vineri, 30 noiembrie 2018

Ioan Miclau - VERSURI DE DURERE! (VERSES OF PAIN!)




VERSURI DE DURERE!



~*~


Oriunde ai fugi de-o amintire veche,
Ea vine și îți sună cu jale în ureche,
Chiar timpul de așterne uitarea dulce umbră,
Durerea te recheamă cu vocea ei cea sumbră.

Și de mi-am luat lumea în cap așa orbește,
E numai de durerea ce-n inima mea crește,
Durerea libertății îl arde pe român,
Să nu i-o ia-i pe asta, și Crucea de la sân.

Cu ochii minții văd părinții mei în zdrențe,
Români săraci, ca Țara, si ea săracă este.
Durerea-i în popor și în guvern snobismul,
Atîta-i tot ce-aduse în Țară comunismul.

Dar când îmi vor fi ochii de sânge-nsângerați,
Și inima zdrobită departe de-ai mei frați,
Din cer să zică Domnul: nu-i pace în omor,
O, Doamne, a lor moarte e-n coasă și topor.

Doar nu vei ține partea celui mai blestemat
Guvern, ce ne-a distrus altarul făcând negru păcat,
Dezmoștenind poporul de vatra ce i-ai dat-o,
Zdrobind credința-n inimi, ce Tu ne-ai închinat-o.

De cei fără de lege, Tu încă-i vei ierta,
Atunci cei în durere la ce-ar mai aștepta?
Mai bine-n sfânta glie egal moartea ne fie,
Căci păcătoși toți suntem în sfânta Ta moșie.



*




VERSES OF PAIN!


~*~

Anywhwre you shall run from an old recolection,
It will come to whișper with sorrow at your ear,
And the time if will lay the forgetfull sweet shadow,
The pain will be calling back with its gloomy voice.

And if I took the world over my head,
It is only by the pain that is growing în my heart,
The painof Liberty has to light up the Romanian,
Nobody will take his Liberty and Cross fromm the bosom.

With the brain-s eyes I see my parents in rags,
Poor Romanians, like thei Country, and it poor is,
The pain is in the people, in government the snobbery,
That is all what the comunist brought tu us.

But when my eyes shall be full of blood-stained tears,
And crushed my heart, far from my brothers,
If the Lord will say, no peace is in the killing,
O, Lord, their deathis in the scyte and axe.

Beyond any doubt, You will not keep to the antichrist,
Government whici destroyed the altar, doing dark sin,
Diiinheritting the people from the land which You gave,
Crashing in hearts the faith to love you.

If the bad will be forgiven still,
Then the soul full of pain, What will it wait for?
Much better în saint land equal the deat will be,
Because we all are sinners on Yous saint estate.


~*~

Ioan Miclău-Gepianu
Versuri de durere-Verses of pain
Editura ”Mihai Eminescu” Publishing House,
Oradea, 1993. România

(Carte de versuri, bilingvă, cu un Cuvânt de la
Dr.Constantin Mălinaș)



Ioan Miclău
Mărturisire: Aici veți găsi sufletul unui om, care iubește
frumusețea, convins că în această lume nu este nimic mai presus
decât ființa umană.
Foreword: Here, is the soul of a man who love the beauty, and în
the world is nothing more beautiful than the human being, than human kind.
Ioan Miclau
1993









Alexandru Pleşea - Ce lucruri nu ar face niciodată un om inteligent




Ce lucruri nu ar face niciodată un om inteligent

Alexandru Pleşea, cunoscut drept ”Antrenorul Minții”, este psihoterapeut şi hipnoterapeut şi trainer în programare neuro-lingvistică. El a studiat natura minții umane în SUA, Marea Britanie și România și de zece ani organizează cursuri și traininguri în România, pentru a-i face pe oameni să conștientizeze ce abilități au.

Specialiștii subliniază că inteligența este direct proporţională şi cu experienţa şi capacitatea unui individ de a se adapta din mers la realităţi ale vieţii. "Antrenorul Minţii" subliniază că un elev, care a înmagazinat în decursul anilor şcolari un set de cunoştinţe, dar pe care nu a avut ocazia sau chiar inspiraţia să le aplice în situaţii reale, nu va reuşi să realizeze lucruri măreţe în viaţă, ci va avea mereu mai multe întrebări decât răspunsuri. Iar dacă întrebările sunt puse, se ajunge la înțelegere. "Inteligenţa se câştigă prin experienţă, și este o variabilă care poate fi îmbunătăţită, nu este neapărat o trăsătură ereditară. În literatura de specialitate, ceea ce noi numim coeficient de inteligenţă sau - pe scurt, IQ - nu este nimic altceva decât raportarea vârstei mintale a unui individ la vârsta biologică, înmulţit cu 100. Vârsta mintală a unui copil, spre exemplu, nu poate ţine pasul cu vârsta biologică, dacă acel copil nu pune în aplicare cele învăţate", afirmă psihologul Alexandru Pleşea.

Iată ce lucruri nu ar face niciodată un om inteligent, potrivit specialistului:

