duminică, 19 februarie 2017

ITHACA 471 Incredinteaza-mi bucuria ta Pennecchi






Încredințează-mi

bucuria ta

pentru ca eu

s-o pot veghea



Există

planete ce-orbitează

culegând

rugăciuni

și preschimbându-le- n

praf

sideral



Și-n timp

ce-n vânt

rezonează

aceste mantre

răzlețe

se dospesc

recoltele

de grâu aurit



Astfel

bucuria

renaște-n

parfumul

de pâine



PAOLA PENNECCHI, Italia

Traducere Germain Droogenbroodt – Gabriela Căluțiu Sonnenberg



Affidami/la tua gioia/così che/la possa custodire // Esistono / pianeti orbitanti/che/accolgono/preghiere/e ne

fanno/pulviscolo/siderale//E quando/nel vento/risuonano/quei mantra/dispersi/accadono/raccolti/di grano

indorato///E' così/che la gioia/ritorna//nel profumo/del pane

Este email fue enviado a inoneb@optusnet.com.au, pulse aquí para cancelar la suscripción.

Partida Monte Molar nº 78 · Altea, NH 03590 · Spain











„CARNAVALUL ESTE ÎN PUTERE”






Colocviile de Marți

Marți 28 februarie  2017, 5 pm, Calderon 39.
Anul VIII, nr. 2 (88).


Tema:   „CARNAVALUL  ESTE  ÎN  PUTERE”

Recital: Gheorghe Dănilă

Intervenții:
Dimitrie Grama: De la Uppsala în Capșa
Corneliu Zeana: Genetica Literară
Marian Popa: Povestea răzghitului
George Anca: Gitagovinda de Jayadeva
Viorel Speteanu: Bobâlna 1437


Din romanțele Ioanei Radu: interpretate de Doina Ghițescu


Teatru de poezie: Irina Velcescu, Gheorghe Dănilă, Puși Dinulescu, Sorin Stratilat, Gabriela
Tănase, Vali Pena, Ana Calimar, Liliana Popa, Ștefan Opreanu


Lansare:
Pranb Mukherjee: Rostiri (sub tipar la Bibliotheca)

Coordonator: Dr  George Anca


MIHAELA  GEORGESCU-DELAFRAS

Am fost daruita de soarta sa am cateva lungi dialoguri telefonice cu istoricul Dinu C. Giurescu  in vederea scrierii unei prefete la cartea bunicului meu "Ce va fi maine".  Excelent articol, nu numai despre el, dar despre marea tradare de tara asupra careia domnul academician si istoric   avertizezeaza de la intoarcerea lui din America in 1990 si pana in momentul de fata. Una dintre cartile tatalui sau, Constantin C. Giurescu, "Istoria romanilor. Din cele mai vechi timpuri pana la moartea Regelui Ferdinand", a iesit la editura Cugetarea, a bunicului meu,  cu o coperta ce nu a fost intrecuta, pana acum, de nici o carte de istorie a neamului nostru. Pe ea, o lespede de mormant pe care stau gravate cuvintele:


"Aici doarme fericit intru Domnul ostasul necunoscut savarsit din viata in jertfa pentru intregirea neamului romanesc. Pe oasele lui odihneste pamantul Romaniei intregite, 1916-1918".

Cu speranta in mai bine,

Mihaela


"Academicianul Dinu C. Giurescu a trăit demn şi a oferit semenilor săi un model de demnitate dincolo de declaraţii. Tatăl, Constantin C. Giurescu a fost deţinut politic. Ca fiu de deţinut politic, nu şi-a putut împlini decât târziu vocaţia de istoric. In 1988 s-a stabilit in S.U.A., primind şi cetăţenia americană . In 1990 a revenit România, fiindcă aici era patria, ţara de care nu se putea despărţi…
Discursul public al academicianului cu cetăţenie americană este aşa cum îi dictează conştiinţa de român : ” Ajunge cu târârea în genunchi în faţa celor puternici.Fara fermitate si demnitate in relatia cu marile puteri nu putem obtine nimic! Intotdeauna cei mari s-au inteles intre ei (…)”Ţara arată ca un vapor în derivă. E o ţară în derivă, care se desface bucată cu bucată (…) şi dacă va continua aşa se va desface de tot. Tot ce s-a votat este pentru slăbirea suveranităţii României. Asta se va vedea la primul şoc care va veni din afară.”
“(...)O ţară poate fi împinsă spre destrămare pe mai multe căi: economic, prin acapararea instituţiilor statului de grupuri de interese, prin dezorganizarea învăţământului, distrugerea sistemului public de sănătate şi pierderea celui propriu de asigurări, cât şi prin „conlucrarea“ tuturor acestor factori.
Este cazul României.”
Românii Vă datorează omagiul lor, domnule profesor, pentru marile lecţii de istorie predate ex-catedra, prin luările Dumneavoastră de poziţie temerare, de vajnic combatant pe Frontul Apărării Neamului Românesc.
Salve Magister !
*

With no knowledge about what the critics might have written, I went to see "Jackie", yesterday.




There is much which caught my attention in this film, but because the times we are living are not very different from the years in which President Kennedy brought to the White House his  dreams of ending "Pax Americana" and opening good relations with Russia ( he had secret, quite friendly, telephone conversations  with Nikita Khrushchev) I will pause in the Lincoln Bedroom where Jackie (Natalie Portman) and Bobby Kennedy (Peter Sarsgaard)  have a post assasination  exchange. I am paraphrasing from memory:.


"Robert: Do you realize that in this room, on January 1st, 1863, Lincoln signed The Emanicipation Proclamation which gave freedom to four million slaves and we are sitting in it, now,  and what have we done? What will my brother's legacy be? We have done nothing on civil rights,  we have done nothing about poverty...(and oh, was he to pay dearly for his dream of wanting to do soething about them in a future presidency....) ... Oh yes, we might have averted the Cuban Missile Crisis ...in fact a crisis made by us which later we had to solve.

