentru Domnul Hristos. Sperăm să ducem mai departe ,,Scrisoarea pastorală”  cât ne va mai răbda Dumnezeu pe această lume, sau cât ne vor mai permite autoritățile  s-o facem. Doamne ajută!



9.       Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Europa, Europa!..., Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2019, 384 pag., 30 lei;



           Lucrarea este o antologie de articole scrise de-a lungul ultimelor trei decenii pe tema raporturilor româno-europene. Sunt scoase în evidență valorile perene ale poporului român, atât de ordin material, cât și spiritual, care sunt în pericol de a fi subminate, distruse, pierdute pentru totdeauna în procesul de europenizare. Sunt analizate, de asemenea, anumite aspecte ale stărilor de lucruri și politicii europene față de națiunile ce compun uniunea, față de imigranți, față de nenumăratele curente religioase și ideologice  ce amenință viitorul european, specificitatea spiritualității europene. Este o carte care, după ce o lecturezi, te pune pe gânduri, fiindcă vorbește despre tine ca individ, despre familia ta, despre urmașii noștri, despre țara noastră.



10.        Viețile Sfinților, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2019,   vol. III, 744 pag., 50 lei;  vol. IV, 602  pag., 40 lei;  vol. V, 432 pag., 30 lei.    



Aceste volume conțin viețile sfinților sărbătoriți în timpul unui an.   Nu putem vorbi de sfinții dintr-o anumită perioadă a istoriei creștine, ci de o epocă foarte extinsă, dacă este să ne gândim că cei dintâi sfinți căzuți pentru Hristos și credința creștină au fost chiar dintre Sfinții Apostoli și ucenicii lor, iar ultimii menționați în prezentul volum au trăit în secolul al XIX-lea. Nu putem vorbi nici de sfinți dintr-o anumită parte a lumii. Unii dintre ei au trăit în Imperiul Roman și au suportat persecuțiile greu de înțeles pentru omul zilelor noastre, alții în Imperiul Bizantin și au luptat pentru apărarea valorilor majore ale învățăturii creștine, prin sinoadele ecumenice, prin scrierile lor, prin predica lor, dar mai ales prin însăși jertfa vieții lor. Alții au trăit în Europa Occidentală, alții în Rusia țaristă sau în Principatele Române.  Viețile Sfinților nu sunt povești, ci fapte de viață, scrise cel mai adesea cu sânge și lacrimi, dar și cu speranță nestrămutată. Cu ani în urmă, răsfoiam la Biblioteca Academiei din București câteva din cele peste 40 de volume din Vitae Sanctorum(Viețile Sfinților), care cuprindeau hotărârile judecătorești ale instanțelor romane privitoare la creștinii care  nu voiau să jertfească idolilor sau să mănânce din cele jertfite acestora, care nu voiau să ia parte la manifestările și sărbătorile dedicate împăratului, care era socotit zeu sau semizeu(sec. I-IV). Romanii nu ucideau pe creștini de dragul de a ucide, ci îi condamnau în urma unei judecăți oficiale, desfășurată după toate regulile procedurale, în conformitate cu legislația imperială în vigoare de la acea dată. Colecția menționată mai sus conținea, așadar, sentințele judecătorești, prin care erau condamnați la moarte pentru nerespectarea legilor imperiului. Volumul de față nu ne prezintă documente judecătorești, ci povestirea multora din acele procese. Vedem oameni simpli, oameni cu diferite ocupații, cu diferite pregătiri intelectuale, cu diferite poziții sociale, care manifestă credința și apartenența lor la Biserica lui Hristos cu un curaj impresionant. Nu se înfricoșează de judecată, de bătăi, de închisoare, de maltratări, de moarte. Mărturisesc credința lor și suportă cu un eroism cutremurător metodele sălbatice prin care li se storcea și ultima picătură de viață din trupul vlăguit și terciuit. Când pui astfel de oameni alături de unii dintre creștinii noștri de azi, care-și leapădă nepăsători credința și se duc la diferite secte pentru simplul motiv că acolo li se oferă o strachină de linte sau câțiva biscuiți, poți să realizezi cât de departe suntem de sfințenia celor de atunci! Întâlnim în acest volum creștini învățați, care-și dedică viața studiului Sfintei Scripturi și adâncirii învățăturilor ei. Luptă cu vorba și  cu condeiul  pentru apărarea învățăturilor fundamentale ale credinței creștine: Sfânta Treime, Maica Domnului, Sfintele Taine, Sfintele Icoane și multe altele. Pentru curajul lor suferă alungări din funcții, confiscări de averi, exiluri, bătăi și chiar moartea. Aceștia sunt stâlpii teologiei creștine, pe care se sprijină Biserica de două mii de ani. Astfel de modele de credință și de viață oferim enoriașilor și cititorilor noștri, într-o vreme în care mass-media, pe toate canalele sale, oferă cu totul alte modele. 

11.  Pr. Gh. Paschia, Călăuză patristică, Malovăț, Editura Parohiei Malovăț, 2016, 314 pag., 30 lei.



Cartea cuprinde peste 1600 citate(cugetări, reflecții  și maxime) culese cu atenție  din scrierile Sfinților Părinți. Acestea sunt organizate pe teme și probleme, fiind însoțite  apoi de indici tematici și de autori. Este o lucrare de pionierat în domeniu.



12.  Bucate de post, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, ediția a III-a, 2019, 328 pag., 30 lei

         

Cartea conține câteva sute de rețete de mâncăruri și prăjituri de post, murături și băuturi răcoritoare. Edițiile anterioare au fost foarte apreciate și folosite de enoriașii parohiei noastre, cât și de cititorii din afara parohiei. Mai mult, a fost achiziționată și de licee cu profil de alimentație publică, tocmai fiindcă este bine alcătuită și bine documentată.



13.   Dicționarul proverbelor religioase românești, vol. III, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2019, 642 pag., hârtie offset, tipar offset, copertă policromă, 45 lei.



 Fericitul Augustin se hotărâse să scrie o carte despre Dumnezeu. Se plimba pe plaja mării și se gândea cum să înceapă cartea, cum –o împartă în capitole. La un moment dat a văzut un copilaș, care săpa cu mânuțele o gropiță în nisip și l-a întrebat: ,,- Ce faci tu aici?” ,,- Sap o groapă, în care să torn toată apa mării!”  A zâmbit îngăduitor  Fericitul Augustin și a zis în sine: ,,Ce naivitate! Cum să torni toată apa mării într-o asemenea gropiță?” După câțiva pași, reflectând, a constatat că, de fapt, și el seamănă cu copilul: ,,Nu cumva și eu vreau să cuprind imensitatea tainei lui Dumnezeu în biata mea minte?”