1. Oamenii inteligenţi nu lasă greșelile trecutului să se interpună în prezent. "Oamenii Inteligenţi ştiu că succesul în viaţă nu este posibil fără greșeli și eșecuri. Cu toate acestea, Oamenii Inteligenți nu permit să fie afectaţi de greşelile din trecut, ei pur şi simplu iau aceste greşeli drept nişte lecţii de educație pentru a evolua", afirmă psihologul Pleşea.
2. Oamenii inteligenţi nu se concentrează pe părțile negative. ”Oamenii Inteligenți văd gândurile ca pe ceva palpabil. Dacă ai doar gânduri negative în minte, viața ta va fi la fel de negativă. Oamenii Inteligenți știu că viața este mult mai bună când înveți să-ți folosești abilitățile de a visa, de a crea, de a construi, de a te mira şi, desigur, de a iubi”, consideră specialistul.
3. Oamenii Inteligenţi nu fug de probleme. ”Că vrem, că nu vrem, inevitabil, toți am avut, avem și vom avea probleme. Sunt probleme legate de muncă, de bani, de familie, de sănătate etc. Oamenii Inteligenţi dau piept cu aceste probleme și caută cele mai bune metode de rezolvare. Când cad, se ridică și merg mai departe. Au curajul să-și înfrunte temerile și să vadă în fiecare problemă șansa de a se perfecționa. Fiecare problemă devine astfel o situație de autotransformare”, crede Alexandru Pleşea.
4. Oamenilor inteligenţi nu le pasă de părerile celor din jur. ”Oamenii Inteligenți nu lasă opiniile negative ale altor oameni să-i oprească din a trăi o viață fericită plină de succes și bucurie. Lumea este plină de oameni cinici, sceptici și hateri, dar oamenii isteți îi îndepartează. Aceştia se înconjoară cu oameni inteligenți, care le împărtășesc valorile și interesele. Pe bună dreptate, se spune că dacă ești cea mai inteligentă persoană dintr-o cameră, înseamnă că nu ești în camera potrivită”, spune psihologul.
5. Oamenii inteligenţi nu-și pierd timpul. ”Oamenii Inteligenți își dezvoltă obiceiuri productive, care îi ajută să lucreze mai repede și mai bine. Nu se lasă distrași de lucruri nesemnificative și de treburi inutile. Ei știu, de asemenea, că nu poți lucra tot timpul, creierul are nevoie de odihnă din când în când”, crede psihologul Alexandru Pleşea.
6. Oamenii inteligenţi nu așteaptă rezultate imediate. ”Oamenii Inteligenţi sunt convinşi că aceia, care știu să aștepte, au parte de lucruri bune. Majoritatea oamenilor vor să obțină tot ceea ce-și doresc, exact atunci când formulează aceste dorințe. Oamenii Inteligenţi ştiu că trebuie să muncească din greu pentru ceea ce-și doresc, iar rezultatele muncii lor vor fi vizibile după un timp, dar vor dăinui toată viaţa”, declară psihologul.
7. Oamenii inteligenţi nu se concentrează pe ceea ce nu pot controla. În fiecare zi ne lovim de lucruri pe care nu le putem controla: trafic, oameni needucați etc. Oamenii Inteligenţi sunt calmi în aceste situații pentru că știu că emoțiile negative le vor dăuna doar lor în aceste situații.
8. Oamenii inteligenţi nu-și pierd timpul cu persoanele care-i descurajează. Oamenii inteligenți au în jurul lor alți oameni inteligenți. Își găsesc timp pentru familie, pentru prieteni și cunoștințele cu care au aceleași viziuni și interese; realizează că n-ar fi benefic pentru ei să-și petreacă timpul cu persoanele negativiste.
9. Oamenii inteligenţi nu sunt aroganți. Nu-i vei auzi lăudându-se cu inteligența lor; şi asta pentru că sunt, de obicei, timizi când vine vorba despre asta și nu simt nevoia să strige în gura mare cât sunt ei de deștepți. Nu se laudă cu reușitele și premiile pe care le-au obținut.
10. Oamenii inteligenţi nu uită să mulțumească. "Arată recunoștință. Oamenii Inteligenţi stiu că lumea nu se învârte în jurul lor. Ei cred în puterea bunătății și știu că faptele bune li se vor întoarce într-o bună zi", este de părere psihologul.


De ce călugării tibetani sunt consideraţi cei mai înţelepţi din lume? Chiar dacă crezi sau nu în magia spiritualităţii lor, un lucru nu poate fi negat – ei cunosc fericirea.
Iată 25 de sfaturi esenţiale pentru armonia sufletească care vin din grandiosul Tibet:
1. Îţi place – spune.
2. Nu îţi place – spune.
3. Îţi este dor de cineva –sună.
4. Nu înţelegi – întreabă.
5. Vrei să te întâlneşti cu cineva – cheamă-l.
6. Vrei ceva – cere.
7. Niciodată nu te certa.
8. Vrei să fii înţeles – explică.
9. Eşti vinovat – admite, cere scuze.
10. Fiecare îşi are adevărul lui şi aceste adevăruri nu coincid.
11. Nu comunica cu oameni de proastă calitate.
12. Cel mai important în viaţă e iubirea – restul sunt detalii.
13. Problemele omului sunt doar în capul lui.
14. Caută plăcerea în tot ce te înconjoară.
15. Nu uita că ai doar o viaţă.
16. Reţine că nu îi datorezi nimănui nimic.
17. Reţine că nimeni nu îţi datorează nimic.
18. Nu regreta timpul şi banii cheltuiţi pentru cunoaşterea lumii.
19. În viaţă mereu să te bazezi doar pe tine.
20. Ai încredere în simţurile tale.
21. Fii răbdător cu oamenii.
22. Admiră natura.
23. Dacă ai dispoziţie proastă, aminteşte-ţi că atunci când vei muri nu o vei avea deloc.
24. Trăieşte azi pentru că ieri s-a dus, iar mâine poate să nu vină.

25. Nu uita că ziua de azi e cea mai bună zi. 


S: VL






UNGARIA " M A R E " Date istorice





UNGARIA " M A R E "
Date istorice


Numele "Ungaria" derivă din turcă’înseamnă "10 săgeți", numarul triburilor turcice venite în Panonia: 3 triburi de turci Cabari (proveniți din Khazari - popoare turcice care au adoptat iudaismul), 6 triburi de populații turcice, care au format baza ungurilor (cel mai puternic tribul maghiarilor) și un trib de Baschiri.

Ungaria Mare nu a existat! Ungaria Mare a fost un artificiu administrativ, o decizie luată în 1867, în urma unor intrigi şi aranjamente de culise.Ungaria Mare nu a fost împlinită printr-un eveniment ca procesul prin care s-a constituit România Mare, prin jertfa a sute de mii de români ! Unde este jertfa ungurească la 1867?!

Unde a fost jertfa ungurească atunci când, după un veac şi jumătate de ocupaţie turcească totală, Budapesta este eliberată de armatele austriece? Când turcii, care transformaseră Ungaria în paşalâc, au fost alungaţi de armatele austriece, în acea armată nu a fost niciun ungur!

In cele aproape două secole de ocupaţie turcească, nu s-a înregistrat nicio rezistenţă, opoziţie ungurească la ocupaţia musulmană.


Principatul medieval ungar, creaţie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnică. Regii Ungariei de origine maghiară îi numeri pe degete, într-o jumătate de mileniu!  Dupa Mohaci, în 1527, statul ungar dispare. Dispare Ungaria, dar nu şi Transilvania.


De ce nu dispare şi principatul Transilvania odată cu Ungaria, la 1527? Pentru toate cancelariile, Ungaria şi Transilvania erau entităţi separate.


Insistenţa cu care ne atacă detractorii maghiari ne obligă la comparaţia între cel calomniat şi calomniator!  Câţi sunt românii care au făcut istorie pentru Budapesta, şi câţi sunt maghiarii care au marcat istoria pentru români? Câţi sunt românii cu nume maghiarizat cu care se fălesc maghiarii, şi câţi sunt maghiarii cu nume românizat?.


Avem nevoie de aceste două liste. Pentru cei ce vor face listarea românilor care împodobesc Pantheonul unguresc, să verifice satul Buia, unde s-au născut cei doi matematicieni Farkas şi Janos Bolyai.  Tatăl, Farkas din Buia, scris Bolyai, era român, tot satul Buia era românesc la 1800, iar numele Farkas, adică Lupu, este nume de botez la românii din Ardeal, din Maramureș! 


Pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamându-i pe români, să le reamintim: la Trianon, în 1920, s-a decis crearea statului Ungaria! Budapesta nu mai fusese capitala unui stat  suveran din 1527, după dezastrul de la Mohaci.

Abia după 400 de ani, la Trianon, a apărut din nou un stat ungar. Pentru prima oară în istorie, ungurii erau majoritari în propria ţară. Statul ungar era, pentru prima oară, un stat naţional!

Comunitatea  internaţională le-a făcut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, consideră că la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor!

Cum puteţi deplânge dispariţia graniţelor care aparţineau altora, adică habsburgilor?!
Până la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trăit sub guvernarea şi administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia după Trianon, ungurii s-au trezit fără stăpân, liberi să se guverneze cum vor!

Ştiţi, care a fost prima iniţiativă a politicienilor maghiari, a liderilor de la Budapesta? Au trimis la Bucureşti o delegaţie, de trei conţi maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand şi lui Ionel Brătianu ca Ungaria să se lipească la România, într-un stat dualist, după modelul dualismului austro-ungar instituit în1867!  Lipsiţi de exercițiul guvernării, al libertăţii, fruntaşilor unguri le-a fost teamă de riscurile şi provocările la care te supune suveranitatea. S-au simţit singuri şi neajutoraţi, neasistaţi!

Unde era dispreţul politicienilor maghiari faţă de tot ce este românesc atunci când au venit la Bucureşti cerşindu-ne întovărăşirea ?!  Prin ce impuneau românii în faţa maghiarilor ? Prin faptul că în această parte a Europei, statul cel mai vechi cu o continuitate de 600 de ani, era statul român.
Aşa s-au petrecut lucrurile după Trianon! jenant pentru unguri, iar guvernanţii şi apoi istoricii români, ne-am abţinut să-l popularizăm.

Abnegaţia ungurească sistematică, instituţionalizată, de a calomnia tot ce este românesc, ne obligă să părăsim atitudinea de a-i lăsa pe neprieteni în plata Domnului. Bunătatea noastră şi bunul nostru simţ sunt considerate slăbiciune, prostie!  Avem nevoie de o strategie prin care să contracarăm eforturile sistematice ale celor care ne calomniază şi ne sabotează!
 


 Prof. Ion Coja








joi, 29 noiembrie 2018

FERGHETE - TANDRĂ PÂINE FIERBINTE DE CUVINTE





TANDRĂ PÂINE FIERBINTE DE CUVINTE


~*~

Mâneca capitalismului îi mucită
şi totuşi România trăieşte, trăiască viață bună !
Sava Negrean Brudaşcu e cu nădejdea şi durerea-n sânge,
că a noastră lege e tocmeală, lucru fără scofală,
originară din Bucium cum ştim nobil şi sublim
şi cu lacrimi pe obraz, că lacrimi avem ca Eminescu şi Iancu pentru Patria Limba română,
că peste mână ne-o mai rămas o leacă,
ne-o mai rămas o mangură de haz la necaz,
ca să n-avem inima supărată şi ruptă-n două,
că încă se adună degeaba la Alba şi în latinul Blaj nu mai e curaj ?
că tot prost gospodărită e țara, tot rău ne merg treburile în ea,
dragă Vica mea,
ca la noi la nimenea,
ca la gospodarii înrăiți, corupți, hoți-şmecheri şi prost crescuți,
că nu-şi pun țara la cale unind-o profundă, trainică şi făcând-o mare, istorică, profundă şi mare,
ca altădată laolaltă-, fericire dezinteresată pentru celălalt,
cum mai fu când o plecat moțu-n țară cu doniți şi cu ciubară,
că mi dor cum mi cu dragoste şi dor, iubita țară,
că munții noştri aur portă  şi țara mi pusă pe foc, zău dorule, zău,
ca să nu cerşim în veci din poartă-n poartă,
să se trăiască bine în țara noastră, să se trăiască mult şi bine-n România,
în țara omenească, românească, cu îndemână, să se trăiască bine, nelcoş: prunci, soț şi nevastă,
uniți unii cu alții laolată energizați românii să trăiască omeneşte în munții cu inimă şi vatră de piatră,
să trăiască, ca mare conştiință, că idealul ne uneşte
mare brânză, sare în bucate, mare conştiință, cu multă sănătate
şi ştiință, că dăm mână cu mână să ducem viață bună,
că-i mai bună țara română cu îndemână în tot şi toate cu performanță
şi în drum înainte ca mai înainte către succes
cu acces fără povară şi stres, că mai facem când ne dăm silința, facem în exces, excelență
şi treabă bună în bonus de viață: Eminescu şi Iisus mai presus prin cuvinte,
mană cerească şi tandră pâine fierbinte.


~*~


PAVEL RATUNDEANU-FERGHETE







SCRISOARE PASTORALĂ - 385 + MINILECTURĂ cu GÂND DE SEARĂ




GREUTATEA MATERIALNICA  - Sfantul Tihon din Zadonsk



              Vezi, iarasi, ca piatra, fierul, plumbul si orice lucru care este greu, oricât de sus ar fi ridicat sau aruncat, se întoarce totusi cu grabire spre pamânt, spre miezul sau, si cade. Din aceasta întâmplare înveti ca asa este si starea celor împatimiti de lume, care parca se ridica prin povete si înfricosari pentru ca, izbavindu-se de desertaciune, sa râvneasca Cerul, însa, oricât s-ar însufleti acestia din propovaduirea Cuvântului lui Dumnezeu, tot nu se pot lepada de obiceiul si de împatimirea lor. Si chiar daca uneori ei se straduiesc si se nevoiesc sa se desparta de rau, fiind îndemnati de harul Domnului spre înaltimi, adica spre iubirea bunatatilor ceresti, se întorc totusi cu grabire jos, spre împatimire. Caci patima îl trage catre sine si îl ademeneste pe cel împatimit asa precum un magnet atrage fierul. Aceasta cugetare te povatuieste sa te feresti de orice patima ca de un foc sau ca de un venin ucigator si cu toate puterile sa te nevoiesti întru râvnirea si cautarea bunatatilor ceresti, care au fost dobândite prin moartea lui Hristos. Iar celui ce se straduieste, Dumnezeu îi ajuta.

Sfantul Tihon din Zadonsk, Dumnezeu in imprejurarile vietii de zi cu zi, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 68.