Jackie: His legacy will be that future presidents will look to him for inspiration."

How right they both were!
https://www.youtube.com/watch? v=7cdzT05HpS4

Fragment from Robert J. Kennedy's article "John F. Kennedy's Vision of Peace"
"In Kennedy's case, both the Pentagon and the CIA believed war with the Soviets was inevitable and therefore desirable in the short term while we still had the nuclear advantage. In the autumn of 1961, as retired Gen. Lucius Clay, who had taken a civilian post in Berlin, launched a series of unauthorized provocations against the Soviets, Khrushchev began an extraordinary secret correspondence with JFK. With the Berlin crisis moving toward nuclear Armageddon, Khrushchev turned to KGB agent Georgi Bolshakov, a top Soviet spy in Washington, to communicate directly with JFK. Bolshakov, to the horror of the U.S. State Department, was a friend of my parents and a frequent guest at our home. Bolshakov smuggled a letter, the first of 21 declassified in 1993, to JFK's press secretary, Pierre Salinger, in a folded newspaper. In it, Khrushchev expressed regret about Vienna and embraced JFK's proposal for a path to peace and disarmament." http://www.rollingstone.com/.. ./john-f-kennedys-vision-of...

JFK's speech at the American University, June 10th 1963, "Pax Americana":
https://www.youtube.com/watch? v=CTJEOTonqjs



ONORARIU

 Onorariul profesorului Juvara a mai circulat,dar in zilele astea e mai de actualitate ca atunci , cand "compatriotii" nu traisera 27 de ani in "libertate" !


  Se spune că un mare profesor de chirurgie, Ion Juvara pre numele său, l-a operat cândva pe un ins cam amărât care era bolnav foarte  – practic, pacientul a ajuns lat la spital şi nimeni nu-i mai dădea nici o şansă. O intervenţie practicată la timp şi cu mare
 talent, însă, l-a salvat pe individul cu pricina. Suntem prin anii ’50, la Bucureşti, în plină campanie contra burjuilor, a numelor româneşti de tradiţie, a intelectualilor etc.

 Văzându-se salvat, gata de plecare acasă, pacientul îl întreabă pe profesorul Juvara:
 – Cum pot să vă răsplătesc, domnule profesor? Mi-aţi salvat viaţa.
 – Tu ce lucrezi? – se pare că l-ar fi întrebat profesorul, care, provenind dintr-o familie  macedoneană din cele ce se bătuseră cu mult nesaţ cu turcii, era familiarizat cu labilitatea balcanică, în toată splendoarea ei labirintică.
 – Sunt dulgher, dar mă pricep cam la toate.
  - Bine. Uite cum o să facem. Vino la mine acasă peste două săptămâni, după ce te întremezi.
 Zis şi făcut. Vine dulgherul la profesor acasă, iar acesta îl roagă să-i facă o nişă într-un perete, dar să i-o facă astfel încât să nu se vadă şi să nu fie bănuită de nimeni.
 – Şi, vezi, adaugă profesorul, nu trebuie să mai spui nimănui de nişa asta. Nici chiar eu n-o să zic nimănui, nimic –nici chiar familiei mele.
 – Se poate, domn profesor…? Cum o să spun?
 Face dulgherul nişa, iese aşa cum şi-a dorit profesorul, după care consideră amândoi, profesor şi dulgher, că datoria vieţii salvate era spălată.
 Şi trec lunile. Să fi trecut chiar şi un an până când, la un moment dat, la uşa profesorului bate Securitatea.
 – Am auzit că aveţi o ascunzătoare plină cu cocoşei, zic cei de la Securitate.
 – Ascunzătoare?! Cocoşei?! – face profesorul pe niznaiul.
 – Da, tovarăşe, ascunzătoare şi cocoşei, ia mai lăsaţi-ne în pace cu figurile astea că ce, credeţi că noi nu ştim ce şi cum? Ia, se înforţoşează securistul, poruncindu-le subordonaţilor, ia treceţi băh, la percheziţie că ăştia chiar cred că suntem proşti!
 Şi se apucă ei de treabă. Se duc aţă la locul unde fusese săpată nişa, se apucă de dat în pereţi cu secera şi ciocanul, sparg nişa şi găsesc în fundul ei o casetă frumoasă, din lemn.
 – Credeai că ne fraiereşti, ‘ai? Cu noi ţi-ai găsit să te joci, mă, banditule?
 Profesorul rămâne impasibil, securiştii scot caseta din nişă. Li se pare cam prea uşoară, dar nu comentează, o deschid deîndată, pentru a certifica flagrantul.
 Ei, şi imediat după ce au deschis caseta, iată că le cade faţa tuturor.
  După aia li se lungesc mutrele. După aia se înfurie, dar nu mai aveau nimic de făcut.
  Mda. În caseta cu pricina nu găsiseră decât o biată coală de hârtie pe care erau scrise, extrem de caligrafic, următoarele  cuvinte:
 ACEASTA ESTE RECUNOŞTINŢA OMENEASCĂ. ÎI MULŢUMESC DIN SUFLET PACIENTULUI MEU CĂRUIA I-AM SALVAT VIAŢA.
(Net)


BĂTĂLIA  PENTRU  ROMÂNIA

               de Dan Turturica
               http://www.digi24.ro/opinii/batalia-pentru-romania-667930
              

Da, academicienii care se tem pentru integritatea teritorială a României, politicienii care ne anunță grav că suntem ținta unui conflict hibrid și toți cei speriați de o conspirație împotriva românilor, au dreptate. Așa este! Iar lucrurile sunt extrem de grave.

Ce nu vor să recunoască, însă, este că agresiunea nu este pornită din exterior, ci din interior. Și nu de către vreun comando străin, ci de români de ai noștri. Care au început un război cinic împotriva propriului popor, pentru a-și păstra imunitatea și privilegiile de care s-au bucurat netulburați, zeci de ani, până de curând.