Așa vor zice, poate, cunoscătorii într-ale religiei, care vor întâlni pe cineva căutând pe Dumnezeu și învățătura Sa în cuvintele simple ale țăranilor români. Și, totuși, dacă vor citi sau vor reciti nenumăratele nestemate de gândire și simțire românească și creștinească adunate pe filele acestor cărți, vor privi cu alți ochi pe anonimul trăitor al învățăturii creștine din spațiul românesc, vor iubi mai mult sufletul lui și limba românească.



14.                Iisus Hristos. Documente secrete, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, ediția a III-a, 2018, 130 pag., 8 lei.



Cartea aduce în atenție o serie de documente din vremea activității pământești a Mântuitorului, documente aflate în arhivele Vaticanului, de o importanță deosebită pentru învățătura creștină ortodoxă. Documentele ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos a fost într-adevăr persoană istorică, ci nu invenția Sfinților Evangheliști, că autoritățile romane Îl urmăreau pas cu pas, așa încât fiecare cuvânt și faptă a Lui erau raportate de iscoade. Periodic, guvernatorul roman sintetiza notele informative culese din teren și transmitea un raport detaliat împăratului la Roma. Aflăm de aici că însuși împăratul era interesat de Mântuitorul și, dacă nu s-ar fi întâmplat condamnarea Lui, Domnul Iisus ar fi fost în scurt timp prins și trimis la Roma, la împărat. Cele relatate în documentele în discuție sunt atestări auxiliare ale minunilor săvârșite de Mântuitorului, ceea ce constituie încă o dovadă că acele minuni s-au săvârșit cu adevărat. Din lectura cărții înțelegem mai bine mecanismul procesului lui Iisus, contribuția pe care personajele care apar în Sfintele Evanghelii mai puțin conturate și-au adus-o la judecarea și condamnarea Lui. Lectura cărții ne ajută să ne întărim în credință și să înțelegem mai bine realitățile istorice în care a activat Mântuitorul Iisus Hristos.



15.  Amintiri despre Titani(Mitropoliții Antonie Plămădeală, Bartolomeu Anania și Nestor Vornicescu), ediție  îngrijită de Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, Bârda, 2017, 313 pag., hârtie offset, tipar offset, copertă policromă, 20 lei.



Sunt amintiri culese de-a lungul a peste zece ani de la diferite personalități din țară și străinătate referitoare la Mitropoliții Antonie Plămădeală, Bartolomeu Anania și Nestor Vornicescu. Dintre semnatarii amintirilor cuprinse în volum cităm: Vasile ANDRU, Nicolae  Dabija, Stelian GOMBOȘ, Vasile MALANEŢCHI, Vasile MIRON,  Andrei ȚURCANU, Grigorie BĂBUȘ,  Nicolae BUD,  Gheorghe CALOTĂ,  Cornel COSTEA, Gheorghe DEACONU, Claudia DRĂGAN, Ștefan DUMITRESCU, Adina FACINA, Dumitru ICHIM, Emil ISTOCESCU, Ioan Șt. LAZĂR,  Gheorghe PANZA, Eugen PETRESCU, Ioana REVNIC,  Dorin-Cătălin SAS, Doina DRĂGUȚ, Gabi GABOR, Constantin MĂNESCU, Cristian MURARU, subsemnatul și mulți alții.  Sunt pagini de suflet, care vin să contureze încă o dată imaginea celor trei ierarhi.

 Într-o vreme în care Biserica și slujitorii ei, - foști și actuali -, sunt denigrați în mod sistematic, punându-li-se în seamă învinuiri grave, mai mult sau mai puțin fanteziste, în intenția diabolică de a submina unul din stâlpii de susținere ai edificiului național românesc, dăm la lumina tiparului această carte. Ea are și rolul de a demonstra contrariul celor afirmate de către detractori, pe lângă acela de a scoate la lumină încă o dată măreția unor personalități de prima mână ale Bisericii noastre.



16.  Unirea dintotdeauna, Bârda, Editura Cuget Românesc, 2018, 120 pag., tipar offset, hârtie offet, copertă policromă, 10 lei;



Lucrarea reunește mai mule articole și studii  dedicate Marii Uniri de la 1918. Ele reușesc să ne contureze evoluția ideii de realizare a României Mari din cele mai îndepărtate timpuri până la finalizarea acestui proces măreț din istoria românilor. Sunt urmărite documentele de arhivă, mențiunile presei din epocă, dar și realități concrete din viața de zi cu zi a celor ce au trăit marele eveniment.  Iese în evidență cu prisosință rolul major al Bisericii Ortodoxe Române întru realizarea României Mari.



17.   Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Amintiri din paradis, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2014, 270 pag., 16 lei;



Sunt cuprinse în carte o parte din amintirile autorului din copilărie, din școala primară, școala generală și seminarul teologic. Pentru fiecare dintre noi perioada copilăriei este cea mai frumoasă din viață, este raiul trecerii noastre prin lume, căruia îi purtăm nostalgia de-a lungul întregii vieți. Indiferent cât de tristă ar fi fost această perioadă, indiferent câte necazuri, lipsuri și suferințe am fi trăit, ea rămâne, totuși, plină de duioșie, de sinceritate, de curățenie sufletească. Atunci suntem cu adevărat apropiați de părinții noștri, iubim și suntem iubiți, suntem mai lipsiți de griji, de ambiții și patimi. Avem datoria să consemnăm astfel de fapte și trăiri, chiar dacă nu suntem de talia lui Creangă. Lucrarea de față vine să zugrăvească viața unui   copil de la țară în a doua jumătate a secolului trecut și, de ce nu, se constituie într-o adevărată frescă de epocă. Numeroase fotografii de familie din epoca respectivă însoțesc volumul.             



18.                I. Neacșu, Oastea pandurilor, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2017, 170 pag., 20 lei, tipar offset, hârtie offset, copertă policromă.



Prof. Ioan Neacșu din Batoți(MH)(1889-1969), fost profesor la Liceul ,,Traian” din Tr. Severin, știe să strunească excelent cuvântul scris. Frazele sunt frumos rotunjite, mustind de informație; ideile se înșiruie cuminți, formând adevărate planuri citadine, cu bulevarde, străzi, intrări, cu parcuri și locuri de agrement, cum ar fi spus Nicolae Iorga. Cartea lui Ioan Neacșu se citește cu plăcere, curiozitatea stăpânind pe cititor de la un capăt la altul al său. Nu trebuie să fii istoric ca s-o lecturezi. Autorul știe să-i servească cititorului informațiile în mod gradat, fără a-l copleși, fără a-l plictisi. Când termini această carte, exclami cu admirație și convingere: iată cum un istoric adevărat ne învață ce-i dragostea de neam, de țară, de marii eroi; iată cum un  intelectual de provincie reușește să intre în rândul istoricilor consacrați prin muncă cinstită și asiduă, prin competență și prin dragoste de adevăr. Și în cazul de față, Istoria se dovedește a fi o adevărată ,,învățătoare a vieții”, cum ar fi spus Herodot. Cititorii vor fi cei care vor aprecia mai bine valoarea cărții și a autorului și, dacă aprecierile vor fi pozitive, mulțumirea editorului va fi deplină. A fost admirabilă strădania Doamnei Înv. Eugenia Bordeiașu, fiica autorului, de a nu lăsa uitarea să se aștearnă peste opera atât de valoroasă a tatălui său. Să tot ai așa copii!