CALEA CU TRANDAFIRI  - Cuviosul Bonifatie de la Teofania


             Necazurile se întâlnesc neaparat în calea noastra spre Patria cereasca, deoarece cununa nu poate fi primita decât prin purtarea neabatuta a Crucii. Când capul nostru este încununat cu spini, este cuviincios ca picioarele noastre sa umble pe cai asternute cu trandafiri? Necazurile si bolile sunt doctorii sfinte; putem sa le îndulcim prin credinta si prin rugaciunea din inima – însa de obicei ni le facem singuri amare, adaugând nerabdarea si putinatatea credintei noastre în paharul încercarii prin care trecem. Necazurile sunt întotdeauna folositoare. În dreapta Domnului, ele sunt mijloace de vindecare a bolilor noastre duhovnicesti, pentru smerirea trufiei si potolirea patimilor. Ele înmoaie inima noastra cea împietrita, ni silesc sa alergam cu rugaciune la Dumnezeu, ne fac saraci cu duhul si nimicnici în proprii nostri ochi.


Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 65




INTRISTAREA  - Cuviosul Bonifatie de la Teofania



             Cine a biruit patimile, a biruit si întristarea, pe când cel biruit de patimi nu va scapa de obezile întristarii. Bolnavul se cunoaste dupa culoarea fetei: cel cuprins de patima se da în vileag prin întristare. Cine iubeste lumea nu are cum sa nu se întristeze, pe când cel ce a dispretuit lumea este vesel întotdeauna.

Cuviosul Bonifatie de la Teofania, Bucuria de a fi ortodox, traducere de Adrian Tanasescu-Vlas, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, p. 43-44



APELE PRIMAVERII  - Sfantul Inochentie al Odessei


                   Semn al apropierii primaverii sunt pâraiele de apa. Toata fata pamântului începe în acest rastimp a se topi si a lacrima; însesi nisipurile sunt umede, însesi pietrele sunt ude. Acelasi lucru se petrece si la începutul reînnoirii duhovnicesti a omului prin mijlocirea pocaintei: inima lui e plina de cainta si ochii lui sunt plini de lacrimi. Dupa cum în starea lui de nesimtire, omul ar vrea ca numai sa se veseleasca si sa râda necontenit, tot astfel acum plecarea lui de capetenie este tristetea dupa Dumnezeu si lacrimile. Caci ori pe ce-si pune ochii pacatosul acum, lumina fetei lui Dumnezeu, catre Carele s-a întors, îl face sa se rusineze si sa-i para rau. De se uita la sine si la sufletul sau, vede cât e de nepretuita rascumpararea pacatelor omenesti, cât de putin s-a folosit el de aceste scumpe si mari binefaceri, cât de adeseori a alungat de la sine darul milostivirii – si plânge. Chiar privirea la mila lui Dumnezeu îl face sa se caiasca si sa plânga, întocmai precum privirea cea blânda a tatalui umple de lacrimi ochii fiului care pentru prima oara se înfatiseaza înaintea lui, dupa întoarcerea de pe calea cea rea a pierzarii. „Izvoare de apa” – zice Sfântul David – „au izvorât ochii mei, pentru ca n-am pazit Legea Ta” (Psalm 118, 136); atât de puternic si de statornic era în el simtamântul de umilinta pâna la lacrimi, cu toate ca vrednicia sa cea mare de împarat al lui Israil cerea de la el sa aiba o fata vesela si plina de barbatie. Pâraiele primavara, de obicei contenesc dupa câtva timp; însa aceste izvoare de apa ale pocaintei, nu arareori, curg pâna la sfârsitul vietii omului.

Sfantul Inochentie al Odessei, Intelepciunea dumnezeiasca si rosturile naturii, traducere de patriarhul Nicodim Munteanu, Ed. Sophia, Bucuresti, 2012, p. 42-43



KILOMETRAJUL INIMII  - Sfantul Ioan din Kronstadt


           „Cautati mai întâi Împaratia lui Dumnezeu si dreptatea Lui si toate acestea se vor adauga voua” (Matei 6, 33). Cum, în ce chip sa cautam mai întâi Împaratia lui Dumnezeu? Iata cum. Sa presupunem ca vrei sa faci un drum undeva, pentru o treaba oarecare, mergând pe jos, cu un vehicul sau pe apa; roaga-te lui Dumnezeu sa-ti calauzeasca mai întâi caile inimii si dupa aceea pe cele ale calatoriei pe care vrei sa o faci, sa te îndrepteze mai întâi pe caile vietii, potrivit poruncilor Sale. Trebuie sa doresti aceasta din toata inima si sa te rogi de mai multe ori în acest sens lui Dumnezeu. Cunoscându-ti dorinta sincera si stradania de a-I respecta poruncile, Domnul îti va îndrepta, putin câte putin, toate caile tale.

Sfantul Ioan din Kronstadt, Viata mea in Hristos, traducere de Boris Buzila, Ed. Sophia, Bucuresti, 2005, p. 257.