Situația internațională s-a complicat, într-adevăr, dar nu prezintă doar dezavantaje pentru România. Au apărut și oportunități la orizont. E drept, majoritatea vecinilor noștri tind să se alinieze, din nou, cuminți, în spatele Moscovei. Dar toți ne sunt, în continuare, parteneri în NATO. Mai trebuie să se întâmple multe până ce s-ar putea simți eliberați de obligațiile parteneriatului euro-atlantic.

Singura problemă reală, acută, este creată de gravitatea loviturilor planificate de noua coaliție guvernamentală împotriva statului de drept, a justiției și a alianțelor strategice. Șubrezirea statului, slăbirea economiei, prin măsuri populiste, distrugerea încrederii cetățenilor în cei ce îi conduc sunt factorii de risc care transformă un context complicat într-unul periculos.

De ce? Pentru că în loc ca energia și atenția statului să fie canalizate spre înțelegerea și valorificarea oportunităților noii ordini mondiale care se naște sub ochii noștri, ele se irosesc. În războiul conducătorilor politici cu proprii cetățeni și în mari operațiuni de jefuire a fondurilor publice.

Suntem pe cale să pierdem, ca țară, pentru că nu ne implicăm suficient în noile jocuri de putere continentale și internaționale. Suntem absenți de la negocierile care vor contura viitoarea arhitectură geopolitică pe continent.

Nu jucăm nimic! Nu ne pledăm cauza și nu ne urmărim interesele! Pentru că singurele interese care îi obsedează pe cei ce ar trebui să dea direcția și să coordoneze acțiunile specialiștilor sunt banii și libertatea lor. În loc să ne folosim de toate relațiile din UE și NATO, noi certăm ambasadorii că îndrăznesc să spună public ceea ce gândesc, oricum, toți oamenii onești.

Avem nevoie de realism și de pragmatism mai mult decât oricând. Avem nevoie ca de aer să înțelegem cum funcționează lumea la care aspirăm, să-i acceptăm cu stoicism nedreptățile inerente și să folosim cu entuziasm și vigoare șansele ce ni se oferă.

Complexul de inferioritate, obsesia că la tot pasul ne pândesc conspirații oculte, teama îngropată adânc în subconștient că nu suntem suficient de buni pentru a deveni o țară mare ne sunt cei mai mari dușmani. Și singurii care ar trebui să ne preocupe.

Vecinii noștri devin realmente periculoși doar atunci când imunitatea statului și a societății scade, ca acum, până aproape de zero. Doar când îi implorăm, prin iresponsabilitatea castei hrăpărețe, să își bage coada. În ciuda retoricii belicoase, nici măcar Rusia nu este mai periculoasă decât o gripă. O gripă, însă, poate da o lovitură fatală unui organism deja distrus de alte boli.

Care sunt bolile care tot mănâncă, de atâția ani, fibra acestei țări? Păi să ne uităm la ce ne spun academicienii, generalii de Securitate și de armată ai lui Ceaușescu care au invadat în ultimele zile spațiul public cu vaietele lor ipocrite.

”O continuă şi alarmantă încercare de erodare a identităţii naționale.” O încercare? Despre ce țară vorbesc acești academicieni? Despre România? Nu mai este demult doar o încercare! Erodarea identității naționale este un fapt împlinit.

Nu mai știm cine suntem, cu adevărat, ca națiune pentru că, din 1945 încoace, ei și predecesorii lor s-au folosit de manuale de istorie falsificate, de proletcultism, de patriotismul de paradă, de naționalismul lipsit de substanță, de cultul personalității lui Ceaușescu, de Cântarea României, de Daciada, de 23 August, de spectacole pe stadioane, în care fiecare om devenea un pixel de carton din imaginea dictatorului, pentru a spăla pe creier milioane de oameni.
Avem o problemă de identitate pentru că pe măsură ce au reușit să distrugă rădăcinile pe care le aveam înfipte în România ante-comunistă, într-un timp al normalității, ne-au transplantat într-o nouă realitate. Strâmbă. Pe dos. În care oamenii de valoare, reperele de moralitate și profesionalism, au devenit indezirabili și au fost excluși cu brutalitate. În care hoții, criminalii și impostorii le-au luat locul și au devenit noile modele ale României.

Chiar dacă rețeta transplantului de cap, metoda Frankenstein, a fost de inspirație sovietică, chirurgii au fost români. La fel ca și echipele de suport. Istorici, scriitori, artiști, medici, oameni de știință, jurnaliști. Atunci a început distrugerea identității naționale.

Hoții, criminalii și impostorii post-1989, șoimii patriei furate, nu au făcut altceva decât să ducă pe noi culmi procesul istoric început de înaintași. Așa am ajuns țara corupților, a sărăciei endemice, a minciunii instituționalizate. Le-a luat ceva să facă brand de țară din ”România, ultimul loc din Europa la … ”. Dar în final au reușit. Au reușit să transplanteze țării propria lor identitate.

Unde au fost academicienii până acum? De abia acum constată ”încercarea de erodare a identităţii naționale”? De ce nu au scris nimic chiar din primul an în care României i s-a pus pe frunte eticheta de ”cea mai coruptă țară din Europa”? A, poate pentru că erau ocupați să-i cedeze lui Dan Voiculescu cele 2000 de hectare de teren agricol pe care le dețineau în Călărași, la un preț de nimic?

”Erodarea suveranității.” Care este reperul de suveranitate pentru academicieni? Suveranitatea din anii comunismului? Așa-zisa independență față de sovietici? Ar fi o glumă sinistră. Nu a existat nicio independență reală, în chestiunile majore. Eram și noi un număr în lagărul comunist. Singurul tip de ”suveranitate” din acele vremuri a fost libertatea totală pe care au avut-o capii regimului comunist în a-și bate joc, la sânge, de propriul popor.