19.                Prof. C. Negreanu, Istoria proverbului românesc, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 160 pag., format A5, hărtie offset, copertă policromă,  16 lei.



Constantin Negreanu a inițiat o adevărată școală de paremiologie în Mehedinți. El însuși și-a luat doctoratul cu o teză despre proverbele românești, a editat câțiva ani o revistă de paremiologie, a organizat și condus patru simpozioane naționale de paremiologie, a reeditat vechi culegeri de proverbe românești, a publicat numeroase articole și studii în țară și străinătate despre proverbele românești și era pe punctul de a obține aprobările necesare pentru a înființa la Tr. Severin o secție a Academiei Române pentru studiul proverbelor. Suflul morții l-a smuls dintre noi și proiectele lui au rămas neîmplinite. Prin strădaniile şi generozitatea lui NEGREANU se realizase ceva în Mehedinţi. Ceva trainic, ceva ce trebuia să dureze! Dar aripile lui NEGREANU s-au frânt înainte de vreme şi, odată cu el, din păcate, s-au ruinat şi proiectele ce le iniţiase. Aripa morţii a bătut păstorul şi s-au risipit oile. Azi toate realizările, proiectele şi visele lui NEGREANU au rămas amintire, au devenit ele însele istorie. Au rămas exemplu şi au devenit reproş pentru cei ce nu au mai continuat opera începută. NEGREANU a pus temelia. Aceasta nu trebuia să rămână un zid părăsit, ci zidirea trebuie să continue. în această temelie NEGREANU a zidit însuşi sufletul şi tinereţea lui şi tocmai de aceea am convingerea că zidirea nu se va surpa. Publicarea cărţii de faţă sperăm să fie un semn în acest sens



20.                Pr. Al. Stănciulescu-Bârda,  Folclor din Mehedinți, Bârda, Editura Cuget Românesc 2017, 261 pag., 20 lei, hârtie offset, tipar offset, copertă policromă.



Am adunat, de la tinerețe până azi, ori de câte ori am avut prilejul, aceste nestemate ale sufletului românesc. În ele am găsit bucurie, durere, dragoste, mângâiere și speranță. Am cules folclor de la oameni școliți, dar și de la neștiutori de carte. Piesele cele mai pline de sens și frumusețe au fost cele culese de la oamenii simpli, neinfluențați de lecturi, dar și de la oamenii greu încercați în viață. Cântecul le-a fost acestora ca un înger păzitor, însoțitor cotidian la bine și la rău. Cu cântecul în suflet și pe buze, greul n-a mai fost atât de greu, durerea n-a mai fost atât de mare, bucuria a fost trăită cu mai multă intensitate. Cântecul a făcut legătura între oameni și între generații, a vorbit despre vremuri de vitejie și de mărire ale neamului, a proslăvit eroi, a descris în limbajul său dragostea, dorul, jalea, nădejdea de mai bine. Dacă Dumnezeu n-ar fi dat oamenilor și  muzica alături de hrană, de apă și de aer, de dragoste, de credință și speranță, lumea ar fi fost mult mai săracă, mai puțină, mai tristă, mai îndobitocită.





21.    Pr. Prof. Dr. Al. Stănciulescu-Bârda, Studii și documente privind Istoria României. Vol. III. Banatul, Craiova, Editura Sitech, 2013, 631 pag., 50 lei;          



Cartea cuprinde 1073 documente inedite din perioada 1780-1886 privitoare la Banat, provenind din cancelariile bisericești, politice, militare și administrative din Vârșeț, Karloviț, Viena, Buda, Pesta, Sibiu, Timișoara, cât și un manuscris bănățean, - variantă locală din 1804 a lui Supllex Libellus Valachorum - , descoperit la Biblioteca Academiei Române din București. Primul volum din această serie a apărut în 2003 și în el au fost analizate aspectele istorice desprinse din aceste documente. Volumul al II-lea a apărut în  2010 și în el erau analizate aspectele juridice(drept internațional, administrativ, civil, penal, medicină legală etc.), cât și cele de drept canonic. Documentele în discuție prezintă însă aspecte mult mai variate, care ilustrează viața românilor bănățeni din perioada respectivă. Sunt pagini emoționante, care vorbesc despre Răscoala lui Horea, revoluția franceză, revoluția de la 1848, numeroasele războaie austro-turcești, austro-franceze, epidemiile de ciumă și de holeră, care au decimat populația Europei acelei vremi. În ele surprindem starea materială și spirituală a românilor, relațiile lor cu autoritățile politice, militare și bisericești, cu celelalte naționalități conlocuitoare. Nu lipsesc nici documentele care ne vorbesc de renașterea conștiinței naționale, de lupta românilor pentru  afirmare politică, bisericească, culturală și socială. Găsim aici o adevărată cronică a noutăților editoriale ale vremii, apariția și răspândirea publicațiilor românești din Banat și Transilvania, care și-au adus din plin aportul lor la progresul poporului român. Găsim aici figurile unor mari luptători pentru drepturile românilor, apariția și dezvoltarea școlilor, asistenței medicale și multe altele.        

Astăzi, când apar tot mai puține volume de documente, cartea noastră este o noutate binevenită în spațiul cultural românesc și sperăm că ea va fi bine receptată de cititori, de cercetători, de toți iubitorii de cultură ți de istorie românească.

 În cazul în care vor exista solicitări, vom reedita primele două volume. Raportat la prețurile actuale, primul volum ar costa 15, 00 lei, iar al doilea   aprox. 40 lei. Așadar, primim înscrieri și la acelea.



22.                D. Bălașa, Țara Soarelui sau Istoria Dacoromâniei, Bârda, Editura ,,Cuget Romanesc”, 342 pag., format A5, hartie offset, tipar offset, coperta policroma, plastifiata, 25 lei.



