marți, 16 ianuarie 2018

Dacă astăzi pământul...






Dacă astăzi pământul...

***
- Dacă astăzi pământul s-ar topi aş lua
un îngeraş imaculat de zăpadă,
un pisoi cu ochelari aburiţi
care m-ar întreba "când?”,
câteva clipe magice şi lumina,
lumina aceea care-ţi cădea pe chip,
ameţindu-ne; şi încă ceva,
aş da mulţi din anii mei
şi zău de mi-ar păsa
de-ar fi adăugaţi în contul tău! - îmi spui.
Din molozul alabastru al durerii,
în ritmul ploii,
flori albe şi roşii au ieşit la lumină,
amurguri electrizante se târăsc
din buza prăpăstiilor în tonuri
de-amară agonie şi extaz,
ca mâinile tale gata să mă întâmpine.

Căutătorule de infinit, încorsetat
ca-ntr-o celulă, undeva te vei regăsi!
Aici se sfârşeşte lumea
şi tot aici începe - fragilă şi delicată -,
avem mărginitul în faţă şi nemărginirea în noi!
- Mi-e frică cât eşti de frumoasă,
adânc ascunsă în mine, o lumină dulce,
o speranţă neaşteptată, un zâmbet şăgalnic!
Făcută eşti pentru o lume mai bună,
nu am decât un zbucium interior,
pasiuni nemăsurate şi-o viaţă
ce mă desface mereu în bucăţi!

Prin procesiunea echinocţiului de primăvară,
la căderea nopţii treci dincolo de oglindă,
e locul unde m-ai sărutat prima dată,
ameţindu-ne, ca pe o Carte Sfântă m-ai citit,
topindu-se, imaginile dispar în noi
şi-acolo prind culori de sărbătoare.
- Da, iubito, chiar dacă
n-am mai vorbi o secundă,
firul nostru nu s-ar putea destrăma,
e vorba de o regăsire magică
într-un timp dificil, poate prea tîrziu,
suflete rătăcite şi regăsite aici,
tu n-ai nicio vină, vina e a mea,
m-am îndrăgostit de tine,
divină iubire răscolitoare
şi liniştitoare în acelaşi timp!

- De n-ai fi tu, n-aş fi descoperit nimic!
Copilă dulce, inocentă, lângă tine
a înflorit o zi din adolescenţa mea visată,
un drum s-a conturat înaintea mea,
mi-ai deschis inima, dilatând-o,
aripile ei ascunse s-au întins
prin puterea de a iubi pentru eternitate,
îndrăznesc, acum, fără ezitare, schimbarea
oricărei limite şi-oricărei noi poveşti!

~*~

IRINA LUCIA MIHALCA















AZI NOAPTE AM VISAT...







AZI NOAPTE AM VISAT...
***

Azi noapte am visat...Eram pe-un țărm de mare
În România mea, în România Mare...
Am văzut , din ceruri, cum se pogoară-o punte
Pe care, am urcat, domol, pe-un  vârf de munte....
Cu văi adânci și crestele cărunte...

Păsări îmi cântau în limba mea maternă
Izvoarele șopteau povestea lor eternă
Căprioarele  valsau  deasupra văgăunii
Și nebuni în soare se roteau lăstunii

Mi se-adresă , timid, o blândă căprioară:
- De ce-ai plecat , Ioane, atunci demult , din țară?
- Întrebarea ta, eu cred, că are- un sens în sine
Nu-ncape îndoială , că n-am plecat de bine
-Dar te-ai uitat atent la cei din jurul tău
Căci erau mulți care-o duceau cu mult mai rău?

- Nu cred că este cazul de pure comparații
Când iau o hotărâre, eu nu mă uit la alții
Ca să conchid, aș spune,  și fără a brava
Că fiecare -și duce, cum poate, ...crucea sa...
- Ioane,la Noi, totuși, țara-i mult frumoasă
La Noi sunt codri verzi de brad și câmpuri de mătasă...
- Ce dor îmi face Goga de brazii verzi de- acasă...
- Există-aici , un lac albastru, ce nuferi galbeni îl încarcă
-  Aici suferea Poetul, singuratec, într-o barcă
- Ce de păsări și jivine,  gâze, flori întârziate
Viețuiesc aici, de veacuri, împreună-n libertate
- Da, duios e Topârceanu...Muza lui satirică
Le-a -nchinat cu drag la toate câte-o strofă lirică
- Dacă iubești toate acestea , din suflet, fără interes,
De ce nu vii aicea ,Ioane,  ca să ne revezi mai des?
-----------------------------------------------------------------------------