Dragi mei enoriași! La mulți ani!
Dragoste, Măria Ta! Binecuvântată fii, mană cerească, tu-mi adăpi sufletul din fiorul dumnezeirii. Limba și mintea nu te pot înțelege și cânta după cuviință. Ești cale de lumină și bucurie către Logos.  Prin tine brațele mele cuprind semenii, lumea întreagă, patria și cerul, într-o îmbrățișare fierbinte, fără de sfârșit. Prin tine inima mea nu mai rămâne pământ uscat și deșert fără viață, ci o oază a fericirii și jubilației.
Nesățios mi-e sufletul de tine, Dragoste, și limanurile lui pentru mine sunt nemăsurate. Tu ești singurul punct stabil din univers și, pe tine răzimându-mi ființa, nimic nu mă va clătina. Se vor surpa castele de iluzii, nisipurile deșerturilor se vor muta din loc în loc, valurile mării mă vor izbi învolburate, dar eu voi rămâne mai presus de toate de voi ști să te păstrez.
Sunt fericit, Dragoste, că prin tine leg cerul cu pământul; urc în zbor pe verticalele amețitoare ca oarecând un Iacob pe scara îngerilor și a sfințeniei. Prin tine, Dragoste, am gustat din eternitate și mi-am umplut sufletul de bucurie negrăită de limbă omenească.
Lacrimi de sânge de mi-ar șiroi pe obraji și nu m-aș mai putea lipsi de tine, Dragoste.  De va trebui, îți voi urca în genunchi crucea pe golgotele lumii, iar spinii din coroană nu mă vor spăimânta. Prin tine rațiunea lumii a dat sens; prin tine Logosul S-a crucificat în istorie; prin tine gândul a măsurat adâncimile Duhului.
Răsară sămânța ta, Iubire, în orice muritor. Din veac în veac să crească fărʽde hotar de ură, de frică și război. Cuprind-a ta coroană uscat, și  ape, și văzduh. Rachetele-n condeie și tancurile-n plug pe dată să transforme; puzderii de armate în truditori cu sârg pe brazdă și la strunguri curând să le arate. Ogive nucleare devină grădinițe în care cântă pruncii un joc nevinovat.
Plămada ființei tale hrăni-va dintr-o pâine flămânzii toți și lumea de astăzi și de mâine. Alungă suferința din bietele spitale, redă-ne bucuria strămoșilor dintâi.
Singura boală a lumii, care să rănească sufletele și să sângereze inimile tuturor, să fii numai tu, Dragoste.
O, divină, cercetează, bate și alungă durerile lumii pe stelele pustii și redă-ne-n schimb bucuria frăției și a armoniei.  Pe orice casă fii floarea ce zâmbește, în cămine fii căldura și în toate fii măsura. Dă puterea de-a răbda bietei ființe chinuite, dă speranța de mai bine celor fără de nădejdi. Fii busola-n rătăcirea celor fără căpătâi, fii întâia carte-a lumii, bucuria cea dintâi.
(Text scris la 26 ianuarie 1986 și publicat cu titlul Imn dragostei creștine în revista ,,Biserica Românească” din Milano-Italia, an. XI(1986), nr. 42(oct.-dec.), p. 10). 
*
In memoriam: Preotul Nicolae Armășescu. În mai multe articole din ,,Scrisoare pastorală” apărute în numerele precedente am subliniat participarea preoților la Primul Război Mondial, moment decisiv în lucrarea de pregătire a Marii Uniri a Românilor de la 1 Decembrie. Redăm mai jos descrierea activității și jertfei unuia dintre preoții participanți la marea conflagrație mondială. Am găsit aceste însemnări în presa vremii și am prelucrat textul cum m-am priceput, ca să fie cât mai accesibil și convingător pentru cititorii noștri. Iată-l:
Noiembrie 1916. Toamna era în toate drepturile sale. Un cer mohorât, cu nori groși, cenușii și apăsători mărea tristețea acelor zile.
Ploaia rece burnița și frigul pătrundea până la oase. Pe străzile Bucureștiului vedeai tot mai mulți cerșetori, bolnavi și neputincioși cerând milă și pomană. Sărăcia însă era atotstăpânitoare în casele celor mai mulți, așa încât fiecare căuta să supraviețuiască el însuși împreună cu familia sa. În astfel de vremuri grele generozitatea era floare rară.
Bucureștiul era asediat de trupele germane. Armata noastră se retrăsese în mare parte spre Moldova, forurile conducătoare de asemenea. Doar Mitropolitul Primat Conon Arămescu-Donici rămăsese în capitală, ca păstorul între oile sale la vreme  de cumpănă, restriște și jale.
În Spitalul Colțea erau toate paturile ocupate. Ba în unele zăceau chiar câte 2-3 bolnavi. Mulți dintre ei fuseseră însemnați pe front cu schije, cu gloanțe și cu răni adânci, ale căror urme aveau să nu se mai șteargă niciodată.
Într-un salonaș din partea de sud a clădirii suferea din greu Părintele Nicolae Armășescu. Originar din Tomșani jud. Vâlcea, păstorise până la începutul războiului cu cinste turma ce-i fusese încredințată. Când ceasul de primejdie sunase pentru țară, Părintele Armășescu a răspuns prezent și s-a alăturat fiilor săi duhovnicești plecați pe câmpul de luptă. A făcut parte din Regimentul 2 Vânători de Munte.
Părintele Nicolae era numai suflet pe front. Parcă ar fi avut șapte vieți în pieptul său. Pretutindeni era prezent, la căpătâiul muribunzilor și bolnavilor, pe câmpul de luptă adunând pe cei răniți. Peste tot găsea o vorbă de încurajare, o glumă chiar, așa încât devenise iubit de toți soldații și stimat de ofițeri.
Într-o zi, când se dădeau lupte dramatice pe văile și crestele munților, regimentul Părintelui Armășescu se afla, ca de obicei, în primele rânduri.
Moartea și viața se învălmășeau fără contenire, asemenea pământului care amesteca în el sânge și carne de om. Nimeni nu mai credea că va vedea ziua următoare, dar nimănui nu-i era frică. Luptau toți, care cum putea, cum îi era ordinul și arma, și văzduhul tot era o învălmășire de fum, de schije, de obuze, de gloanțe și pietre împroșcate. Un fum gros ca o ceață de pe Valea Dunării îmbrățișa totul, dând aspectul sumbru de iad pământesc. Fiecare palmă din trupul țării trebuia apărată cu prețul vieții. Nimic nu putea să fie prea mult, când era vorba de apărarea Patriei.
Părintele Armășescu, alături de câțiva brancardieri de la crucea Roșie, pătrundeau până pe linia frontului și adunau răniții. Nimic nu-l înfricoșa. Știa că are un Dumnezeu și o Patrie și ceea ce face el e sfânt. Viața sa nu mai conta, într-atât îi copleșiseră sufletul său milos suferințele groaznice ale răniților și mutilaților.
  Dintr-un tranșeu s-a auzit deodată un urlet supraomenesc, care a acoperit pentru câteva clipe vaierul luptei. Părintele Armășescu n-a pregetat să alerge în direcția țipătului. În prima linie, într-un tranșeu, scăldat în sânge, se zbătea un soldat, fecior din Topșanii Vâlcii. Un obuz  îi sfârtecase trupul ca pe-o zdreanță, împărțindu-i-l în două. Conștient, totuși,  Ionică l-a recunoscut pe Părintele Nicolae.  A mai apucat să-i mai zică doar: ,, Grijește-mă, Părinte!” N-a mai așteptat părintele să-i zică muribundul a doua oară, că a scos repede Sfânta Împărtășanie  din buzunarul de la piept și și-a făcut datoria. Înainte de a-l atinge aripa morții, Ionică a apucat să primească Sfânta Împărtășanie, dar în clipa următoare un obuz s-a prăbușit lângă Părintele Nicolae, retezându-i și lui picioarele și mutilându-i rău restul trupului.
Acum se găsea de câteva zile în spital, fără speranță de scăpare. A rugat o călugăriță-infirmieră să-l anunțe pe colegul său, Preotul Constantin Diaconescu de la biserica Delea Veche. Acela îl cunoștea cel mai bine pe Părintele Nicolae, așa că a venit degrabă. Fuseseră colegi de seminar. Părintele Armășescu fusese premiantul  clasei, bun prieten, bun coleg, blând, harnic, inteligent.
Părintele Diaconescu a intrat în salonul în care-l aștepta Părintele Nicolae cu sufletul pâlpâind de emoție și cu lacrimi grele în ochi. Nu l-a lăsat să și le verse Părintele Nicolae. Ca unul care știa că nu mai are mult de trăit, i-a făcut semn să se apropie. ,, - Părinte Costică, mă iartă c-am să te rog ceva! Acasă le aveam pe toate, dar aici nu am nimic din cele de cuviință pentru îngropăciune. Fii bun și adă-mi dumneata un rând de veșminte mai vechi și îngrijește-te să mă îngropi după cuviință. Preoteasa și copiii mi-s departe, sub stăpânire vrăjmașă. Dacă-i vei întâlni vreodată, spune-le că am murit gândindu-mă la ei.  Mă doare mai mult sufletul decât trupul la gândul că Țara este călcată în picioare, dar mare e Dumnezeu! Mă voi duce și eu în curând la El, acolo sus, și-L voi ruga să ne mântuiască Țara de robia vrăjmașului….!”
A încercat Părintele Diaconescu să-l încurajeze, să-l consoleze, dar degeaba. Glasul îi pierise Părintelui Nicolae.
La câteva zile, la Sărbătoarea Sfinților Arhangheli, o căruță cernită ducea spre Cimitirul Ghencea trupul neînsuflețit al Părintelui Nicolae Armășescu. L-au îngropat alături de alți 993 ostași căzuți pentru întregirea Neamului. 
*
Sfaturi părintești. Din cartea Iubire pentru totdeauna, a Pr. Andreas Konanos(tradusă din greacă de Ierom. Ștefan Nuțescu) cităm un fragment plin de semnificație:
,,O mamă a mers cu copilașul ei să se spovedească când acesta era în clasa a IV-a. Se gândea: „Să-l duc acum cât este mic, ca să fiu sigură că va fi atent, că-l va păzi Dumnezeu și va merge pe calea Sa. Cred că nu este ceva mai bun pe care l-aș putea face”. Așa gândea mama copilului.
Au ajuns la Biserică și mama îi spune duhovnicului:
- Părinte, îți aduc pe fiul meu încă mic, ca să-l punem pe calea lui Dumnezeu
- Ai întârziat mult ca să-l aduci pe fiul tău, i-a spus duhovnicul.
Atunci mama mirată i-a spus:
- Părinte, acum încep să văd ca fiul meu înțelege mai bine unele lucruri. Nu l-am adus când era mai mic, pentru că ce păcate poate să aibă un copil mic?
- Soro, nu mă refer la aceasta. Nu mă refer la copil. Spunând că ai întârziat să-ți aduci copilul, m-am referit la faptul că, înainte de copilul tău, trebuia să te fi adus pe tine. Și nu mă refer că trebuia să vii acum, când ai ajuns la acești ani, ci mai demult. Unde ai fost atâția ani? Nu te-am cunoscut când aveai douăzeci de ani, nici când aveai cincisprezece, cu atât mai mult când erai în clasa a IV-a. Când erai în clasa a IV-a unde ai fost? Unde ai fost de mic copil? Ce va deveni copilul tău acum, depinde de ceea ce erai tu atunci. Depinde de cum ai crescut tu. Trebuia să vii de mai înainte de a se naște fiul tău, pentru că deja i-ai pregătit din acea clipă nu numai genele pe care le-a luat de la tine, ci și structura sufletească și caracterul său. Căci de la tine nu a luat numai culoarea ochilor, a părului, înălțimea, forma feței, a trupului și a întregii lui înfățișări, ci a luat și lumea ta sufletească, lăuntrică, harul pe care l-a răspândit sufletul tău. Harul pe care l-ai avut sau pe care nu l-ai avut.
Câtă responsabilitate avem!”
*
Folclor din Mehedinți(LXXXIV). Am descoperit cu surprindere și cu bucurie printre manuscrise câteva însemnări care cuprindeau o altă tranșă de cântece populare culese de la regretatul Rolea Petre(zis Pătru lui Râcu) din Bârda, născut la 7 febr. 1903. Ele nu au fost cuprinse în volumul Folclor din Mehedinți, publicat în 2017 de parohia noastră, dar sperăm că-ntr-o apropiată ediție a doua să le cuprindem și pe ele, fiindcă sunt adevărate bijuterii artistice. Ele au fost culese, așadar, de subsemnatul la 23 octombrie 1983. Le vom prezenta, începând cu acest număr. Iată-le:  