Părintele Bălașa scrie cu convingerea că dacii n-au pierit, ci, dimpotrivă, s-au dezvoltat de-a lungul istoriei ca un popor măreț, cu  notabile realizări în toate domeniile de activitate. Își susține tezele cu nenumărate dovezi documentare, arheologice, lingvistice, etnologice. Poate unele dintre ideile sale vor fi contestate de anumiți cercetători, dar, cu siguranță, de multe va trebui să se țină seamă în istoriografia românească viitoare. Bătrânul istoric nu se sfiește să răstoarne statui, să atace teze care păreau de neclintit până de curând și să ne dea un exemplu grăitor de ceea ce înseamnă a fi istoric și patriot. Când citești cărțile Părintelui Bălașa, - tu însuți fiind român -, te simți mai puternic, mai mândru, mai optimist, mai încrezător în viitorul nației tale, cu mai multă speranță în propriul tău viitor. Bătrânul istoric se dovedește a fi, cu prisosință, un bătrân al nației sale, un învățător, un dascăl. Scoate la lumină acele momente înălțătoare ale trecutului, care ne pun la loc de cinste în rândul marilor popoare ale Europei, ce-au reușit să-și cucerească demn drumul prin veacuri, convingându-ne că avem toate șansele să redevenim noi înșine; aduce în discuție situațiile critice ale istoriei noastre, poticnirile și insuccesele, felul cum am știut și am reușit să le depășim, convingându-ne că vom găsi întotdeauna resursele necesare să revenim pe linia de plutire, ne convinge, vorba poetului, că ,,românul are șapte vieți în pieptu-i de aramă”.  Nu mai este posibilă realizarea Daciei Mari ca entitate juridică, element de drept internațional, fiindcă contextul politic nu mai permite un asemenea fapt istoric. Totuși, în contextul europenizării și globalizării, daco-românii au datoria sfântă să întărească legăturile lor cu frații de aceeași origine de dincolo de fruntariile politice, să-i ajute să-și păstreze limba, credința, muzica, dansul și tradițiile, într-un cuvânt, să-i ajute să-și păstreze specificitatea etnică, lingvistică și spirituală. În sensul acesta, istoricul ne asigură că putem realiza Dacia Mare. O Dacia Mare în conștiințele noastre, în concertul spiritual de valori al lumii. Cărțile Părintelui Dumitru Bălașa nu se adresează numai istoricilor, cercetătorilor, specialiștilor, ci sunt scrise într-o limbă ușor accesibilă tuturor iubitorilor de istorie românească, de limbă și de țară românească. Astăzi, în contextul unei perioade critice, în care românii sunt atât de încercați pe plan intern sub toate aspectele și atât de discreditați pe plan extern, când sunt tratați de multe ori ca niște rude sărace și înapoiate ale europenilor, Părintele Bălașa ne aduce destule argumente, care ne fac să înțelegem că acestea sunt încercări și crize de moment și că valorile adevărate de care dispune poporul român sunt perene  și nu vor fi distruse, așa cum speră vrăjmașii lui. Părintele Dumitru Bălașa este un învingător, fiindcă a plecat dintre noi cu convingerea că a făcut ceea ce trebuia să facă în calitate de român, de creștin, de preot. Chiar dacă unele dintre tezele și ipotezele pe care le propune vor fi contestate, poate infirmate, despre autor se va vorbi mult de aici înainte, cărțile sale vor fi tipărite și retipărite, cititorii vor găsi în ele mereu prospețimea informațiilor documentate, iar dacii vor reveni mereu în conștiința acestora și datorită cărților Părintelui Bălașa. Cărțile Părintelui Bălaşa sunt  un act de autentic patriotism într-o vreme în care globalizarea şi înstrăinarea devine  crezul unor întregi generaţii. După ce le citeşti, nu poţi decât să exclami: ,,Într-adevăr, cine n-are bătrâni să-şi cumpere!"





23.                D. Bălaşa, Dacii de-a lungul mileniilor, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 286 pag., format A5, hărtie offset, copertă policromă,  20 lei.



Parcurgând cărţile Părintelui Dumitru Bălaşa dedicate istoriei dacilor, sesizezi cu uşurinţă că sunt scrise de un mare patriot şi deţin ele însele o mare doză de patriotism, care te copleşeşte. Datorită cărţilor Părintelui Dumitru Bălaşa, dacii îşi regăsesc vadul în istorie, în ciuda celor ce-au făcut tot ce le-a stat în putinţă să-i facă să dispară de pe scena ei. Părintele Dumitru Bălaşa este un învingător, fiindcă a plecat dintre noi cu  convingerea că a făcut ceea ce trebuia să facă în calitate de român, de creştin şi de preot. Chiar dacă unele dintre tezele şi ipotezele pe care le propune vor fi contestate, poate infirmate, despre autor se va vorbi mult de aici înainte, cărţile sale vor fi tipărite şi retipărite, cititorii vor găsi în ele mereu prospeţimea informaţiilor documentate, iar dacii vor reveni mereu în conştiinţa acestora şi datorită istoricului Dumitru Bălaşa.



24.                Gheorghe Duncea, Tudor Vladimirescu, aşa cum l-am cunoscut,  Bârda, 2015, 150 pag., 6 lei;  



Gheorghe Duncea a fost căpitan al lui Tudor Vladimirescu. Este unul dintre prietenii cei mai apropiați ai lui Tudor Vladimirescu. Au fost împreună de la vârsta de cinci ani. Au fost colegi de școală, tovarăși în afaceri, în armată, în lupte. Lucrarea de față cuprinde însemnările scrise de autor la câteva zile după asasinarea lui Tudor, când Duncea însuși se aștepta să fie prins și executat. Este un text scris ,,cu limbă de moarte”, pentru a se ști de către urmași lucruri necunoscute din biografia marelui erou. Însemnările lui s-au păstrat ,,la căpriorul unei case” din Prejna, au fost transcrise de un urmaș al său, au fost publicate în reviste din perioada interbelică sub formă de serial  și văd acum pentru prima dată lumina tiparului sub formă de carte. Lucrarea este însoțită de un studiu introductiv semnat de Pr. Stănciulescu-Bârda.   Ne facem o datorie de conștiință din publicarea acestui manuscris și sperăm că el va intra în circuitul științific și-n atenția istoricilor și a marelui public.  