Azi, da, putem să fim suverani. Dar să nu uităm că am fost de acord, și noi și alte câteva zeci de țări, să cedăm o parte din această suveranitate când am aderat la UE și când am aderat la NATO. Ne rămâne, însă, destulă pentru a fi mult mai mari și mai puternici decât am fost vreodată.

Dar asta nu o să se întâmple cât timp economia nu o să-și întindă aripile. Și cum ar putea face asta cu o clasă politică și o administrație mediocre, care văd în fiecare afacere privată și companie publică doar vaci de muls?!

Unde erau economiștii Academiei în anii în care bastarzii colegei lor, Elena Ceaușescu, cumpărau pe doi lei întreprinderile comuniste și le vindeau la fier vechi? Azi, vorbesc de privatizări, de falimente, de defrișări, de parcă s-ar fi întâmplat ieri. Trezirea! Au început acum 26 de ani!

Singura pierdere de suveranitate este că trebuie să stăm cu mâna întinsă permanent la instituțiile de credit, nu pentru a avea bani de investiții, ci pentru a acoperi găurile din buget create de incompetența unor lideri politici. O să fim suverani doar când vom fi suficient de competitivi ca să producem mai mult decât consumăm.

Despre asta de ce nu ați scris niciodată? De ce nu v-ați folosit autoritatea pentru a trage un semnal de alarmă?! De ce nu o faceți măcar acum când PSD și ALDE și-au propus să înece creșterea economică într-o maree de măsuri populiste? Erați în România în 2009, când economia s-a prăbușit mai dramatic decât în oricare altă țară europeană, din cauza pomenilor electorale împărțite de Tăriceanu și PSD în 2007 și 2008? Asta vor face și acum.

”Erodarea unității naționale”. Nu știu ce înțeleg academicienii prin asta. Dar ce înțeleg eu se leagă de ce vom aniversa anul viitor. 100 de ani de la Marea Unire. Anul viitor, Transilvania va fi conectată la vestul Europei printr-o autostradă. Dar nu și de sudul țării și de Moldova. Rușinos mod de a răsplăti sacrificiile celor care au murit pentru ca România să fie întreagă.

În mâinele cui au fost ministerele Transporturilor și al Finanțelor? Ale ungurilor, ale nemților, ale rușilor? Ale lui Soros? Nu, în mâinile lui Tăriceanu, printre alții, ca șef de partid și premier, cel care vă cântă în strună de parcă și el și voi ați fi fost parașutați azi-noapte în țara asta. De parcă nu ați fi știut ce se întâmplă și cine alege să ia șpăgi de la Iordache și alții în loc să se ocupe de marile proiecte naționale. Surpriză!! Și el tot român este.

Despre ce unitate națională poate fi vorba când românilor le este mai ușor să ajung în străinătate decât în celălalt colț al țării lor?! Ați făcut vreun studiu despre cum ar contribui, concret, o rețea de autostrăzi la dezvoltarea economiei, la reducerea decalajelor între regiunile istorice, la intensificarea comunicării și cooperării între români aflați la distanță unii de ceilalți?

Nu e nevoie să fii academician ca să îți dai seama că atunci când unui bucureștean îi ia aproape o zi ca să ajungă cu trenul sau mașina în Maramureș, cel mai probabil va alege o altă destinație pentru concediul său.

Ați făcut vreun studiu ca să comparați procentul de locuitori din vechiul Regat care au vizitat Turcia și Bulgaria cu al celor care au ajuns măcar o dată în viață în Maramureș, Oaș, Apuseni? Nu vi s-a părut o temă de studiu suficient de importantă? Și dacă s-a întâmplat acest miracol, ce ați făcut cu concluziile? Le-ați trimis politicienilor, le-ați făcut publice, le-ați cerut să acționeze, urgent?! Întrebări retorice. Dar mai adaug una, la care o să încerc și un răspuns.

De ce v-a apucat acum, dintr-o dată, grija de România? Cum ați lipsit de atâtea ori de la apelul conștiințelor puteați să o faceți și acum. Nu cumva v-au activat nucleele de securiști, politruci comuniști și progeniturile lor care sunt azi la butoanele guvernării?

Cum de mi-a venit ideea asta? E prea mare coincidența. În aceeași zi, au ieșit la rampă un general de armată din fosta oaste a lui Vadim, și un general de Securitate din fosta oaste a lui Iulian Vlad. Amândoi insinuează același lucru. Că străinii ne coc ceva. Asta după ce tot pe ei îi fac responsabili de ce s-a întâmplat rău în țara asta.

În plus, mesajele academicienilor și cele ale patrioților de cumetrie se mulează perfect pe văicărelile lui Dragnea, ale lui Țuțuianu și ale tuturor celor disperați că le fuge România de sub picioare.

Dacă acesta este motivul scoaterii unora dintre ei din rezervă înseamnă că ”războiul” de care le e teamă este, de fapt, cel pe care strada l-a declarat politicienilor care au blocat până acum dezvoltarea României, iar acum sunt dispuși să o arunce în aer doar ca să nu piardă ceea ce consideră că li se cuvine de drept.

De aceea țipă și academicienii ca din gură de șarpe că ni se prăpădește țărișoara. Și că se face praf unitatea și integritatea națională. Se tem pentru distrugerea ”unității” dintre stăpâni și stăpâniți și că se va face țăndări Binomul lor de aur, ”hoții și proștii.” Se tem pentru integritatea aranjamentului dictat de ei, care stipula că un nucleu mafiot fură cât poate iar noi stăm cu capul plecat și ne facem că nu vedem.

De fapt, le este teamă că am ajuns la un nou punct de cotitură, cum a fost cel din 2005. Și că ce a început atunci va fi încheiat anul acesta. Că vor fi trimise la coșul de gunoi al istoriei ultimele rămășițe ale sistemului de putere instaurat ilegitim odată cu intrarea în România a Armatei Roșii.