Foaie verde mandalac

,,Foaie verde mandalac,
Păsărică de pe lac,
Nu mă blestema să zac,
Că n-am pe nimeni cu drag
Să-mi pună mâna sub cap,
Să-mi dea buruieni de leac,
Să mă-ntrebe de ce zac,
Ori de boală, ori de drag.
Și n-am pe nimeni cu dor
Să-mi dea apă din urcior,
Să mă-ntrebe de ce mor,
Ori de boală, ori de dor!”

Foaie verde trei granate

,,Foaie verde trei granate,
De trei luni și jumătate
Ochiul stâng mi se tot bate!
Nu știu, Doamne, ce-o mai fi,
Frică mi-e că voi muri.
Iar de-o fi să mai trăiesc,
Am pus gând dumnezeiesc,
Ca să mă călugăresc.
Am mai fost trei ani de zile
Călugăr în mănăstire,
Cu mâinile pe Psaltire,
Cu ochii după copile,
Cu mâinile pe icoane,
Cu ochii după cucoane!”

Foaie verde flori domnești

,,Foaie verde flori domnești,
Fată din Călimănești,
Ce tot stai și te gândești,
Că nu te căsătorești?
Neică, m-aș căsători,
Dar nu știu ce-oi nimeni!
Oi nimeri vreun stricat
De umblă noaptea prin sat;
Oi nimeri vreun bețiv,
Torc cu furca ca să-l țin!
Torc cu furca, cos cu acul,
Ca să bea până-l ia dracu!”

Roata morii

,,Roata morii se-nvârtește, tac,
                  tac, tac,
Inima se chinuiește,
Morărița cu fuiorul
Și moraru-i duce dorul.
Poate n-a știut bădița
Ce ochi are morărița, 
Că de le-ar fi știut focul,
Nu și-ar blestema norocul.
Coborând din deal în vale,
Am să-i pun o piatră-n cale.
Poate piatra-i sare-n roată
Și-o-nsăra la moar-odată”

Toată lumea-mi spune lotru

Toată lumea-mi spune lotru,
C-am furat lemne din codru.
Lemne din codru n-am luat,
Doar o scândură de brad,
Ca să-i fac mândruții pat,
Să mă văd om însurat.
De-o fi bine să mă-nsor,
Iar de nu sră stau fecior!”