25.   Nicolae Iorga, așa cum l-au cunoscut, Bârda,  Editura ,,Cuget Românesc”, 2012, 272 pag., 20 lei;



Lucrarea este rodul unor căutări desfășurate în ultimii treizeci de ani. Nenumărate scrisori și mesaje am adresat de-a lungul celor trei decenii către toți cei ce l-au cunoscut pe marele savant. Am publicat anunțul în multe reviste și ziare și rezultatul s-a concretizat în această carte. Întâlnim aici  amintiri despre Nicolae Iorga semnate de foști studenți, secretari, prieteni, apropiați ai săi din țară și din străinătate, precum Nicolae Bocancea, Traian Cantemir, Alexandru Ciorănescu, Alexandru Ciurea, Ioan Cociu, Gheorghe Cunescu, Nicolae Fuiorea, Ieremia B. Ghita, Nicolae Grigoraș, Gheorghe Iliescu-Izvoare, Constantin Pavel, Alexandru Petrescu, M. Petrescu-Dâmbovița, Ion Larian Postolache, Alexandru Predescu, Ioan Rămureanu, Petru Rezuș, Constantin Robescu, I. I. Rusu, Stela  Serghie, Dan Simonescu, Ene Stanciu, Haralambie Teodoru, Gh. Vețeleanu, D. Bălașa, I. C. Chițimia, Rodica Ciocan-Ivănescu, Gheorghe  Hrușcă, Ioan T. Ionescu, I. Ionescu, C. Lodovescu, Gh. Ruscanu, Maria Schmidt, Ilie Grămadă, Aurel Bordenache, Emilia Comișel, Gunther Schuller, Alexandru Andronic, A. Mihăescu, Iosif E. Naghiu, Nicolae Petrescu, Gheorghe Șinca, Haralambie Teodoru,  Teodor Costescu, Gh. Dumitrescu-Bistrița,George Magherescu, Mircea Iosif, Gh. Paschia, Em. D. Petrescu, Gh. Popescu, Jozsi  Sandor, Virgil Medan, Antonie Plămădeală și mulți alții.         Mulțumesc lui Dumnezeu că mi-a dat ideea de a aduna aceste amintiri inedite, dar regret că ideea mi-a venit mult prea târziu. S-ar fi putut aduna mult mai mult material! Asta este!



26.                Pr. D. Bălașa, Marele atentat al Apusului papal împotriva poporului român, Bârda, Editura ,,Cuget Romanesc”, 150 pag., format A5, hartie offset, tipar offset, coperta policroma, plastifiata, 16 lei.    



 Editura noastră a publicat cartea regretatului părinte Dumitru Bălaşa, Marele atentat al Apusului papal împotriva poporului român. Ea reprezintă o noutate în domeniu, în sensul că urmăreşte contactele pe care le-a avut poporul român pe o perioadă de cea. două milenii cu Occidentul, cât şi implicaţiile pe care le-a avut scaunul papal, mai precis papa, cu aceste contacte româno-occidentale. În spatele unor evenimente cruciale din istoria românească s-au vehiculat interese ale papalităţii de expansiune şi prozelitism în spaţiul românesc. Părintele Dumitru Bălaşa apelează pentru justificarea susţinerilor sale la o bibliografie impresionantă şi la reinterpretarea unor documente şi cronici de epocă mai mult sau mai puţin cunoscute în lumea ştiinţifică românească. Autorul este conştient de importanţa filonului dacic în spiritualitatea românească şi tocmai de aceea tratează poporul român drept popor „daco-român”. Conştiinţa descendenţei româneşti din trunchiul traco-dacic îl aveau şi popoarele occidentale cu care românii au intrat în contact de-a lungul vremii şi acest lucru le-a făcut să aibă o politică în mare parte ostilă, menită să împiedice realizarea idealului românesc de „Dacia Mare”. Părintele Dumitru Bălaşa socoteşte că realizarea acestui ideal a constituit un adevărat fir roşu al întregii istorii româneşti bimilenare şi în sprijinul acestei teze aduce argumente documentare mai mult decât convingătoare. Părintele Dumitru Bălaşa se dovedeşte a fi, – şi în cazul de faţă –, ca preot şi istoric, un adevărat bătrân al naţiei sale. Repune în discuţie fapte şi evenimente istorice, documentează fiecare afirmaţie, ne prezintă lucruri, pe care le credeam arhicunoscute, ori altele mai puţin cunoscute şi ne face să cădem pe gânduri. Ne dă sfaturi cu discreţie, dar mai degrabă ne ajută să ajungem la concluzii. Nu îndeamnă la ură, la şovinism, ci doar la cumpătare, prudenţă şi obiectivitate. Papalitatea pentru el este elementul cheie, care a condus din umbră multe dintre evenimentele ce au adus atâta suferinţă strămoşilor şi moşilor noştri, care au provocat ură şi războaie între popoare. Neamurile au fost adevăraţi pioni de şah, pe care papa i-a folosit ca să-şi atingă scopurile, să-şi întindă stăpânirea. Dacă astăzi atâţia consideră legăturile ce se ţes vizibil între lumea ortodoxă şi cea catolică drept o binecuvântare, un dar al papalităţii, părintele Bălaşa ne îndeamnă la prudenţă şi la multă, multă atenţie. Calul troian prezintă multe surprize şi de aceea e bine să fim suficient de maturi în abordarea evenimentelor. Istoria stă mărturie în acest sens. Cine are urechi de auzit să audă! Aceştia ar trebui să fie cititorii de toate categoriile, diplomaţii, dar mai ales cei ce-şi iubesc cu adevărat ţara. Cartea părintelui Bălaşa este un act de autentic patriotism într-o vreme în care globalizarea şi înstrăinarea devine crezul unor întregi generaţii. După ce o citeşti, nu poţi decât să exclami: „într-adevăr, cine n-are bătrâni să-şi cumpere!”





27.   Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Scrisoare pastorală, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, vol. IX, 2018, 641 pag., 40 lei, hârtie offset, tipar offset, copertă policromă.



În lucrare sunt cuprinse numerele 320-360 din ,,Scrisoare pastorală”, publicația Parohiei Malovăț. O primă parte din articolele cuprinse în carte conţin, cum era şi firesc, teme religios-morale, menite să contribuie la întărirea credinţei enoriaşilor noştri, respectiv a cititorilor, la repunerea în viaţă a virtuţilor morale, la familiarizarea cu valorile învăţăturii şi vieţii noastre creştine. O altă parte a materialelor cuprinse în cele ce urmează abordează cele mai ,,fierbinţi” probleme ale actualităţii cu implicaţii religios-morale din parohie, din ţară, dar chiar şi din lume. Sunt puse în discuţie fapte, întâmplări şi probleme, care sunt uneori capăt de afiş în rândul ştirilor zilei, sunt analizate, sunt scoase în evidenţă aspectele pozitive, demne de urmat şi aspectele negative, menite să trezească cititorilor noştri repulsie şi să-i determine să nu repete astfel de fapte.  O altă categorie de materiale priveşte viaţa parohiei. E vorba de tot felul de evenimente, de activitate pastoral-misionară, culturală, administrativă şi gospodărească. Prin materialele de acest fel, publicaţia noastră şi, în cazul de faţă, cartea, devine o adevărată cronică a unei parohii, a unei localităţi, dar şi un adevărat manual de Pastorală, în care, cu obiectivitate  şi transparenţă, se scot în evidenţă ,,secretele”  care au contribuit la realizarea unei parohii prospere  în lumea de azi atât de debusolată şi secularizată.



28.                Pr. Dr. Al. Stănciulescu-Bârda, Dicționarul proverbelor religioase românești, vol. II, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2017, 567 pag., hârtie offset, tipar offset, copertă policromă, 40 lei.



