luni, 28 septembrie 2015

Adio, general de brigada (r), Vasile Ciubotaru

"A plecat pentru totdeauna dintre noi, general de brigada (r), Vasile CIUBOTARU, nepretuit frate, sot, tata, bunic si unchi, educator talentat de multe generatii de tineri devotati muncii lor si tarii noastre.
Vom pastra mereu amintirea OMULUI bun, cinstit, modest, ingaduitor cu cei din jur si, peste toate, indragostit fara limite de localitatea in care s-a nascut, si a copilarit, comuna Tescani, judetul Bacau.
Te iubim din toata fiinta noastra si nu te vom uita cat vom trai.
Ionel, frate cu sotia Afrodita si copii Irina, Anca, Radu, Maria, sotie iubita, fiicele Vasilica si Gabriela, nepoatele Alexandra si Ana, Adrian. 
Marti 29 septembrie la ora 9.30 are loc slujba in cadrul bisericii Sf. Dumitru Colentina. si inmorrmantarea se va face la Cimitirul Ghencea Militar III, la ora 11.30."

Ambasador Ioan CIUBOTARU, fratele lui Vasile CIUBOTARU

 
Vasile Ciubotaru în tinerețe


Vasile Ciubotaru


***



Condoleanțe întregii familii îndurerate! A fost un om plin de sensibilitate și multă dragoste pentru aproapele, a fost mândru de țara lui și de eroii ei, plin de modestie și foarte îngăduitor așa cum întregul nostru popor e. Domnia sa ne-a făcut multă bucurie cu articolele sale. Ne va lipsi!
Dumnezeu să-l binecuvânteze!

Ben Todică

Romanian Community Media Melbourne, Australia



***


Stimate domnule Ben Todica,

Va trimit materialul aparut in Revista Pompierilor Romani la care am adaugat toate link-urile unde dvs ati trimis articolele tatii.
Cuvintele nu pot cuprinde bucuria si multumirea pe care i-ati produs-o dvs si toti aceia ce i-au apreciat munca si cuvantul.
Multumesc,
Gabriela Radu









 ***

Din seria:
"Cum l-am cunoscut pe Enescu"
General de brigada (r) Vasile Ciubotaru

Australia,






Canada,

America,

Ziarul Adevarul - marti 29 septembrie 2015:

“A plecat pentru totdeauna dintre noi, general de brigada (r), Vasile CIUBOTARU, nepretuit frate, sot, tata, bunic si unchi, educator talentat de multe generatii de tineri devotati muncii lor si tarii noastre.
Vom pastra mereu amintirea OMULUI bun, cinstit, modest, ingaduitor cu cei din jur si, peste toate, indragostit fara limite de localitatea in care s-a nascut, si a copilarit, comuna Tescani, judetul Bacau.
Te iubim din toata fiinta noastra si nu te vom uita cat vom trai.
Ionel, frate cu sotia Afrodita si copii Irina, Anca, Radu, Maria, sotie iubita, fiicele Vasilica si Gabriela, nepoatele Alexandra si Ana, Adrian. 
Marti 29 septembrie la ora 9.30 are loc slujba in cadrul bisericii Sf. Dumitru Colentina. si inmorrmantarea se va face la Cimitirul Ghencea Militar III, la ora 11.30.”





vineri, 25 septembrie 2015

Poemele chinuite

de Lidia Lazu



NU SUNT ALTCEVA

NU-MI DORESC ARMONIA ABSOLUTĂ
NU VREAU SĂ CRED CĂ FAC PARTE
DINTR-UN IMENS GOL
NU MĂ STRĂDUIESC DELOC
SĂ NU MAI SIMT NIMIC
SĂ NU MAI FAC NIMIC
SĂ NU MAI FIU NIMIC
SĂ MĂ ÎNGLOBEZ ÎNTR-UN SPAȚIU
FĂRĂ SFÂRȘIT
UNDE NU VEZI
ȘI NU AUZI
NU IUBEȘTI
NU TE FRĂMÂNȚI
NU SUFERI
NU TRESARI
NU PLÂNGI
NU RÂZI
NU TE LUPȚI
NU MAI ȘTII DE CE AI PLECAT
ȘI NU VREI SĂ AFLI
UNDE ȘI CÂND AI SĂ AJUNGI
ORI CĂ N-AI CUM

15 IULIE 2015


*** 

MARELE PLAN

Într-o altă galaxie
cu un alt Soare
Atotputernicul
a creat o altă lume
pe o altă planetă

dar după doar o mie de ani
lumea aceea
a constatat El stupefiat
era identică și la fel
cu asta găunoasă
de pe planeta Pământ
ba uneori
în rele
o întrecea cu poftă și plăcere
cu mult

Ei nu-i a bună
și-a zis
iar am greșit cu ceva
ia să fac eu o strigare la cer
a celor câtorva oameni buni
ca să mă lămuresc cu restul mai ușor

dar în acest fel munca Lui s-a îngreunat
pentru că oamenilor
nu de moarte le este acum foarte frică
ci de risipirea zilelor foarte scurte
pe muncă cinstită și
pe cumpătare ca la carte
și au început să fure la grămadă
ca să se distreze din ce în ce mai mult
să se destrăbăleze
mai ceva ca în Pompei
și mult mai bine
decât pe vremea Sodomei și a Gomorei
la un loc

Ce-i de făcut și n-am făcut
se întreabă El
aproape fără rost
și ca un fulger a trecut în revistă
absolut totului tot
și s-a lămurit

Păi frate
de ce mi-a fost Mie greu
să însuflețesc 100 de Adami
și din ei să scot 100 de Eve
de ce nu i-am făcut lui Laoocon
din altă coasta a lui
o altă nevastă
dacă mama fetelor lui nu M-a ascultat
și a încremenit în curiozitatea ei năroadă
chiar și după potop
ar fi trebuit să mai fac niște oameni
să nu-l las pe Noe să se descurce
doar cu ai lui
că uite la ce s-a ajuns