Poate că tonul strident al scrisorii trimise de cei 84 de academicieni este un strigăt de groază. Că se închide cercul. Poate nu li se pare o coincidență că totul se întâmplă odată cu venirea tancurilor americane.

Poate de aceea fac apel la „întregul popor român” să „conlucreze cu responsabilitate şi patriotism pentru binele României”. Pe ei să-i fi ales Dragnea să fluture steagul alb și să ceară pace în numele castei? Ar fi amuzant. Dar și îngrozitor de trist. Pentru că înseamnă că nu sunt nici măcar atât de deștepți încât să înțeleagă că nu mai poate fi vorba de nicio pace.

 


ALINA  MUNGIU-PIPIDI

Există o altă ţară în Europa unde politicianul nr. 2, şeful Senatului, şi politicianul nr.3, şeful Camerei Deputaţilor, care abia au câştigat alegerile cu o majoritate confortabilă se tem de arestare iminentă şi de condamnare?
Sau în care cei mai mulţi dintre membrii proaspăt aleşi ai Parlamentului ar putea să se fi urmăriţi penal pentru orice, de la angajarea rudelor în trecut (cum ar fi procedat candidatul francez la preşedinţie François Fillon, cu excepţia că, în România, spre deosebire de Franţa, acest lucru e illegal)? Sau pentru a fi adoptat legi care ar favoriza anumite interese private? Sau pur şi simplu pentru că au luat prânzul cu cineva care este suspectat de corupţie fără să fi denunţat asta? Sau că un ministru care emite legislaţie în materie penală, ceea ce e în dreptul sau legal, să fie trei zile mai târziu pua sub acuzare de către agenţia anticorupţie (DNA) pentru acţiunile sale?
Şi totuşi, aceasta este situaţia României, o ţară în care corupţia generalizată şi cea mai dură anticorupţie din Europa au coexistat în ultimii zece ani.
Rezultatul nu este mai puţină corupţie, ci închisori aglomerate. Optsprezece miniştrii din guvernele la putere din 2004 au fost acuzaţi sau condamnaţi, inclusiv un prim-ministru care a fost închis (Adrian Năstase), şi un altul (Victor Ponta), pus sub acuzare pe mai multe capete de acuzare, de exemplu, pentru recompensarea unui om de afaceri care a sponsorizat un eveniment în timpul vizitei prim-ministrului britanic Tony Blair în România. Chiar şi familia fostului preşedinte anticorupţie Traian Băsescu, un susţinător puternic al DNA timp de mulţi ani, nu a fost imună, unii dintre membrii săi fiind în închisoare sau cu condamnări penale.
Liviu Dragnea (preşedintele Camerei Deputaţilor), al cărui partid a fost marele câştigător al alegerilor din decembrie 2017, nu a putut deveni prim-ministru din cauza unei condamnări la închisoare cu suspendare pentru că a planificat o tombolă menită să încurajeze participarea la referendumul din 2012 pentru suspendarea preşedintelui de atunci Traian Băsescu. Aceasta în ciuda faptului că el însuşi a renunţat la idee, realizând că aşa ceva ar fi ilegal. Liviu Dragnea a fost de asemenea acuzat din nou, chiar înainte de alegeri, pentru că a convins un asociat să-i pună secretarul de partid angajat la stat când partidul a rămas fără fonduri. În cazul în care primeşte o a două condamnare, prima devine activă şi dl Dragnea va execută ambele pedepse.
În ceea ce-l priveşte pe Călin Popescu Tăriceanu (preşedintele Senatului), el este acuzat că nu a făcut mărturisiri despre o scurtă întâlnire de prânz, cu toate că nu există nicio altă suspiciune împotriva sa. Acuzaţia a fost formulată înainte de alegeri, când era tot preşedinte al Senatului (şi al unui partid mic dar decisiv pentru constituirea unei majorităţi parlamentare), iar după alegeri a fost invitat de preşedintele Klaus Iohannis să schimbe alianţa. Călin Popescu Tăriceanu a refuzat în mod public, iar acest lucru a lipsit partidul domnului Iohannis de posibilitatea formării guvernului.
Deci, acestea sunt taberele. Pe de o parte, dl Iohannis, care controlează serviciile secrete, în special, Serviciul Român de Informaţii (SRI), o sursă importantă de dovezi pentru condamnări de corupţie până în primăvară anului 2016, când Curtea Constituţională a solicitat o mai bună separare a rolurilor între SRI şi DNA. Partidul domnului Iohannis a reuşit să obţină doar 20% din voturi, fiind el însuşi decimat de investigaţiile DNA.
Şi pe de altă parte, nouă coaliţie guvernamentală (250 din cele 465 de locuri în parlament), cu dl Dragnea incapabil să-şi asume funcţia de prim-ministru din cauza condamnării sale prealabile, pe care o respinge ca fiind "politică".
Aceste partide au cei mai mulţi parlamentari, dar 37% dintre ei au probleme de integritate în funcţia publică, potrivit watch-dog-ului România curată, care întocmeşte încă din 2004 listele cu candidaţi urmăriţi pentru corupţie.
Pe lângă introducerea unor legi care l-ar scuti de închisoare, domnul Dragnea a promulgat o altă măsură controversată: a tăiat bugetul serviciilor secrete cu zece la sută. SRI nu este o instituţie de care să-ţi baţi joc. În ultimii ani şi-a tot mărit reţeaua de colectarea a informaţiilor, de la 6.370 interceptări, în 2005, până la 44.759, în 2014, dublu faţă de FBI, pentru o populaţie de şaisprezece ori mai mică decât cea a SUA. Totul în numele combaterii corupţiei.
Cu doar câteva zile înainte de adoptarea controversatei legi care rescrie lupta împotriva corupţiei, un general din vârful SRI, Florian Coldea, a demisionat, acuzat fiind de împărţirea unor vacanţe cu un magnat IT infam şi colaborator decalrat al SRI, dl Sebastian Ghiţă.
Dl Ghiţă, care a adunat sute de milioane de lei din contracte guvernamentale, în special din partea serviciilor secrete şi a Afacerilor Interne şi este în prezent căutat de Interpol.
Într-o altă promisiune riscantă, dl Dragnea a promis că acest Parlament va încerca să aducă, pentru prima dată, serviciul secret sub un control civil adecvat.
În acest climat de neîncrederea bine fondată în stat, DNA, agenţia anticorupţie, a câştigat încrederea românilor.
Atunci când DNA, preşedintele şi o secţiune a mass-media au denunţat nouă lege prezentatand-o că primul pas al unui atac total asupra sistemului judiciar, publicul a răspuns apelului. Apetitul lui pentru trimiterea corupţilor la închisoare, pe termen nelimitat la nevoie, este puternic. Oamenii sunt furioşi că procesele durează ani de zile şi, că, în fiecare regim, anumite persoane par să acţioneze cu impunitate şi că, odată închişi, politicienii reuşesc să iasă în doar câţiva ani, folosind diverse procedee neortodoxe (cum ar fi pretenţia de a scrie literatură "academică" în închisoare pentru a-şi reduce timpul de detenţie).
O puternică majoritate a declarat într-un sondaj on-line că infracţiunile de corupţie ar trebui să nu aibă termene de prescripţie, în ciuda faptului că jumătate dintre respondenţi a mărturisit că a comis în trecutul recent un act de corupţie, cum ar fi mituirea sau evaziunea fiscală. Rămâne însă întrebarea dacă România poate continua strategia de represiune dura împotriva corupţiei chiar împotriva propriului Parlament. Deputaţii permit uneori urmărirea penală a colegilor lor, dar de multe ori refuză asta. ( traducere: doamna Doina Popescu )