Domnul Prof. Univ. Dr. Wolfgang Mieder este considerat  cel mai competent paremiolog din lume, datorită studiilor sale și prestigioasei reviste internaționale de paremiologie ,,Proverbium”, pe care o editează.  De mai bine de trei decenii, între noi s-a legat o adevărată prietenie, reprezentată prin numeroase scrisori, schimburi de cărți și colaborări la ,,Proverbium”.  Domnul Prof. Univ. Dr. Wolfgang Mieder  a luat act cu mult interes de strădaniile subsemnatului de a realiza Dicționarul proverbelor religioase românești, iar când a răsfoit primul volum, a exclamat că ,,nu cunoaște un alt popor, care să aibă o zestre paremiologică cu profil religios atât de bogată.  Numai un popor cu existență milenară putea să creeze un asemenea tezaur.”  Iată un adevăr incontestabil. Aducem drept argument și prezentul volum.



29.  Pr. Al. Stănciulescu-Bârda, Scrisoare pastorală, vol. VIII, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2016, 624 pag., hârtie offset, tipar offset, copertă policromă, format A5, 40 lei;



Volumul cuprinde numerele 280-320 din ,,Scrisoare pastorală”, publicația bilunară a parohiei Malovăț. Dacă a fost de folos sau nu, Dumneavoastră, cititorii, puteți aprecia. Personal, regret că nu am putut s-o  fac mai bună, mai de folos sufletesc. Cu siguranță, că ar fi trebuit mult mai mult material religios. Am ținut seamă de preferințele celor mulți și am căutat s-o fac cât mai accesibilă și cât mai plăcută, pentru a atrage cititorii. Am fugit de limbajul de lemn, specific atâtor publicații de acest gen; am introdus rubrici de larg interes, cum ar fi cele legate de aspectele sociale, culturale, de folclor, de istorie, pagini memorialistice, numeroase știri legate de viața parohiei și de activitatea preotului. Am publicat pagini de zidire sufletească, de întărire în credință, materiale în care am luat atitudine față de prozelitismul sectar. Am analizat, pe cât ne-a stat în putință, numeroase aspecte sociale, politice și religioase din țară și din străinătate, trecându-le prin filtrul de gândire al omului de la țară, nepoluat de ideologii politice și de partid. Am avut mereu în centrul atenției interesele țării, ale Bisericii, ale neamului românesc, ale comunității locale. Am valorificat, pe cât ne-a stat în putință, comoara folclorului mehedințean, scoțând la lumină, pentru prima dată, culegeri pe care le-am făcut pe teren în urmă cu peste 40 de ani. Prin paginile memorialistice am conturat adevărate fresce de epocă, am readus în actualitate oameni, fapte, întâmplări de altădată, zugrăvind astfel personalitatea oamenilor din aceste părți, concepția lor despre lume și viață, contextul politico-social prin care au trecut, greutățile, necazurile și bucuriile lor. Multe dintre materialele publicate în ,,Scrisoare pastorală” au alcătuit cărți tematice. ,,Scrisoarea pastorală” rămâne o mărturie, că Biserica are și azi un rol important în peisajul religios, cultural și social al satului românesc în special și al societății în general, că se poate realiza ceva chiar și la nivelul unui sat, dacă vrea Dumnezeu și oamenii depun un pic de strădanie. Regretăm că nu am putut să-i oferim o altă haină, un aspect de revistă propriu-zisă, dar aceasta a fost formula cea mai potrivită și mai ieftină pentru ca să rezistăm.



30.   Viețile Sfinților, vol. IV, Malovăț, Editura Parohiei Malovăț, 2014, 608 pag., 40 lei;    



   Vol. IV cuprinde viețile sfinților din lunile august, septembrie și octombrie. Este imposibil ca cititorul acestei cărți să nu trăiască adevărate clipe de înălţare sufletească şi întărire în credinţă. Sfântul prezentat în carte devine un contemporan al nostru, indiferent de epoca în care a trăit, indiferent de contextul în care a luptat pentru credinţă. Sfântul devine un exemplu demn de urmat, un îndemn şi un prieten care ne încurajează pe fiecare dintre noi să nu ne dăm bătuţi în lupta contra răului. Cel ce citeşte şi meditează asupra Viețile Sfinților încearcă să păşească şi el pe urmele sfinţilor. Le înţelege gândurile, faptele şi vorbele; înţelege idealurile sacre care i-au animat până la jertfa supremă pentru Domnul Hristos şi nu se mai dă atât de uşor bătut în strădania lui de mântuire. Sfinţii sunt semenii noştri, oameni ca şi noi, supuşi slăbiciunilor şi ispitelor vieţii, care au devenit adevăraţi campioni ai spiritului. Sfinţii s-au apropiat de Dumnezeu au devenit mai mult sau mai puţin asemenea Lui prin sfinţenia vieţii lor. Viețile Sfinților  ne dovedesc cu prisosinţă că noi cei ce suntem creaţi după chipul lui Dumnezeu putem atinge nivelul superior al asemănării cu El. Dacă cititorii noştri vor experimenta o asemenea performanţă în urma lecturii acestor volume, strădania noastră va fi răsplătită cu prisosinţă. 



31.                Călăuză biblică,  426 pag., 30 lei;                 



Cartea este o antologie de cugetări și sfaturi înțelepte selectate din Sfânta Scriptură, organizate pe teme și probleme, cu indici și note de subsol. Lucrarea nu este o concordanță biblică, ci ea se vrea chiar o călăuză în viața duhovnicească a cititorilor. Numeroase texte cuprinse în această lucrare sunt însoțite de comentarii, care ajută pe cititor în înțelegerea mai adâncă a sensurilor mesajului biblic. Cel care a selectate aceste texte, a făcut cuvenitele comentarii și explicații, prefața și indicii, a îngrijit ediția, este Pr. Al. Stănciulescu-Bârda.