Gata
șterg tot
și-o iau de la capăt
că m-am încurcat în așteptări prea mari
de la o turmă de păcătoși
care nici măcar nu-mi seamănă
în vreun fel

7-8 august 2015


***

CREDINȚA MEA

Nu îmi este frică
să găsesc noduri
în papura deasă a Torei
Bibliei Coranului
și a multor altor scrieri oamenești
care au pretenții sfințești
pentru că
eu cea care nu țin cont de litera lor
de cele mai multe ori prea pătimașă
și de aici
cu mulțimea de nerozii
servite ca adevăruri absolute
eu cea neînsemnată
simt Puterea Divină
o recunosc și mă încred în ea
și mă rog la ananghie
și mă ridic
căci darurile mici vin mereu
ca și cum roua dimineții
se așează pe creștetul meu
și în plină iarnă și în miezul verii
mă înclin și le primesc
cu mare bucurie
fără să bat toba
și fără să încerc să lămuresc pe cineva
acesta este doar adevărul meu

9 august 2015



***


COLORATELE

Nu fug
precum câinii cei singuratici
din mijlocul iernii polare
să prind în brațe Aurorele Boreale
prin care sufletele pot să călătorească
prin sferele cele înalte
și să se întoarcă la matca lor
încă pe măsură
să dea seamă despre măreția
splendoarea și bunătatea fără de margini
pe care numai nevolnicia omului
nu le lasă stăpâne și pe minuscula noastră planetă
ci stau țintuit de dureri fără număr
ros de bube
la un pas de orbire
cu capul însă limpede
cu inima deschisă
captând orice emoție
de la mari depărtări
plutind deasupra mărilor
munților celor mai înalți
banchizelor celor mai nesigure
dunelor de nisip în timpul furtunii
pădurilor de Sequoia
și a cețurilor neîncetate
din taigaua rusească
aproape într-o fracțiune de secundă
căci nimic nu-mi poate sta în cale
atunci când iubirea se risipește
prin mine
în vălurele
și se întoarce taifun nestingherit
unindu-mă cu toate închipuirile mele
și luându-mă în stăpânire
pentru vecia
de care nu m-am temut
niciodată

11 august 2015





***


VARIANTA B

Experimentul Tău
de ultimă oră
nu va dura mult
pentru că de/a lungul clipelor Tale
înapoierea și/a dat mâna cu sălbăticia
și au făcut miș fărâmiș
orice urmă de Înălțare
Știm
și n/avem încotro
suportăm rezultatul nefast
al planurilor Tale
căci suntem neînsemnați
și mai ales înfumurați
motiv pentru care
trimiți urgia fundamentalistă
să ne trezească la realitate
NU suntem suflați cu Duhul Sfânt
ci am rămas țărâna luată de vânt
și purtată de colo colo
fără nicio noimă
din care
cu mărinimie fără seamăn
ne/ai întrupat
însă cerurile Tale
vor rămâne cumplit de reci
fără nicio suflare
până se vor preface și ele
într/o pală de vânt
plimbată de hău

fără scăpare

26 sept.2015




***

PERSPECTIVĂ

Nimic nu este la voia întâmplării
toate se leagă strâns
pentru a împlini cuvântul scris
oriunde
dar nedictat de nimeni

copiii copiilor noștri
vor plăti pentru nesăbuința
unor minți bolnave
care se cred îndreptățite
să cucerească omenirea
s/o ascundă sub voaluri
să nu se vadă deloc
suferința
doar supușenia
obediența
necrâcnirea
dictate de frică

Dacă astfel de credință
aștepți Tu de la noi
înseamnă că ne/am înșelat amarnic
ne/am agățat speranțele
de o vorbă/n vânt

oriîncotro ne vom întoarce
NU vom mai găsi
DRAGOSTEA TA îndelung răbdătoare
și fără de margini
și
din această pricină
MOARTEA cea veșnică
ne va POTOPI

27 SEPT.2015







Moțiunea de cenzură

N.B. O moțiune de cenzură are rolul de a atrage atenția asupra unor grave derapaje pe scena politicii făcute de adversarul politic aflat la Putere.
Aici nu e vorba, însă, de guvern în ansamblul său, ci de o persoană toxică (super penală) care face mult rău imaginii României. Activitatea Guvernului României e un lucru separat de activitatea premierului plagiator, falsificator de acte, Victor Ponta.
Este o situație unicat în lume!
Pe termen scurt partidul / coaliția îl poate salva pe Victor Ponta, pe termen lung va avea numai de pierdut. Să vedem cum va judeca Sistemul Mafiot !
Constat că textul moțiunii Partidului Național liberal cuprinde multe din doleanțele alegătorilor:




„Alege între România și Ponta, un premier compromis.
Demite-l pe Victor Ponta!