BĂI  GENERAȚIE

„Băi generație, manipularea nu se bazează neapărat pe prostia manipulatului ci mai degrabă pe buna credință a acestuia.
Voi încerca să-ți explic pe înțelesul tău ce s-a întâmplat în România ultimilor două luni, care sunt cauzele și care vor fi efectele pe termen scurt și mediu ale evenimentelor la care ai asistat și poate chiar ai participat.
Dragnea
Excelent consiliat, Dragnea se instalează în fruntea PSD printr-un vot în interiorul partidului, dat de circa 500.000 de membri. Din acel moment autoritatea lui este totală și pare de nezdruncinat pentru mult timp de-atunci înainte. Discursul lui public ne arată un tip calm, echilibrat, deschis spre dialog atât cu adversarii politici cât și cu societatea. Acceptă fără obiecții instalarea guvernului condus de Cioloș, arătându-și disponibilitatea de a-l sprijini timp de un an, cât mai era până la alegeri, pentru buna funcționare a țării. Speculând cu abilitate carențele unui guvern alcătuit din amatori într-ale politicii și comunicării, Dragnea își vede partidul crescând în sondaje precum Făt-Frumos și începe să viseze cu ochii deschiși la funcția de premier, ca prim pas, și la cea de președinte pentru finalul carierei sale politice. Începe campania electorală unde are o prestație excelentă și reușește o victorie împotriva unui PNL aproape inexistent ca mesaj și ca lideri. O lege dată de guvernul Năstase este pusă pe tapet de către adversarii politici și Dragnea își vede spulberat visul de a fi premier. Ca și cum asta n-ar fi fost suficient, al doilea dosar penal aflat pe rol la I.C.C.J se apropie de final și, nefiind premier în momentul pronunțării, posibilitatea de a fi condamnat și încarcerat devine aproape certitudine. Panica începe să pună stăpânire pe personaj și ne trezim cu una dintre cele mai ample și prost făcute manipulări din istoria post-decembristă a statului român, desfășurată în mai multe etape.
1. Apar primele înregistrări video cu Sebastian Ghiță în care acesta ne spune că, din spirit civic, s-a hotărât să arate concetățenilor săi că răul făcut acestei țări de către Coldea și Kovesi este cu mult mai mare decât cele câteva sute de milioane de euro pe care le-a furat de la buget, atât în timpul lui Băsescu cât mai ales când premier era prietenul Victor Ponta.
2. Apar alte înregistrări cu același personaj în care, împletind abil bucățele de adevăr cu un noian de minciuni, creează o imagine apocaliptică justiției și SRI-ului, în care justiția nu face altceva decât să fabrice dosare și să închidă oameni nevinovați iar SRI-ul nu face altceva decât poliție politică.
3. Intercalată între înregistrările video cu Ghiță apare și o casetă audio, difuzată ca preambul al manipulării, în care un procuror DNA vorbește cu un necunoscut care-l introduce pe Dragnea în calitate de vânat inocent al instituției conduse de Kovesi.
4. Urmare a acestor înregistrări Coldea este destituit, o prostie cât casa, care ajută cu credibilizarea primei etape a manipulării puse la cale de Dragnea și echipa sa.
Percepția directă și subliminală care ți s-a indus, băi generație, este că SRI = poliție politică, justiția fabrică dosare și încarcerează politicieni și oameni de afaceri nevinovați, Dragnea este nevinovat dar DNA-ul cel rău vrea să-l “facă”. Drept recompensă pentru ajutorul dat, lui Ghiță i se oferă o fereastră de oportunitate de mai bine de două săptămâni în care să nu-l caute nimeni, el având astfel posibilitatea să se ascundă cu tot cu banii furați.
O a doua etapă a fost cea a sistemului penitenciar. Dacă vă amintiți, începând cu a doua jumătate a anului trecut, televiziunile au început să arate situația din penitenciare, sensibilizând liderii de opinie, care, la rândul lor, au sensibilizat o parte a populației. Fire simțitoare, domnul Dragnea preia tema împreună cu tot activul de partid și explică românilor că așa nu se mai poate, că și hoții sunt oameni, că va trebui să plătim drept despăgubiri sume imense anual și că trebuie neapărat să facem ceva cât nu e prea târziu. Considerând că primele două etape ale manipulării sunt suficiente, fără acte preparative au trecut la etapa finală, demascându-și în mod absolut cretin intențiile reale: exonerarea penală a abuzului în serviciu cu prejudicii de până la 200.000 lei, fapta penală care era reținută în sarcina lui Liviu Dragnea în dosarul penal aflat la I.C.C.J.
Care hoți, care tratament uman, care supraaglomerare, care CEDO, care amendă? Urgența era dezincriminarea lui Dragnea, care trebuia făcută pe loc, iar proiectul legii grațierii – o lege care nu rezolvă absolut nimic din problemele sistemului penitenciar, trimisă în parlament alături de alte două proiecte similare depuse de PNL și UDMR încă de anul trecut.
Acestei manipulări i-au căzut pradă două televiziuni de știri, o grămadă de jurnaliști, comentatori și analiști, care, cu bună credință, au militat pentru un tratament uman aplicat deținuților și s-au trezit apoi în situația de a-l apăra în final pe Dragnea și golănia pe care acesta a făcut-o, asigurându-și în mod gratuit un număr apreciabil de telespectatori.
Iohannis
Pentru Iohannis a început bătalia pentru al doilea mandat iar scoaterea din cursă a principalului său contra-candidat, Liviu Dragnea, prin orice mijloace, este principalul lui obiectiv în această fază. Ordonața care-l scotea practic din zona pușcăriei pe șeful PSD l-a determinat pe Iohannis să conceapă, împreună cu echipa lui, o contramanipulare de mari proporții, bazându-se și el nu pe prostia ci pe buna credință a unui număr imens de oameni. Astfel, pe rețelele de socializare au început să curgă informații terifiante despre criminalii, violatorii și tâlharii care vor irumpe din pușcării, urmare a ordonanțelor de urgență pe care le emite guvernul Grindeanu.
Televiziunile de casa ale SRI-ului amplifică grozăvia, CT Popescu enunță cu o voce cavernoasă că, gata, în România democrația a murit și în loc s-a instalat dictatura PSD, o tipă grasă, urâtă și cu ochelari, isterizează pe alt post că vor ieși criminalii și teroriștii din pușcării, mulțimile de oameni ieșiți pe străzi prin orașele țării cred ce li se spune ca o concluzie la ceea ce s-a întâmplat.
Băi generație, ambele găști te-au mințit. Gașca lui Dragnea te-a mințit că trebuie să dea ordonanțele de urgență pentru a nu plăti penalizările impuse de CEDO și pentru a ușura viața oamenilor din pușcării, iar gașca lui Iohannis că vor ieși din pușcării criminali, violatori, tâlhari și teroriști, urmare a acestor ordonanțe.
Consecințe
Dragnea
1. Prin ipocrizia și lașitatea pe care ne-a arătat-o, și-a pierdut aproape tot capitalul de încredere și simpatie obținut în timpul campaniei electorale.
2. Debarcare lui Iordache i-a slăbit major autoritatea în partid.
3. Atacul extrem de inteligent și cinic al lui Tăriceanu, care a cerut și a obținut dreptul de a participa la toate deciziile guvernului, i-a șubrezit major autoritatea asupra lui Grindeanu.
4. Mișcările de stradă i-au diminuat drastic marja de manevră în exercițiul guvernării.
5. Foarte probabil va fi condamnat.
Iohannis
1. Și-a întărit pentru moment poziția, posibilitatea suspendării fiind anulată.
2. Prin eliminarea lui Coldea a obținut acces la lista tuturor agenților acoperiți ai SRI-ului.