M-am trezit  din visul dulce , așa , precum dintr-un miraj
Și pe Mobil sunai în grabă, o Agenție de voiaj
Localizată-n Melbourne-ul de Vest
-" I d like to book a flight to...Bucharest..."
~*~
IOAN JOHN GIONEA











luni, 15 ianuarie 2018

Al doilea fiu






Hristosul limbii române
sau
Al doilea fiu

Puţini vor să priceapă că Dumnezeu, când vorbeşte este înţeles de toate limbile simultan şi atunci deduc că a vorbit pentru noi în limba română. O limbă cu o dinamică largă, de calibrul unei simfonii Enesciene. De aceea în Biblie scrie că “La început a fost cuvântul” şi, apoi, Dumnezeu a spus: ”Să se facă lumină!” a spus-o în limba română, da!
După turnul Babel, Dumnezeu a hotărât să-şi trimită pe unul din fiii săi pe pământ ca să ajute naţiunea aceste-i simfonice limbi, să se lege într-un snop de grâu bogat şi pentru eternitate, o limbă fertilă. Limba română este o limbă a păcii şi iubirii, a producerii miracolelor Ilenelor Cosânzene şi a Feţilor Frumoşi, a Împăraţilor, împărăteselor şi a împărăţiilor bogate şi pline de înţelepciune.
S-a uitat El pe pământ cum să facă să nu deranjeze nici un părinte, din dorinţa de a-şi creşte copiii şi aşa a ales familia Eminovici. S-a gândit El că bătrânul tată îl va lăsa pe mezinul Mihai, al şaptelea fiu să crească în voia lui, în curiozitate pentru lume şi iubire de cuvântul ei. Mihai a simţit limba română şi mireasma ei divină, firavă şi mângâietoare ca fânul înalt prin care trecea alunecându-i printre degete firul în duet cu adierea vântului prin părul său lung şi bălai.
Mihai a descoperit puterea cuvântului şi a realizat că păstrarea acestui neam aproape de Dumnezeu se poate face doar prin legătura şi conservarea limbii, altcum se va sălbătici, se va pierde şi transforma într-un MATRIX al diavolului. Oamenii care ţin legătura cu frânturi de sunete din alte frânturi de limbi nu se deosebesc de maşinile care comunică digital, sateliţii, telefoanele mobile, internetul etc. Omul devenind un fel de junincă înjugată într-un grajd ca să rumege fân. Rupt fizic de natura dată de Tatăl şi de aproapele său. Deci sclavi, prizonieri a unui sistem ireal.
Aşa a început Mihai EMINESCU munca gigantică de a culege adevăratele cuvinte şi a le îndrepta la forma lor originară. A ales versul şi povestirea ca să conserve cuvântul şi ziaristica pentru a-şi apăra şi trezi neamul aşa cum a fost sădit în Sufletul Său de Tatăl. Când spui “mamă, mă doare”, prezenţa ei vindecă. Când bunicul îţi spune ”Să creşti mare fiule!” cuvântul său înviorează, dă vigoare. Aceleaşi vorbe spuse în altă limbă sună fals şi comic. O rugăciune în limba română te vindecă, una în engleză sună ca un act shakespearian de teatru. Dacă vrei să iubeşti cu adevărat numai în limba ta se poate. Alege versul eminescian ca să o simţi cu adevărat.
Omul doreşte să comunice şi să împărtăşească. Unii trimit sateliţi în spaţiu cu inscripţia inteligenţei lor pe un disc de argint, alţii construiesc piramide cu inscripţia inteligenţei lor prin mesaje matematice. Eminescu a ales poezia. Prin versul său, el a conservat neamul pentru eternitate. A încapsulat tot ce a fost esenţial şi virtuos din acest neam.
Aceasta a fost dorinţa Tatălui ca într-o zi de Ianuarie, ziua de 15, 1850 în Botoşani, România să se nască Mihai fiul Ralucăi şi a lui Gheorghe Eminovici. Dumnezeu să-l binecuvânteze acolo în ceruri!
Mihai Eminescu este un poet, prozator şi jurnalist român, zic asta pentru că el trăieşte şi azi pentru noi, prin lucrările sale, rămânând astfel cea mai sfântă voce a neamului.

Ben Todică /13 Ianuarie 2018. Melbourne, Australia