                       B. Cărți în curs de apariție: 



32.  Mânăstirea profanată; 

33.  Nunta din Transilvania; 

34.  Dicționarul proverbelor religioase românești, vol. IV; 

35.  Religia și proverbul românesc;

36.  Războiul Crucilor;

37.  Cuvioasa Teofana Basarab;

38.  Inima mamei

39.  Coșulețul cu flori



     C. Micul anticariat:  



40.  Abdolah, K., La porțile moscheii, București, Editura Univers, 2008, 300 pag., 10 lei;

41.  Acatistul Sf. Trei Ierarhi, Iași, Editura Trinitas, 2000,  64 pag., 5 lei;

42.  Anghel, P., Oaspeții bătrânului Catul, București, editura Cartea Românească, 1984, 366 pag., 7 lei;

43.  Apetrei, E., Mecanofonocardiografie, București, Editura Medicală, 1977, 164 pag., 12 lei;

44.  Balaguer, J., Forja, București, Editura Adevărul, 1992, 320 pag., 7 lei;

45.  Banks, R., Rezervația, București, Editura Univers, 2009, 250 pag., 10 lei;    

46.  Barry, S., Calea cea lungă, București, Editura Univers, 2007, 240 pag., 10 lei;

47.  Băran, V., Ancheta, București, Editura Cartea Românească, 1972, 180 pag., 5 lei;

48.  Biet, Ch., Don Juan – Mitul cuceritorului, București, Editura Univers, 1998, 112 pag., 5 lei;

49.  Blaga, Serapion, Prințesa Tamaz, Editura Gheea, 2000, 288 pag., 10 lei;

50.  Bourget, P., Crima de a iubi, Craiova, Editura Mondo, 1991, 134 pag., 3 lei;

51.  Brăescu, M., Îmi amintesc și-mi imaginez, București, Editura Carpathia, 2010, 240 pag., 5 lei;

52.  Carr, J. L., O vară la țară, București, Editura Univers, 2007, 126 pag., 3 lei;

53.  Castillon, C., Insecta, București, Editura Univers, 2008, 126 pag., 4 lei;

54.  Codul rutier 2003 în 1100 întrebări, București, Editura Național, 2003, 364 pag., 10 lei;

55.  Charney, D., Înainte de Shogun, Craiova, Editura Tribuna, 704 pag., 10 lei;

56.  collins, J., Excelența în afaceri, București, Editura Curtea Veche, 2010, 374 pag., 10 lei;

57.  Colton, J., Colton, S., Iridologie, București Editura Teora, 1996, 120 lei, 7 lei;

58.  Constantinescu, M, Liman virtual(versuri), București, Editura Cartea Românească, 1983, 60 pag., 3 lei

59.  Constelația lirei, București, Editura Cartea Românească, 1987, 380 pag., 15 lei;

60.  Crumey, A., Pfitz, București, Editura Univers, 2007, 174 pag., 5 lei;

61.  Cuvinte duhovnicești, Craiova, Editura Contrafort, 2006, 390 pag., 25 lei;

62.  Dangor, A., Fructul amar, București, Editura Univers, 2007, 302 pag., 10 lei;

63.  Desmarest, Marie-Anne, Torente, București, Editura Porus, 1992, vol. I, 320 pag., 6 lei; vol. II; 290 pag., 6 lei; vol. III, 304 pag., 6 lei; vol. IV, 206 pag., 6 lei; vol. V, 190 pag., 6 lei; vol. VI, 208 pag., 6 lei; 

64.   Dumas, A., Contele de Monte Cristo, București, Editura Eden, 1992, vol. I-III, 480 + 450 +500 pag., 45 lei;

65.   Dumas, A., După douăzeci de ani, București, Editura Eden, 1992, vol. I-II, 464+446 pag., 30 lei;

66.   Duteurtre, B., Fetița și țigara, București, Editura Univers, 2008, 124 pag., 5 lei;



67.   Epitafuri, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2003, vol. I, 316 pag., 20 lei;

68.   Faulkner, W., Zgomotul și furia, București, Editura Univers, 2007, 300 pag., 10 lei;

69.   Fruttero, C., Femeia de duminică, București, Editura Univers, 2008, 384 pag., 7 lei;

70.   Fulga, L., Salvați sufletele noastre, București, Editura Eminescu, 1984, 304 pag., 7 lei;

71.   Gaarder, J., Fata cu portocale, București, Editura Univers, 2009, 160 pag., 4 lei;

72.   Getino, O., Îi spuneau patruzeci și cinci, Buc., Ed. ptr. literatură universală, 1966, 172 pag., 7 lei;

73.   Guerrazzi, Fr. D., Isabella Orsini, București, Editura Albatros, 1968, 248 pag., 7 lei;

74.   Harris, Th., Tăcerea mieilor, București, Editura Lider, 1988, 380 pag., 10 lei;

75.   Harris, Th., Doctor Hannibal, București, Editura Lider, 1999, 430 pag., 10 lei;

76.   Ibanez, V. B., Maja Desmuda, București, Editura Univers, 2008, 270 pag., 5 lei;

77.   Iureș, Șt., Orbita planetei EPS, București, Editura Cartea Românească, 1987, 606 pag., 10 lei;

78.    ,,Izvorașul”, Revista de cultură populară, Rm. Vâlcea, 1993, nr. 4, 48 pag., 2 lei;

79.   Întâmplări din Gastropolis, București, Editura Univers, 2008, 286 pag., 7 lei;