3. S-a poziționat în ochii occidentului ca un campion în lupta împotriva corupției și ca un titan al democrației românești.
4. A luat o serioasă opțiune pentru obținerea unui nou mandat.
5. A arătat clar că este un cabotin, fără idei proprii, manipulat de echipe de specialiști care nu dau nici doi bani pe el. Situațiile ridicole în care l-au pus sunt argumentul forte pentru aceste afirmații, el neavând niciun merit pentru câștigurile obținute.
România
1. A arătat că este o țară total dereglementată, lipsa regulii fiind regula.
2. Criza politică va continua până la clarificarea procesului pe care Dragnea îl are la I.C.C.J.
3. Capitalurile străine vor ocoli România cel puțin un an de acum înainte.
4. O depreciere accentuată a monedei naționale începând cu a doua jumătate a anului.
5. A devenit extrem de vulnerabilă la propaganda și manipularea maghiară.
Soluții
1. Scoaterea justiției de sub control politic care să delege CSM-ul în numirea șefilor de parchete și instanțe. În aceasta situație nici procurorii și nici judecătorii nu vor mai fi obligați să-i facă pe plac șefului statului, indiferent de cine va fi acesta, și nici vreo lege de răspundere a magistratului nu va mai fi necesară, CSM-ul stabilind codul deontologic al magistraților.
2. O noua lege de funcționare a SRI care să prevadă, printe altele, și alocarea bugetară după niște criterii clare de performanță, desființarea unor divizii care se ocupă de poliție politică – gen divizia pentru apărarea constituției, norme clare de control ale acoperiților, pentru a-i elimina din justiție și politică.
3. Lansarea urgentă a unui autentic proiect de țară care să repoziționeze România pe plan internațional și să-i aducă din nou pe români împreună.
4. Refacerea relației cu Rusia prin oferirea unor avantaje economice consistente. Mari capitaluri externe ocolesc România din cauza relației tensionate dintre noi și ruși și mari pericole ne dau târcoale din pricina politicii pe care am dus-o până acum față de ei”, a scris
Sorin Ovidiu Vîntu  

               Răul din societatea de azi a fost programat pas cu pas cu mult timp în urmă



           În anul 1773, în casa baronului Mayer Amschel Rotschild situată pe o stradă evreiască din Frankfurt, s-au întâlnit 12 evrei bogaţi, mari cămătari ai vremii.