Plângeți ochi și lăcrimați

,,Plângeți ochi și lăcrimați,
Căci voi sunteți vinovați,
Că ce vedeați nu lăsați,
Ce-ați iubit nu mai uitați!
C-ați iubit mândre din sat
Ați iubit și din Banat.
Ați iubit din Iablanița
Pe Ionica și pe Mița;
Ați iubit la Bozovici
Mândre-ncălțate-n opinci;
Ați iubit la Rudăria
Pe Ana și pe Măria;
Ați iubit și la Tismana
Pe Florica și pe Ioana”

Foaie verde măr uscat

Foaie verde măr uscat,
De ce, Doamne, m-ai lăsat
Să fiu tot slugă băgat,
Stăpânii simbria-mi trag!
Stăpâna e mai cuminte
Și-mi dă simbria-nainte,
Că iese seara la poartă
Și-mi plătește simbria toată
Vine seara la fântână
Și-mi dă simbriuța-n mână”



*

File de jurnal-29 mai 1982. ,,Azi a fost ședință de partid la ferma Bârda. Activistul le-a prelucrat oamenilor un ordin venit de la București. Conform acestuia, ei trebuie să muncească necondiționat. Care se opune sau nu vrea este arestat și în 24 ore condamnat. Gelu Dinescu din Colibași a spus: ,,- Da, domʽle, daʽ vedeți ʽmneavoastră, că și boul trage până la prânz și dacă nu-i dai ce-i trebuie se culcă jos, chiar de l-ai snopi cu bătaia! Nimeni nu zice că nu vrea să muncească, dar trebuie să le dați oamenilor ce le trebuie, pentru că fără pâine nu se poate munci!” ,,- Nea Gelule, i-a spus activistul, eu am venit să vă fac cunoscut decretul. Aici se spune de muncă, nu de pâine, așa că nu avem ce discuta!”
În Laz câțiva oameni au avut lucernă pe loturile ajutătoare. Au cosit-o, dar au venit cei de la primărie și le-au confiscat-o. Nu aveau voie s-o cosească. Lucerna are regim special.
Alaltăieri a fost Înălțarea. Am început slujba la ora șase în Bârda. Spre deosebire de alți ani, la această sărbătoare(Ziua Eroilor) au fost foarte puține pomeniri. În alți ani era cutea plină de parastase în Malovăț, acum au fost câteva colive. Peste tot problema alimentației a devenit una majoră. Nu s-a făcut nedeie nici în Bobaița, nici în Valea Boierească. S-a lăsat doliu peste sate! Mama a întrebat-o pe Marioara lui Nelu lui Râcu dacă se mai duce la nedeie în Bobaița, satul ei natal. Aceasta i-a răspuns: ,,- Mă duc, cumnată, de-am tăia o ceapă și am bea un pahar cu apă, dar mă duc, pentru că la nedeie ne mai adunăm și noi frații toți la casa părintească!”
Seara a venit unchiu-meu Ion pe la mine. Am fost cu el pe la Teiul Mare după Ion Gârbovan, ca să stabilim condițiile privind transportul stupilor unchiului Ion la Firizu.
Mi-a venit contractul de la Editura Albatros pentru volumul II din Coloana Infinitului, iar pe numele unchiului meu a venit contractul privind cartea G. Călinescu. Aforisme și  reflecții. Unchiu-meu m-a rugat să-i cedez lui dreptul de autor și să mă recompenseze în bani. Nu am vrut.
Ieri am fost la Severin de dimineață. M-am dus la Dealul Viilor, să văd dacă a scos  Domnul Lungu, directorul, dovadă pentru tăticu privind vechimea sa în muncă la Ferma Bârda în perioada 1965-1977. Doamna Lungu, soția directorului, mi-a spus: ,, - N-am făcut nimic! Mi-a fost o lene….! De-ai ști dumneata ce zăpușeală și ce praf este în arhivă, ai lua-o la fugă!” Până la urmă, m-am înțeles cu dumneaei să mă duc marți să lucrăm împreună.
Seara m-am dus la achizitorul Dumitru Ciurel din Malovăț. Avem de predat 100 kg brânză pentru vaca ce-o deținem și trebuia să discut cu dânsul în prealabil. Am mai stat de vorbă ca o oră. Printre altele, mi-a spus: ,, - Părinte, am fost și sub turci și sub nemți, dar niciodată n-am ajuns să n-avem ce mânca, așa cum am ajuns acum. Țara e pe râpă. Când m-am însurat n-aveam pantaloni, dar aveam bucate pentru cinci ani; acum am bani, dar n-am pâine! Cum poți dumneata să vii la mine la poartă și să mă chemi la muncă, știind bine că nu-mi dai nici să mănânc? Ce mai mă interesează, când mă aduci în sapă de lemn, dacă sunt în România sau în Uruguay?!”(…).
*
Lucrări la biserici. Am cumpărat fierul forjat pentru gardul bisericii de la Bârda și l-am dat în lucru. Sperăm ca până la Crăciun să fie gata, iar când ne va permite vremea să construim zidul-suport și să-l montăm. Așa cum am spus, s-a oferit un fiu al satului Bârda să suporte toată cheltuiala. Fiindcă unii enoriași ai satului doresc și dânșii să contribuie la această lucrare, nu-i supărare. Pentru fapta bună este oricând loc. Așadar, dacă cineva dorește să contribuie cu ceva, este binevenit. Persoana de care am făcut vorbire va achita diferența, fiindcă mai trebuie destule: cimentul, pietrișul, fierul-beton, manopera, masa zidarilor și altele.
►Am cumpărat și am montat la intrarea celor două biserici câte două steaguri tricolore. Se apropie Marea Sărbătoare Națională de la 1 Decembrie!
►La magazia/capela de la Malovăț au mai înaintat puțin lucrările. Am comandat și ultimele piese de tâmplărie termopan.
*
Ajutoare și donații. În această perioadă, parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații astfel: Un fiu al satului Bârda, care dorește să-și păstreze anonimatul, a donat 4.000 lei, reprezentând fierul forjat pentru cei 26 metri de gard de la fațada bisericii din Bârda. Domnul Prof. Virgil Sfetcu din București, fiu al satului Bârda: 350 lei; Domnul Grădinaru Constantin din Haarlem(Olanda): 225 lei; Doamna Bobocel Filofteia din Tr. Severin: 100 lei; Domnul Bâlgăr Anton din Tr. Severin și Doamna Cârligeanu Maria din Răușeni(BT): câte 80 lei; Doamna Nicolae Victoria din Tr. Severin, Domnul Ile Teodor din Sânicolaul Mic(AR), fiu al satului Bârda, Doamna Crăciunescu Valeria din Câmpulung-Moldovenesc (SV), Doamna Bucur Emilia din București, Doamna Bobăiceanu Floreta din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț: câte 50 lei;   
Doamna Filip Cornelia din Tr. Severin și Domnul Voican Petre din Malovăț au donat câte  50 lei pentru colecta privind Parohia Valea Plopului din Jud. Prahova.