Domnilor președinți ai celor două Camere ale Parlamentului,
Doamnelor și domnilor senatori și deputați ai României!
Parlamentul este primul for democratic care are datoria să reprezinte interesele poporului român și să sancționeze situațiile în care puterea nu mai guvernează pentru cetățeni.
Am cerut convocarea Parlamentului pentru a discuta despre cum vrem, dar în primul rând despre cum doresc românii să arate România, mâine. Constatăm cu toții că suntem singura țară din lume în care există un prim-ministru inculpat trimis în judecată, aflat încă în funcție.
Își permite România să fie reprezentată la nivel de prim-ministru de un inculpat trimis în judecată? Cetățeni, politicieni, ne mai permitem să tolerăm minciuna, corupția și impostura actualului prim-ministru? Sunt întrebări la care trebuie să răspundem acum! Cei mai mulți concetățeni au făcut-o deja, au semnat pentru demiterea lui Victor Ponta, în sondajele de opinie își exprimă nemulțumirea față de un asemenea premier, după ce l-au respins la prezidențiale.
Partidul Național Liberal a decis să depună, de îndată, această moțiune de cenzură împotriva Guvernului pentru că situația actuală, cu un premier trimis în judecată, compromite o națiune întreagă. În orice altă țară din UE premierul și-ar fi dat demisia în momentul următor începerii urmăririi penale, adică acum mai bine de trei luni de zile.
În acest moment, România are un prim-ministru care în orice cancelarie europeană este privit doar ca un inculpat. Au apărut chiar exemple concrete de miniștri luați în derâdere de omologii lor din cauza acestui politician, care se vrea de neînlocuit. Toți oficialii europeni știu că Victor Ponta se află în boxa acuzaților. PNL este partidul care apără prezumția de nevinovăție, dar această prezumție nu poate fi folosită ca pretext pentru discreditarea totală a poziției de prim-ministru.
Așadar, stimați parlamentari, dragi români, Victor Ponta trebuie să plece din fruntea Guvernului, pentru că:
• un premier acuzat de fals în înscrisuri nu poate semna acte normative ale României;
• un premier acuzat de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată nu poate gira bugetul României;
• un premier aflat în fața judecătorilor pentru spălarea banilor nu poate avea pe mână taxele și contribuțiile românilor;
• un premier acuzat de fapte legate de corupție nu va putea garanta românilor un scrutin corect în 2016;
• un astfel de premier va negocia cu FMI doar de pe treptele tribunalului, între două înfățișări.
În ciuda propriilor sale laude, acest prim-ministru lasă o economie cu probleme structurale, plină de incertitudini. Guvernul Ponta este guvernul care a tăiat masiv investițiile și a blocat construcția de autostrăzi, de noi spitale și școli. A făcut praf marile privatizări, abandonându-le, bineînțeles, în mari anchete de corupție.
Vă cerem astăzi, doamnelor și domnilor senatori și deputați, să puneți capăt, în al doisprezecelea ceas, acestei situații rușinoase în care ne aflăm.
Domnule Gabriel Oprea, vrem să ne spuneți tuturor, acum, care este interesul național care reclamă menținerea lui Victor Ponta cu prețul decredibilizării acestei țări. Puneți în balanță promisiunea făcută lui Ponta și interesul acestui popor. Ce alegeți?!
Domnule Liviu Dragnea, vorbeați recent de resetarea clasei politice, de o nouă politică. Sprijinindu-l pe Ponta, nu faceți decât să vindeți iluzii românilor. Menținerea PSD la guvernare nu poate fi un scop în sine. Nu mai confundați România cu partidul! Dacă vi-l doriți pe Ponta și nu puteți scăpa de el, folosiți-l la PSD, dar nu la Palatul Victoria . PSD-ul ce alege, România sau Victor Ponta?!
Dacă sunteți alături de Ponta, sunteți complicii lui. Dar în această situație sunteți poate chiar mai vinovați decât el. Distrugeți iremediabil imaginea României, imaginea noastră. Uitați-vă în presa internațională! Cu un astfel de precedent toxic, arătăm ca un stat care tolerează corupția sau care acceptă corupți la vârful celor mai importante instituții.
Doamnelor și domnilor senatori și deputați, vă cerem să analizați cu înțelepciune și în folosul României. Cei care v-au votat și v-au trimis în Parlament nu v-au cerut să țineți în funcția de premier un inculpat urmărit penal. Dacă veți vota împotriva acestei moțiuni de cenzură, veți trăda speranța românilor care mai cred că viitorul aparține celor cinstiți.
Este timpul ca din banii cetățenilor să nu mai plătim dezonoarea. Ne aflăm acum, mai mult ca oricând, în situația în care aveți obligația să spuneți că vă pasă de această țară.
Dacă veți fi de acord cu demersul nostru, înseamnă că veți considera că Romania este mai importantă decât interesul PSD de a guverna oricum, inclusiv cu un prim-ministru inculpat trimis în judecată.
Votul de astăzi îl acordați pentru sau împotriva decenței, corectitudinii și responsabilității în exercitarea funcției publice. Numai așa putem reclădi o Românie demnă, și aceasta este posibilă numai fără Victor Ponta.”
21 septembrie 2015

P.S. Vom afla pe 29 septembrie 2015.
Ne vom face din nou de râs în fața lumii civilizate?
Toate bune?


Sergiu Găbureac


Tel.0731 936.615

Bucureşti - 39



joi, 24 septembrie 2015

Dansul contemporan românesc are istorie!






Comunicat de presă

București, 21 septembrie 2015

De la Bucureşti, Timişoara, Cluj, direct pe scenele de la Paris, Berlin, Geneva, Kiel sau Milano, dansul contemporan românesc a fost aplaudat, condamnat, bătut, torturat și apoi dat uitării. O istorie despre care s-a spus că nu mai există este adusă acum la viaţă, este strigată, afirmată, performată.

Centrul Național al Dansului București prezintă Time Dance Connection. Bucharest in Action (1925-2015) - Harta istoriei dansului contemporan în București, un proiect de recuperare și actualizare a unei istorii invizibile până acum, concretizat prin șase evenimente desfășurate în perioada 24 septembrie – 29 noiembrie, în mai multe spații din București.

După un an de cercetare (coordonată de Igor Mocanu) prin arhive naționale, prin bibilioteci și arhive personale, CNDB prezintă publicului de astăzi personalități artistice puternice și poveștile lor senzaționale despre parcursuri artistice necunoscute până azi. Floria Capsali, Esther Magyar, Trixy Checais, Vera Proca Ciortea, Stere Popescu, Ioan Tugearu își găsesc recunoașterea în cultura românească și în contextul artistic actual. Inovatori, revoluționari și temerari ai vremurilor lor, dansul contemporan românesc le datorează libertatea formei și mișcării de acum.

Time Dance Connection. Bucharest in Action (1925-2015) - Harta istoriei dansului contemporan în București se înscrie în linia demersurilor de recuperare a istoriei dansului contemporan românesc pe care CNDB le-a inițiat încă din 2007 și este cu atât mai important cu cât pregătește lansarea Portalului Dansului Contemporan Românesc (UptoDance).

Proiectul se lansează cu un prim eveniment dedicat Floriei Capsali, la Muzeul Național al Țăranului Român, Sala Tancred Bănățeanu, joi, 24 septembrie, ora 18.30.