Ei şi-au propus, nici mai mult, nici mai puţin decât gestionarea averilor lumii, în urma unui program cu bătaie lungă de mai bine de… 225 de ani! Mai mult decât atât, cei 12 îşi propuneau ca lumea să fie condusă de un guvern mondial cu capitala la Ierusalim şi toată povestea asta să fie realizată cu preţul a trei războaie mondiale.


                    Printr-o tradiţie ce ţine de istoria lojilor masonice, cei 12 şi urmaşii lor de astăzi care gestionează averile lumii şi-au spus iluminaţi.

                  Unul dintre materialele scrise de cei 12 se numeşte Protocoalele Înţelepţilor Sionului. Elaborat în 1773, acest document a fost secret până în anul 1901 când, descoperit din întâmplare de către profesorul rus S. Nilus a fost publicat şi ulterior tradus în engleză de către Victor Marsden. Un exemplar se află şi acum la British Museum din Londra.

                    Destul de amănunţit, materialul prezintă strategii pentru: controlul finanţelor lumii, controlul presei, controlul asupra credinţei, manipularea informaţiei, coruperea, discreditarea şi chiar suprimarea fizică a celor ce se împotrivesc, controlul politicii, elaborarea războaielor (aducătoare de venituri importante), controlul educaţiei, controlul lojilor masonice.

                     Un alt document redactat de cei 12 este Noul Testament Diabolic, cunoscut de asemenea publicului datorită unei pure întâmplări din 1785: curierul care transporta documentul a fost trăsnit şi materialele au ajuns în mâna poliţiei. Mult asemănător în ideologie, documentul poate fi o oglindă a lumii de astăzi:


                     „Primul secret privind felul în care se poate manipula societatea este supremaţia asupra opiniei publice. Prin aceasta se poate semăna între oameni atâta sciziune, îndoială şi păreri contradictorii încât ei nu se vor mai descurca în zăpăceala colectivă…

                    Al doilea secret este de a pune în mişcare toate slăbiciunile şi defectele omeneşti, patimile, greşelile până ce oamenii nu se mai pot înţelege între ei… Prin invidie, ură, discordie şi război, prin foamete, lipsuri şi molime, toate popoarele vor fi atât de slăbite, încât nu vor şti cum să iasă din impas, decât dacă se supun voinţei noastre, a Iluminaţilor. Un stat care este epuizat de prefaceri sau conflicte interne va fi, în orice caz, o pradă uşoară pentru noi.
                    Vom obişnui popoarele să ia aparenţele drept momeală adevărată, să se mulţumească cu superficialităţi, să alerge numai după plăceri, să se epuizeze căutând mereu ceva nou, pentru ca în sfârşit să asculte de noi, Iluminaţii. Iar noi vom răsplăti masele cu venituri adecvate pentru supunerea lor….

                      Prin şarlatanii şi vorbe goale, oamenii trebuie sustraşi pentru ca să nu se poată gândi cu mintea proprie.

Oratorii politicii instruiţi de Iluminaţi trebuie să bată atâta monedă pe conceptele de «democraţie» şi «libertate», încât oamenii să fie dezgustaţi de discursuri politice de orice natură ar fi ele. Ideologia Iluminaţilor însă, trebuie să fie inoculată necontenit. Masele sunt oarbe, nesocotite şi lipsite de critică.

                   Dominaţia mondială se obţine numai pe căi ocolite, prin subminarea selectivă a libertăţilor, prin legi, prin ordine a electoratului, prin presă, prin educaţie şi metode de învăţământ, dar mai ales sub stricta ţinere în secret activităţilor noastre.

                    Guvernele trebuie hărţuite până când, de dragul liniştii, să fie dispuse să cedeze puterea. Vom aţâţa în Europa contradicţii individuale și naționale, rasiale și religioase, astfel ca statele să nu mai găsească punţi de înţelegere între ele. Preşedinţii de stat vor fi aleşi de noi, din rândul celor ce ne dau ascultare. Fiecare dintre ei să aibă câte un punct negru, vulnerabil în trecut, pentru ca să putem exercita presiuni asupra lor, spre a putea da legilor sensul dorit de noi şi pentru a putea modifica constituţia.        Vom corupe înalţii funcţionari ca să sporească datoriile externe ale statului spre a deveni sclavii datornici ai băncilor noastre. Vom provoca crize economice prin speculaţii la bursă, pentru a distruge puterea monedei…



                 Societatea spre care tindem trebuie să fie alcătuită, în afară de noi, dintr-o mână de milionari ce depind de noi, din poliţie şi soldaţi, iar în rest, din cetăţeni lipsiţi de avere.

                 Prin introducerea dreptului de vot general şi individual, vom instaura supremaţia absolută a maselor. Prin propagarea dreptului de a dispune de sine însuşi a fiecărui individ, vom diminua importanţa familiei şi valoarea ei educativă.

Printr-o educaţie bazată pe principii false, ideologii mincinoase, vom face ca tineretul să fie indus în eroare, uşor de condus şi depravat.

                      Întemeierea cât mai multor organizaţii cu nume diferite, ademenirea cât mai multora în loji publice au ca scop să le arunce la cât mai mulţi nisip în ochi.

                       Prin metodele expuse, naţiunile vor fi silite să cedeze Iluminaţilor dominaţia lumii. Noul guvern mondial va trebui să apară ca patronul şi binefăcătorul popoarelor. Dacă un popor se opune, trebuie mobilizaţi vecinii şi instigaţi la o acţiune armată.”

http://georgeanca.blogspot.com.au/2017/02/colocviile-de-marti-carnavalul-caragiale.html