Domnul Vlădescu Emil din Malovăț a mai adăugat 50 lei pentru contribuția de cult, totalizând 110 lei.   
Dumnezeu să le răsplătească tuturor!
*
Am început distribuirea cărții Dicționarul Proverbelor religioase  românești, vol. II. Până la închiderea acestei ediții am donat, fie direct, la biserică, fie prin poștă, 75 exemplare. Respectând tradiția parohiei noastre, dorim să donăm câte o carte fiecărei familii din parohie și celor din afara parohiei, care ne-au ajutat cu cel puțin 100 lei în perioada 1 decembrie 2017-30 nov. 2018. Așadar, vă așteptăm să vă ridicați cărțile de la bisercă, iar celor din afara parohiei continuăm să le trimitem prin poștă.
*
Publicații. În această perioadă, preotul Dvs. a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: Risipirea Neamului, în ,,Națiunea”, București, 19 nov. 2018, ediție on-line(http://www. ziarulnatiunea.ro/category/editorialele-natiunii); în ,,Omniscop”, Craiova, 28 nov. 2018, ediție on-line(http://www.omniscop.ro); Ofertă de carte – Noiembrie 2018, în ,,Armonii culturale”, Adjud(VN), 20 nov. 2018, ediție on-line(http://armoniiculturale.ro/category/scrisoare-pastorala); ,,Scrisoare pastorală” – 383, în ,,Bibliotheca Septentrionalis”, Baia Mare, 2 nov. 2018, ediție on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/category/biserica); ,,Scrisoare pastorală” – 384, în ,,Moara lui Gelu”, Baia Mare, 24 nov. 2018, ediție on-line(https://moaraluigelu.blogspot.com/2018/11/scrisoare-pastorala_24.html);
*
 Parohia noastră a republicat cărțile Folclor din Mehedinți, Iisus Hristos – Documente secrete.
*
Zâmbete. Domnul Ministru Petre Daia a intrat deja în folclor. Dragostea lui pentru animale, în special pentru oi, glumele cu care-și presară discursurile, l-au făcut foarte popular. Se spune că-ntr-o zi ajunsese într-o comună. Își conducea singur mașina, ca de obicei, era îmbrăcat modest. Era după ora 17. La primărie nu mai era nimeni. S-a dus la postul de poliție. Acolo era șeful de post, un bărbat morocănos, îngropat până peste cap în dosare. Lucra grăbit, așa că nici n-a ridicat ochii să-l vadă pe noul venit. S-a însăilat un dialog. Ministrul a dat  respectuos ,,Bună ziua!” Șeful i-a răspuns în răspăr: ,,- Ce vrei, mă?” ,,- Aș vrea să vorbesc cu domnul primar!” ,,- Aicea-i postul de poliție, nu e primăria!” ,,- Știu, domʽșef, dar vă rog pe dvs. să-i dați un telefon, sau să-mi dați mie numărul dumnealui să-l sun!” ,,- Primarul nu-i în localitate!” ,,- Atunci poate reușesc să-l găsesc pe domnul viceprimar!” ,,- Azi s-a terminat programul. Te duci mâine la primărie!” Ministrul, totuși, nu s-a dat bătut. A continuat: ,, - Domʽșef, aveți vreo mătură pe-aici?” ,,- Ce faci cu ea?” ,,- Aș vrea să vă mătur puțin pe aici prin fața postului!” ,,- Vezi după ușă!” Domnul Daia a luat mătura și a măturat prin fața postului, apoi a insistat din nou: ,,- Domʽșef, vă rog dați dvs. un telefon domnului primar să vină până aici să vorbesc cu dânsul!” Șeful și-a ieșit din sărite și a izbucnit, fără să-și ridice capul: ,,- Da cine ești tu, băi, să-mi ceri mie să-l chem pe primar aici să vorbești cu el?” ,,- Știți, eu sunt ministrul Daia!” Șeful de post a sărit ca ars de pe scaun, a luat poziția de drepți și a salutat cum știa el mai bine: ,,- Să trăiți, Domnule Ministru!”
*
Botezuri. Cununii. Înmormântări.  În ziua de 3 noiembrie am oficiat Taina Sfântului Botez pentru Ștefu Denis-Ionuț, fiul Domnului Ștefu Gheorghe și al Doamnei Bobiți Alisa-Alexandra din Malovăț, în ziua de 4 noiembrie pentru Pătrulescu Sebastian-Andrei, fiu al Domnului Pătrulescu Alin-Marian și al Doamnei Pătrulescu Mihaela din Malovăț, iar în ziua de 10 noiembrie pentru Tărăbâc Andra-Selena, fiica Domnului Tărăbâc Lucian-Sebastian și a Doamnei Tărăbâc Mirela-Simona din Malovăț. Să le trăiască! În ziua de 11 noiembrie am oficiat Taina Sfintei Cununii pentru Domnul Dorca Constantin și Doamna Silca Daniela din Tr. Severin. Dumnezeu să le ajute! În ziua de 4 noiembrie am oficiat slujba înmormântării pentru Gheran Nicolița(69 ani) din Bârda. Dumnezeu s-o ierte!        
*
Anunțuri: - Luni, 17 Decembrie, la orele 17,00, în biserica noastră parohială din Malovăț va susține un concert de colinde Corul Chinonia al Episcopiei Severinului și Strehaei. Sunteți invitați toți enoriașii parohiei și oricine dorește să-și desfete sufletul cu un act cultural de certă valoare artistică. Și anul trecut Prea Sfințitul Episcop Nicodim a dat binecuvântarea pentru deplasarea corului în parohia noastră, iar lucrul acesta s-a repetat și anul acesta, fapt pentru care îi mulțumim în numele tuturor enoriașilor noștri. Sperăm că și în anii viitori să avem parte de asemenea bucurii. Precizăm că inițiativa a pornit de la Dl. Primar Ing. Ion Michescu.
- Au sosit calendarele pe 2019. Avem suficiente, pentru toată lumea. Costul: 5 lei/buc.  
*
 Program. În cursul lunii decembrie avem următorul program de slujbe:  1 Dec. (Malovăț-Bârda); 2 Dec. (Bârda); 6 Dec. (slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12,30); 8 Dec. (Malovăț-Bârda); 9 Dec. (Malovăț); 15 Dec.(Malovăț-Bârda); 16 Dec. (Bârda); 17 Dec. (spovedit și împărtășit în Bârda, la biserică și în sat); 18 Dec. (spovedit și împărtășit în Malovăț, la biserică și în sat); 19, 20, 21 Dec.(colindul cu icoana în Malovăț); 22, 24 Dec. (colindul cu icoana în Bârda); 23 Dec. (Malovăț); 25 Dec. (Bârda); 26 Dec. (Malovăț); 27 Dec.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, a ora 12,30); 29 Dec.(Malovăț-Bârda); 30 Dec.(Bârda). În restul timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la școală, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa de e-mail: stanciulescubarda @gmail.com.
 Sfintele Sărbători să le petreceți cu sănătate, pace și bucurii! La mulți ani!                                       
                               Pr. Al. Stănciulescu-Bârda