Expoziția dedicată Floriei Capsali, cercetător și curator Corina Cimpoieru, poate fi vizitată în perioada 24 – 30 septembrie la Muzeul Național al Țăranului Român, Sala Tancred Bănățeanu și aduce împreună o serie de colaje fotografice documentare, fragmente audio ce dau glas, prin lectura lui Zoltan Butuc, cronicilor despre recitalurile Floriei Capsali, proiecția filmului documentar „Dansuri românești”, în regia lui Ion Șahighian, și expune, în premieră, un set de manuscrise ale corespondenței Floriei Capsali cu Casa Regală, aflate în arhiva personală a doamnei Lianei Tugearu. Expoziția va fi însoțită de  prezentarea cărții „Amintiri despre Floria Capsali”, semnată de Mitiță Dumitrescu și de o dezbatere despre contribuția Floriei Capsali la inovația dansului românesc.

Programul Time Dance Connection. Bucharest in Action (1925-2015) - Harta istoriei dansului contemporan în București cuprinde:

Eveniment Floria Capsali
Muzeul Național al Țăranului Român, Sala Tancred Bănățeanu
Expoziție: 24 – 30 septembrie, orele 10.00 – 18.00
Vernisaj, 24 septembrie, ora 18.30

Eveniment Trixy Checais
Biblioteca Metropolitană București, Sediul Central, Sala Auditorium
Expoziție: 8 - 9 octombrie, orele 8.00 – 20.00 și 10 octombrie, orele 10.00 – 18.00
Vernisaj, 8 octombrie, ora 18.30

Eveniment Vera Proca Ciortea
Sala Rapsodia, Lipscani
22 și 23 octombrie, ora 19.30

Eveniment Stere Popescu
Centrul Național al Dansului București, Sala Stere Popescu
Expoziție: 8 – 14 noiembrie, orele 10.00 – 20.00
Vernisaj și spectacol, 8 noiembrie, ora 18.30

Eveniment Esther Magyar
Centrul Național al Dansului București, Sala Stere Popescu
15 noiembrie, ora 18.30

Eveniment Ioan Tugearu
Centrul Național al Dansului București, Sala Stere Popescu
29 noiembrie, ora 18.30

Time Dance Connection. Bucharest in Action (1925-2015) - Harta istoriei dansului contemporan în București este un proiect cultural finanţat în cadrul Programului cultural ”Ești București” al Centrului de Proiecte Culturale al Municipiului București – ARCUB și al Primăriei Municipiului București.

Parteneri instituționali: Muzeul Național al Țăranului Român, Casa de Balet, Biblioteca Metropolitană București, Biblioteca Națională a României, Liceul de Coregrafie “Floria Capsali” București, Arhiva Națională de Filme, Centrul Național al Cinematografiei, Cărturești

Un proiect susținut de Digicult

Parteneri media: DIGI 24, TVR2, RFI, Radio Romania Cultural, Revista Cultura, Revista Arta, Liternet, Online Gallery, Sapte Seri, Veioza Arte, Dilema veche, Observatorul Cultural, Feeder.ro, Scena.ro, Revista Arte si Meserii, Orasulm.eu, Getlokal.ro, Metropotam


Igor Mocanu, art critic, curator



miercuri, 23 septembrie 2015

Timpul prea grăbit…

Camelia Cristea



Lasă-mă să stau lângă tâmpla ta
Văd în zare paşii grei de vreme rea,
Eu mai ţes speranţe cu fir de lumină
Să alung furtuna, care vrea să vină…

Lasă-mă să plâng apa din izvoare,
Funza Toamnei mele galbenă mă doare
Verdele din iarbă s-a grăbit să plece
Şi-a rămas tăcerea, singură şi rece.

Umerii nădejdii îi simt gârboviţi
Cu dureri nespuse au tot fost loviţi,
Mâna unui înger îi îndreaptă iar,
Toate-s cu folos, nimic în zadar!

Lasă-mă să fiu ultimul cocor
Să duc peste timp dorul călător,
Aripa ce-i frântă să cunoască zborul
Să nu-i fie teamă când e negru norul.

Lasă-mă să cânt şi acest refren,
Vara a plecat cu ultimul tren,
Gara nostră mică e ‘mbrăcată-n frunze,
Șinele se-ascund în galbene pânze.

Ochiul de fereastră adună imagini
Scriu cu nostalgie toamnele în pagini,
Timpul prea grăbit s-a pornit să cearnă
Pregăteşte calea pentru înc-o iarnă!







Jurnalul unui amant înșelat

de George Anca





23. 03. 82. Delhi.
Clasă cu Scântia (un sardar jignit). Examentele programate. România literară îşi deschide coloana de “Prezenţe româneşti” cu India, “Inedited”, unde greşeala majoră e omisiunea numelui URT. Clubul automobilelor vechi. Taura. De mutat, fictiv, Găeştiul (pre)adolescenţei mele în America. Atelierul d-lui Dulea, ucenicii, nevastă-sa, noi, copiii. Chiar şi tribunalul era aproape. Classical Car Club. N-am mai deschis România pitorească. Peste o oră, în 56, ungurii. Să-mi lucrez corectura la Arnota.
Lăudaţii (de sine) unguri, la rampă, în 56 (nu 22), numai cu provisiul şi însărcinatul lor peşte. Satya că, unicamente, în maghiară “Mandakranta” şi “Upajati” trec din sanscrită neschimbate. Plus Gyulo, între Pesta şi Coloshwar, cu Acta Orientalia Hungarica. Cu Gitagovinda (Veres) tradusă cel mai bine în lume (fac, totuşi, şcoală eu, cu trans-soundation). Upadhyay, din Hyderabad, ţinându-şi discursul în sanscrită pe subiectul“Hungary”, “sete de adevăr”: bieţii huni, ca şi românii cu frumuseţea “ramanya” din sanscrită. Au avut Ramayana pe scenă în 1972. Kalidasa, cu mai multe piese (tipărit).
În trecere, din Moscova, Levin: ungurii au venit din Uniunea Sovietică, plus alte volubilităţi şi cerere să fie programat şi cineva din ţara lui (e invitat el). M-am retras imediat, după două vorbe cu Satya (decanul, care deschisese, deunăzi, programul cu mine, în prezenţa visiului etc.). De la tipografie înapoi, m-am întâlnit şi cu S. K. Das, care a tradus în bengali vreo zece maxime din Brâncuşi.