80.   James, H., Daisy Miller și alte nuvele, București, Editura Univers, 2008, 282 pag., 7 lei;

81.   James, H., Portretul unei doamne, București, Editura Eminescu, 1970, 600 pag., 20 lei;

82.   Kerouac, J., Cartea viselor, București, Editura Univers, 2007, 320 pag., 10 lei;

83.   Laudan, D., Doctor Quinn,  București, Editura Z,  160 pag., 5 lei;

84.   Lazarev, S. N., Karma, Iași, Editura Moldova, 1991, 200 pag., 10 lei;

85.   Lawrence, D. H., Fata pierdută, București, Editura Victoria, 1992, 460 pag., 8 lei;

86.   Maievschi, G., Maxim Gorki, spre adevăruri umane, București, Ed.Albatros, 1980, 210 pag., 7 lei;

87.   Marin, Fl., Explorări funcționale pentru cadre medii, Buc., Ed. Medicală, 1978, 188 pag., 10 lei;

88.   Maugham, W. S., Robie, vol. I, București, Editura Minerva, 1970, 280 pag., 5 lei;

89.   Măndiță, N., Dumnezeu Atotcreatorul, 680 pag., 10 lei;

90.   Mâciu, M., Interpretări. Din istoria sociologiei românești, Iași, Editura Junimea, 304, pag., 15 lei;

91.   Meyrink, G., Golem, București, Editura Univers, 2007, 254 pag., 5 lei;

92.   Morrisson, Al., Insula Paștelui, București, Editura ,,Prietenii Cărții”, 2005, 270 pag., 10 lei;

93.   Mourand, K., În numele prințesei moarte, București, Editura Nemira, 1992, 320 pag., 5 lei;

94.  Munthe, A., Cartea de la San Michele, Chișinău, 1990, 380 pag., 20 lei;

95.  Nicolici, A., Astrologia natală, București, Editura Teora, 1998, 264 pag., 15 lei;

96.  Onstott, J., Mexic, National Geografic, f.a., 400  pag., 15 lei;

97.  Paraipan, C., Urgențe în oftalmologie,București, Editura Medicală, 1969, 226 pag.(8 lei);

98.  Paquet, D., Frumusețea, o istorie a eternului feminin, Buc., Ed. Univers, 1997, 128 pag., 5 lei;

99.  Pătruț, A., De la normal la paranormal, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1993, 348 pag., 15 lei;

100.                     Popa, G., Vademecum de urgențe medicale, București, Editura Medicală, 1981, 330 pag., 30 lei;

101.                     Popescu, Tudor, ,,H. W.” își caută umbra, București, Editura Militară, 1970, 184 pag., 5 lei;

102.                     Prepeliță, M., 101 poeme haiku, București, Editura Haiku, 1996, 120 pag., 5 lei;

103.                     Prohodul Maicii Domnului, Rm. Vâlcea, Editura Buna Vestire, f.a., 36 pag., 5 lei; (3);

104.                     Qubein, N., Profesionist în vânzări, București, Editura Curtea Veche, 2010, 232 pag., 5 lei; 

105.                     Ragde, A. B., Plopii din Berlin, București, Editura Univers, 2009, 254 pag., 5 lei;

106.                     Robinson, M., Galaad, București, Editura Univers, 2007, 274 pag., 7 lei;

107.                     Rotaru, N., Lumina zilei, Timișoara, Editura Facla, 1989, 152 pag., 5 lei;

108.                     Sbanțu, C., Patrula spațială, Iași, Editura Junimea, 1989, 312 pag., 5 lei;

109.                     Schaching, Otto von, Chipul mamei, Craiova, Editura Mitropoliei Olteniei, 2008, 100 pag., 8 lei;

110.                     Schaff, A., Istorie și adevăr, București, Editura Politică, 1982, 372 pag., 7 lei;

111.                     Scott, W., Quentin Durward, Craiova, Editura Oltenia, f.a., 326 pag., 8 lei;

112.                     Scott, W., Rob Roy, București, Editura Cartea Românească, 1972, 486 pag., 15 lei;

113.                     Semenik, D., Dragostea,  București, Editura Sofia, 2014, 290 lei, 20 lei;

114.                     Seracu, D., Autocontrol pas cu pas, Buc., Editura Satya Sai, 1998, 206 pag., 8 lei;

115.                     Silvestri, A., Așa cum l-am cunoscut, București, Editura Carpatia, 2010, vol. I, 272 pag., 10 lei;

116.                     Silvestri, A., Critica criticii literare, Buc., Ed. Carpahtia, 2013, vol. I, 270 pag., 7 lei;

117.                     Simenon, G., Pisica. Casa de pe canal, București, Editura Adevărul, 2009, 312 pag., 10 lei;

118.                     Sfetcu, I, Predici, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2011, 312 pag., 20 lei(2);

119.                     Silvestri, A., Critica poeziei(1973-1989),  București, Editura Carpathia, vol. II, 2014, 304 pag., 7 lei; vol. III, 2014, 272 pag., 7 lei; vol. IV, 2014, 208 pag., 7 lei;

120.                     Silvestri, A., Frumusețea lumii cunoscute, București, Editura Carpathia, 2009, 5 lei;

121.   Silvestri, A., Apocalypsis cum figuris(în franceză), Buc., Ed. Carpathia Press, 2005, 48 pag., 5 lei;

122.                     Simion, Z., Biochimie cuantică,București, Editura Științifică, 1973, 274 pag., 10 lei;

123.                     Smollett, Tobias, Călătoriile lui Humphrey Clinker, Buc., Ed. Univers, 1971, 430 pag., 20 lei;

124.                     Smuul, Iuhan, Marea Japoniei, București, ESPLA, 1965, 236 pag., 5 lei;

125.                     Somerset, M, Julia, București,. Editura Victoria, 1992, 240 pag., 8 lei;

126.                     Somerville, Ch., Marea Britanie, București, National Geografic, f.a., 400 pag., 15 lei;

127.                     Stanciu-Reiss, Fr., Vorbește-mi despre moarte, București, Editura Universal, 1994, 190 pag., 6 lei;

128.                     Stancu, Zaharia, Desculț, București, Editura Cartea Românească, 1971, 670, 15 lei;

129.                     Stănciulescu-Bârda, Al., Momente și schițe, Bârda, Editura ,,C. Românesc”, f.a., 280 pag., 20 lei;

130.                     Stănciulescu-Bârda, Al., Unitate națională. De la gând la faptă, Bârda, Editura ,,Cuget Românesc”, 2006, 48 pag., 5 lei;

131.                     Stăniloae, Lidia, La bursa adevărului, București, Editura Trinitas, 2014, 384 pag., 30 lei;

132.                     Strauss, M., Măreția Imperiului Inca, București, Editura ,,Prietenii Cărții”, 2002, 274 pag., 10 lei;

133.                     Sue, E., Misterele Parisului, vol. II, București, Editura pentru literatură, 1968, 366 pag., 5 lei;

134.                     70  de ani de la marea Răscoală din 1907, București, Editura Politică, 1977, 284 pag., 5 lei;

135.                     Ștefanahe, Corneliu, După echinocțiul de primăvară, Iași, Editura Junimea, 1981, 222 pag., 5 lei;

136.                     Știință, religie, societate, București, Editura Politică, 1972, 480 pag., 10 lei;

137.                     Tache Sterea, Teologie Dogmatică și Simbolică, vol. I, Buc., Ed. I. Biblic, 2003, 304 pag., 20 lei;

138.                     Talisman, Bârda, Editura Cuget Românesc, 2015, 16 pag., 1,50 lei;

139.                     Tatăl nostru(în zece limbi), Bârda, Editura Cuget  Românesc, 2015, 16 pag., 1,50 lei;

140.                     Taylor, L., Bryant, B., Energia vitală, București, Editura Teora, 1998, 220 pag., 10 lei;

141.                     Teodorescu, O., Codul lui Oreste, București, Editura Rao, 2010, 320 pag., 10 lei;

142.                     Thurnell-Read, J., Stresul teluric, București, Editura Teora, 140 pag., 7 lei;

143.                     Trevor, W., Citindu-l pe Turgheniev, București, Editura Univers, 2007, 234 pag.,

144.                     Vian, B., Smulgătorul de inimi, București, Editura Univers, 2009, 190 pag., 5 lei;

145.                     Vianu, T., Opere, Buc., Editura Minerva, 1978, vol. VI, 616 pag., 20 lei; vol. VII, 864 pag., 20 lei; vol. IX, 1980, 850 pag., 20 lei;

146.                     Vorobiov, N., Cum să trăim în ziua de astăzi, București, Editura Sofia, 2010, 376 pag.,  30 lei;

Așteptăm comenzile Dumneavoastră și înscrieri la viitoarele  apariții.

           Sănătate, pace și bucurii în viața și în casa Dvs.!


                           Pr. Al. Stănciulescu-Bârda