24. 03. 82. Delhi
Întrerupt scenariul americanizării Găeştiului, texasizării, astfel, a Californiei, via Slobozia, pentru dactilografia introducerii, încă nescrisă, “Eminescu în sanscrită”, la Divyagraha. Studenţii s-au trezit să intre în grevă pentru amânarea examenelor (publicitate?)
Levin să fi apărut ca din întâmplare şi să fi aflat de seria deschisă de mine şi, astfel, de România, ori să fi venit pentru că s-a aflat acolo despre ea, pe căi ades bătute? Mă întreb, ca prostu, dar sefarmoscovitul a acţionat în consecinţă. Siniştri băieţi.

25. 03. 82. Delhi.
Consultaţie aproape veselă. Studii şi cercetări lingvistice. Încheiată dactilografierea introducerii “Mihai Eminescu in Sanskrit”. Consultaţie în italiană cu Lamba, kalistan-ezul, apoi cu doi studenţi de-ai mei. Vedere de la Jean Leblan (Jerusalim). Scrisoare de la Dorina Al-George (India ne oferă în special suflet românesc).
Aventură vehiculară. IIC. Titulescu – Nehru. Titulescu, omul păcii pe ultimul secol. Cu toţi diplomaţii. Cu editorul lui National Herald – interes pentru “Sonhind” (am terminat repede zece, n-am mai avut pentru alţii -“îmi place cum se cheamă”). Poza lui Rădoi că suntem din acelaşi sat şi probabila lansare a anecdotei respective. Heraldul mă invită la el acasă să-mi arate poemele urdu selectate de Nehru spre a le folosi în speech-uri.
Rădoi mă introduce la o blondă bogată, pe nume Jeni, o leşinătură în lege, pierdută din 22 noiembrie 1976 de turmă, vobitoare ca de la mă-sa. O luăm spre Mudrika, împreună cu Vinod. Nana ne arată, în atlasul de poche, Scorpionul şi steagul României, pe o hartă a cerului. Acasă, găsesc
“Made in USA” de Godard şi “La Grande Ilusion” de Renoir, scenariile în engleză. Cad de frânt şi jenit – vine duminică la lunch.

26. 03. 82. Delhi.
Lamba, din noapte, să-i traduc o scrisoare (specialitate, la examen, a sardarului Alhuwalia) din italiană. Nana, cu degetul mic al dreptei iar pe Scorpion. Nansi, că eu mergând singur pe undeva fac prostii. Titulescu, omul secolului, împreună cu Nehru. (Comitetul Baldev, TOI).
Examenele, valuri de cupluri – patru rânduri, o semisută şi ceva la franceză, în dreapta cu ungurul, în stânga cu rusul, mai încolo bulgarul, nicăieri sârboaica (substituţie indiană). Mă duc acasă după dicţionare pentru diplomă. Găsesc paper-ul de traducere, la franceză, dificil, în comparaţie chiar cu italiana; de română nu ştiu ce să zic – potrivit standardului alor mei, e greu, comparat cu franceza, nu chiar aşa.. Talwar i-a scris doamnei Dorina în engleză despre una din cele mai frumoase ore din viaţa lui – vizita lui Sergiu. Am oferit Charminar funcţionarilor din dept.
Stimată Doamnă Dorina Al-George,
Scrisoarea Dv. a venit ieri ca o vizită, împreună cu o vedere, scrisă în franceză, de la Sfântul Munte, trimisă de o cunoştinţă către toţi trei din familia noastră. A doua zi, azi, începeau examenele, aşa că ofeream o consultaţie la italiană, după care au apărut şi studenţii în română, cărora – după ce soţia mea, Rodica, o citise prima – le-am scandat scrisoarea ca exemplu de limbă românească.
Unul dintre ei, care-l ghirlandase pe soţul Dv., în sala noastră de curs cu nr. 36, mi-a încredinţat azi câteva rânduri de evocare, nestilizată (are 20 de ani, e campion la judo al oraşului Delhi, iar română învaţă fără vreun scop, să-şi păstreze forma intelectuală, pe lângă cea sportivă. Alţi vro 20 de tineri au aceleaşi sentimente pentru cel întâlnit în aceeaşi ocazie, Salg.
Au trecut luni. Scrisoarea Dv. trebuia să vină, să ne dea curaj să vă scriem şi noi. E o şansă, un consult aproape medical, o spovedanie. Soțul Dv., împreună cu noi, s-a bucurat a nu se fi simțit în străinătate, ci ca în familie: “am trăit o săptămână, viața unui lector român în India”.
Părerea noastră este că, dacă drepturile de autor pentru cărțile și traducerile sale v-ar putea facilita suportarea cheltuielilor de călătorie, o vizită a Dv. în India ar fi un omagiu pentru Salg. Am fi fericiți să vă găzduim, Salg ar fi cu noi nemuritor. Atunci ați ști, dintr-odată, cunoscându-l, ce însemna India pentru dânsul.
Mărturia noastră vă aparține, dar sufletul refuză drumul atât de lung până la cuvinte – de aceea a scris șase luni la șase pagini, căci timpul sufletului său este nemărginit. Voi transcrie din jurnalul meu din cele ce le-am scris atunci.
A citit studenților din Arhaic și universal. Am comentat-o pe larg într-o conferință ținută în 27 noiembrie în Departamentul de Buddhism al universității. Părerea că studiul despre Brâncuși este unchallengeable o am și eu și Florence Hetzler, care a venit în India și l-a citat.
Despre metaforă se află și în Arhaic și universal și în cele șase pagini, i-am zis. Autorul a negat, spunând că în carte e puțin. Ceea ce a fost conferința de la universitate, aceeași de la Congresul sanscrit de la Benares, era căutarea încă a unei validări a originalității, autenticității și profunzimii ideilor sale. Voia să-l extindă și să-l publice, nu în India, ci într-o revistă serioasă din Vest.
Astfel, cele șase pagini despre metaforă îl inhibau, cu ele, încerca să inhibe pe ceilalți. I-am spus că sunt sclipiri de geniu în “Arhaic și universal” - nu a zis mai nimic, concentrat parcă tot asupra celor șase pagini. De fapt, nici nu voia să le împărtășească, dar, la insistențe, erau singurele pe care voia să le împătășească, așa că zadarnic l-am stârnit să mai țină alte conferințe, să întâlnească personalități. Nu.
Îi era, am simțit-o, foarte dor de Dv. Gloria care-l înconjura, potențial sau realmente, îl încurca. Asta a fost conferința – o minuțioasă regie de lectură a paper-ului varanasian. Fernando Tola a vorbit în aceeași ocazie, prin Dr. S., dar i-am mai aranjat două conferințe, apoi. Vă închipuiți că, punându-mi obrazul pentru un argentinian recomandat de dr. S., grație recomandatorului găseam căi să cucerim Delhi. Cucerea mult mai mult în adânca sa trăire.
Când am mers în sud, în decembrie, l-am evocat în paper-ul meu. S-a mai întâmplat ceva, indienii m-au ales președinte al uneia dintre comisii, restul fiind conduse de indieni, iar prezenți erau peste o duzină de ruși. Învățasem lecția, nu mă interesa, dar aveam sentimentul că i se datora onoarea.
Înapoi în Delhi, s-a amânat cu o lună deschiderea unei serii despre studiile sanscrite în afara Indiei. Am condiționat să fie evocat în tot programul. Urma să aibă loc în Seminar Room – 56 -, aceeași în care vorbise el. Mă înfioram. Conferința am ținut-o în altă sală, mai mare, decanul întorcând-o în pompă și puțină politică – rector, ambasador. Erau vreo două sute de oameni. Am fost declarat (ce fericit) discipol al lui Sergiu Al-George.
Zilele trecute, a doua conferință a seriei a ținut-o lectorul ungur, în Seminar Room. Toată lumea știe că am fost cap de serie – România, S. Al. G., care fusese de părere că aș ține (mă îmbărbăta) piept ungurilor și rușilor.
Revista are o poveste similară. Tatăl unui student a dat banii pentru o ediție. Fără sprijin, am întrerupt-o. Când, soția mea a fost solicitată să ilustreze cărți pentru Oxford University Press, una din cele mai marie edituri din lume. Imediat, a zis că va plăti tipărirea uneia din cărțile mele – acum sunt două sub tipar. Vi le voi trimite, în prima incluzând un poem pentru Sergiu, pe care-l aveți deocamdată în Sonhind.
Ce vreau să spun este că toată viața noastră s-a schimbat de la vizita sa aici. El ne poartă pe căi înalte, neîncrezute, de efort și bucurie.

28. 03. 82.
“Ultima Indie a lui Sergiu Al-George.” Opt pagini bătute ieri la mașină – până în ziua de 4 noiembrie, plecarea lui Salg. Vinod și-a transcris poemul, a epistolat și cu Suraj. Se pare că e băiat mare și pe Jeni o vede spiță. Pun în românește notele Memnei la Arhaic și universal. Am văzut paper-ele studenților, nebunie, de-o nuvelușcă. Ultima Indie, de prefăcut în scenariu.
Era blondă și-n noaptea de 25 martie la India International Centre, și duminică, 28, când ne-a vizitat pentru câteva ore. În Kiev, până la 20, în București, până după 30, ultimii ani petrecându-i în Delhi. Fără a mai număra capitolele unde-și urmase soțul în diplomație, ori acest kgb-ism sui-generis. După ce se întoarce din Germania, vrea să punem țara la cale.
A doua zi se vorbea de femeia frumoasă. Un zâmbet din cinci, ca de la un regizor plombat. Alte femei fuseseră în curtea vecină și-și luaseră tălpășița dinaintea unui trib catolic. Orice autobuz va fi fost, pe neve, al blondei, până înapoi de ora trei. 20 de pluguri de zăpadă Mercedes în Kashmir și o fabrică de pantofi – la toată apa minerală pe napoleoni și diferența cumpărare-vânzare a unui yard de mătase peste mările de sare.
Plus înscenările ocupaționale, ca și antilatine, fie și via Deutsch, încă ecateriniene. Ba i-am spus bărbosului gunda să se mute știind că are dreptul să refuze. Nasturii de smarald, necrezuți de familie – a cui? - peste ceva altceva stătuseră închiși? Marieta din Atena, dar ce mult e de la Acropole.
Și cu ce companie aranjezi marele business al romantismului? Pe ce pământ să-ți rărești zborurile, dacă vibrațiile cântecelor religioase se aventurează altfel? Și, exportate, la scara planetei, mai și dispar lăsând un gol cât dumnezeu? Copilul își schimbase nota, tatăl îl bătuse și merseseră împreună la profesor. Care spusese că e reală, drept care părintele se ruga la dumnezeu să nu cadă și copilul de acord că e reală, că a schimbat-o. Iar din cauza copiilor, a început să ne scapete exportul de vibrații.

29. 03. 82.
Examene. Dublat de Saini, în căutare de escroci (știuți): pe unul îl surprind vârându-și în sân fițuicoaia, iar când se retrage spre toaletă, i-o ating, ca de cunoștință, - sorry, zice, la sfârșit, ca între escroci: thank you, Sir. Rajendra a obținut să-și dea oralul cu mine mâine, având de apărut în altă parte de 1 aprilie. Însă va face azi un drum de o sută de mile și înapoi după documente probându-i apariția acolo, la Rotak.
Talwar, că a fost una din cele mai frumoase ore din viața lui. Tajinder, că se roagă lui Dumnezeu pentru Sergiu. Neeru, să adauge ceva de consolare. Poemul lui Vinod. Notele Urmilei. Scrisoarea lui Nansi, un desen de Nana, scrisoarea mea și Sonhind. Puse la poștă. Mahasamadhi nu e pedanterie, e moarte.

31. 03. 82.
Vibrațiile sinuciderii în Himalaia. Gundas la examente de limbi străine. Germana, arenă. Toaleta încuiată. K. refuză orice declarație. Uitate paper-ele de data trecută. Examenul meu de ieri, peste rând, cu ecou. Diploma 82, paper II. În zece ore, 7+7+5+5+4 deci 28 de răspunsuri corecte. Am avut un an Eminescu. Conferințele de vineri va fi bine să le reiau și permanentizez. Viitoarea diplomă aproape că mă atrage (caut pretexte?).
Am insuflat studenților mei anumită participativitate, un drag de sine pe terenul unei limbi străine. E o isterie latină, un realism al firescului, cvasipasionalului. Nici nu mai bat recordul aberațiile și improprietățile. Un fel de familiarizare cu depărtarea interiorizată, o recunoaștere a valorii jocului, a multului liber până la zgomot și misticitate.
Award-ul maxim pentru un om bătrân și timid, ca un avatar de țăran din Deva, generează un optimism indiferent la vârstă. Și munca din omul ăsta parcă n-ar scăpăta în van. Emfaza oboselii de anotimp și loc n-are de ce diminua temeiurile unui consum sincer printre studenți, al cărui vârf a fost vizita lui Salg.
Sudesh și-a publicat proceedings-urile UFO și ne convoacă la patru dimineață să privim planetele aliniate. Nansi inaugurează termosul cu cafea. Mâine, paginile de titlu și, probabil blocurile, iar poimâine materia sanscrită și hindi, finală: cartea până la 12 aprilie? Cadou de la Nansi. B., în spital. O fi două din noapte. I., la Praga.

1. 04. 82. Delhi.
După noaptea corecțiilor, replica oralului românesc – neapărat, totuși – altceva, aici, decât unguresc, bulgăresc: ceata alor mei, apărută brusc, anihilase orice ifos. A venit și Satya, decanul, să mă vadă. Deva Singh: 100, iar. Toți, premii în cărți.
Titulescu fără Nehru, în Scânteia. Cum aici, oarecum, Nehru fără Titulescu. Nimic mai provincializant, până la asasinare, ca propaganda târlei. Ce mincinoase apologii și neateniene. J. a aflat cum să mă găsească, sunându-l pe V., din cauza căruia am întârziat în Jawahar, să mai văd spalturi. Am obținut să meargă Nansi mâine la Shiv Niketan, școala Nanei.
Examenele s-au dus. Râșii scheaună. Limba ciorti-lor. Lampa lui Nansi încălzește. Căldura universului își începe indianizarea anuală. Unul a vorbit, unul vorbește. În Jawahar, vițeii albi nou-născuți, cu gâturi pe brațele patricilor mei. Paturile în stradă. Excitația pre-verii. Tropicalitatea. Harabaua umplându-se de copii. Ashti aureolează, cu opt zile de puja, sufletele. Sărăcia e mai strălucitoare decât bogăția, mai adâncă în restorile gratuite și vitalitate.
Cât pe-aci să sar la poezii. Vaca e mama Indiei. Miorița, mama României. Nea Romică are 70 de ani. Îmbătrânim toți. First award, de acordat cui n-a primit niciun premiu, și nu a primit toate celelalte premii, minus acesta. Versul solemnizează, și poate cel mai mult, când e în dodii. Proza trece odată cu timpul repetându-se rutinier.

3 aprilie 1982 D.
Aseară, prietenii noștri, M. și L., veniseră mai devreme, întreținându-se cu Nana, pentru a reapărea să ne sfătuim. Ne-au aruncat ce le-a zis amica lor însărcinată – acum, vai, a mai și născut celui de-al treilea soț din CIA o odraslă semenă – cum că știe din sursă sigură că N. are amanți, nu nu, indieni; poate el? nu, ea, sigur. Fumul focului bengal.
Deci păcătosul 1 își vede păcatele furate și denunță hoțul social anti – 2 n-ar avea decât să le producă – 3 se alienează. O femeie vârstnică, aproape distinsă, ne oprește pe Malka Ganj: o recunoaștem? Da, de când am vrut să cumpăr semințe la papagal (tot ea? refuzase să insiste în hindi pentru ce doream) – este nevasta marathi a arhitectului casei din Pitampura, a familiei Shivaramaya.

Duminică 4 aprilie 1982 Delhi
Mă resemnam într-o misitică a propriului păcat, din care ea era doar evanghelia. Lipsit de fantezia coarnelor, nu regretam totuși eventualitatea de a nu le fi avut. Puțin misoginism în plus abia mă îndemna să alcătuiesc jurnalul unui amant înșelat. S-au strâns apoi experiențele celorlalți, pe care mai mult le plânsesem, acum corăbiind pe regretele, se vede, și subconștiente.
Evitam știința, și să știu ce și cum. Ea era ezoterică și nervoasă totdeauna. Descopeream împreună psihologia înșelării. Excluzând înșelarea însăși. Apărându-ne unul pe altul de la a fi plecat urechea la bârfe, de a se asteniza în supoziții.
Dar lumea se vedea oricum altfel. Ciudat de liberă ori tăvălugită în unisonul patimii de nu-i ținusem jurnal, ani. Nespunându-i prietenului, sincerul, ce ne confiase bârfa despre noi, că despre fiul lui s-a spus că e al meu.
Deci urmărindu-ne cu voce dușmanii, le punem în frunte propriile noastre soții, după cum ei înșiși bârfesc a se petrece din sursă sigură. Și conchidem că avem relații bune cu străinii. Iar eu știu un prieten care noaptea asta numără lunile și împrejurările sarcinii nevesti-sii, acum trei-patru ani.
Amețesc asemeni primelor anemii ale tinereții. Buzele îmi amorțesc încet-încet. Scriu din bănuială, cu bastonul orbilor, cu paiele din cuiburile păsărilor înghesuite în toate găvanele goale, fără vedere, totuși tresăltând. Urcând treptele de la Jantar Mantar pentru a mă arunca de sus, de peste palmieri. Era o zi la fel de luminoasă ca asta.
Vedeam însă bine că mi s-a părut amețitor de sus: dacă mă voi izbi de piatră, cam jos. Dacă plonjez în apa până la genunchi, ori în iarbă... încât am coborât repede-repede treptele spre a-mi ruga, mereu, iubita să nu se sinucidă niciodată. Că e păcat de dumnezeu, nu de noi.
Ea, torturată ca de sex, ca de o frică de viață, cam pe atunci acuplându-se, trăind, are gânduriele astea. Și când i se întâmplă cu mine, i le surprind și-i povestesc propriile-mi sinucideri, reproșându-i că ea apelează la metodele altora. De exemplu, ale celor care socotesc a se sinucide de fiecare dată când, fericiți, fac dragoste cu altă femeie. Oare și cu ea, ori astfel, printr-o sinucidere simbolică, o femeie fie se oferă tuturor bărbaților, fie se refuză unuia singur și sieși?
Nu-mi revin vederile și nu știu ce pas, ce grad de năruire naturală, a timpului în timp, mă calcă. M-aș odihni în shunya argentiniană. În insule sanscritizate pe revelația că nu avem de a face decât cu moartea noastră. Iar a indianului, în fantezie acum zece ani, era a mea, nu a muribundului meu frate, nesinucis până la florile Negruștii.
Lăsasem caietul în casa din celălalt continent, să aflu scrisă în el o iertăciune de la ea. Boala ireversibilă mi se lungește. Nu mai am mult. Dar nici nu voi pieri fulgerător. Încât aș părăsi casa de sănătate, s-o văd de iertăciune. Buzele unei femei, rujul lor, tipărite pe o scrisoare – ca noi, de când eram copii, zice ea. Nu știai. Ne dă apă la moară, adică te-ar vrea. Dar tu ai vrea-o?
Ce să zic atunci de doctorița care aduce flori pacienților ei morți, cu dragoste. Acum s-a dus mai spre ocean și vorbește noaptea despre alb – a încărunțit. Știu, tăiată la păr. Sunt bărbați pe care unele femei îi țin de frați, cât că ar putea avea și gânduri incestuoase. Eu le dădusem moarte pe cumnatele mele.
Ca indiancă, sunt sigur de Sita. Simbolul fidelității ei, cel puțin, al suferinței și mai simbolice. Pe cât de regăsibile în realitatea postpremitologică. Binele și răul – feminine. Administrarea lor – masculină.
Să fi avut Rama păcatele de care o învinuia pe Sita, să se fi simțit întrucâtva Ravana? Kambam știe ce știe. Și Dayananda. De-aia merg, plic, din casa de sănătate până în celălalt continent. Până primesc o scrisoare în limba insulei noastre de dincoace.
Nu mă înfuria, aud. Știu că atunci faptele mele traductibile și, în bârfa intermitologică, zisă internațională, atribuite ei, se vor potopi cum-necum auspră-mi, prin gura ei învinuită pe nedrept. Și totuși, viețile noastre sunt multe. O știu mai ales de când sunt pe moarte.
Și de ce n-aș crede, în ipocrizia mea, măcar, că, dacă umblu în ascuns cu o femeie, ea e nevastă-mea și mă ia drept altul. Ori că eu mă supun unui blestem. În timp ce ea, fie și abstinându-se, în dragostea cu mine, se simbolizează a fi a tuturor celorlalți peninsulari.
Cum scriu aici, ea răzbate pură, nefemeie, călugăriță. Dar câte călugărițe ați avut, domnilor, plăcerea să cunoașteți? De când ziceți America, nu considerați cum se cuvine și sudul? Nu scriu politică, însă. Diplomația sexului încă nu mă interesează. Ziceam să scriu literatură, când m-am văzut tentat de psihologie, prima oară în viață?
Dar aventura? Ei, da, de asta-mi arde. Când nu mai am timp să las nimic după mine. Nici aventuri. Decât o nevastă lipsită. Pe care, astfel, o arunc în brațele unor presupuse, bârfite aventuri. Că nu mor de bună voie? Ce scuze aș avea pentru păcatele mele, fie și dacă iertăciunea se voia de la ea. Pentru vinile mele, atribuite ei, într-o atmosferă-sectă răsturnată.
Glumele astea proaste ne apropie straniu și violent. Încât, condamnat cum sunt, prin propriu-mi destin, dacă scap, ea va fi salvatoarea. Și atunci voi fi sigur că mi-a dat viața. Și nu putea să mi-o dea cu mine însumi. Conchid că, din instinct de conservare, femeile sunt mai degrabă dispuse să distrugă. Nu știu ce cavalerism feminin să imaginez, altul decât consolarea plurală, nașterea spre suprapopulație și transpunerea senzualităților într-o exclusivitate de poze singuratice.
Am sentimentul că ieșind de aici, străzile îmi vor fi necunoscute, lumea înghesuindu-se în autobuze și bazar, plină de o viață pătimașă, experimentată, de un mereu acum ori niciodată. A mă vedea – numai eu – muribund, și a și umple de reproșuri niște amintiri, altfel întâmplătoare. De ce și asta îmi dă un fel de bucurie?
Iertăciunea? Nepăcătuirea, până la o adică? Dracu? E, la câte nu se gândește el în capul meu, peste scheme aproape adevărate, care, uite, tot se încăpățânează a nu se lăsa scrise. De ce jurnalul unui soț înșelat. De ce jurnalul meu? De ce jurnal? Ea spune că lumea va crede, va zice, vai, săracul. Ori, fumul a ieșit fără foc. Iată că se poate, afirmase.
Bârfele le iscase tocmai o femeie care mă voi pe mine și-mi cerea doar să n-o prostituez. Cum să nu fie, deci, înșelat un bărbat care-și prostituează nevasta? Spuneți-mi, cine nu urăște politica? I-o fi curgând ei Dunărea, dar asta e. Oare și frumoasa, preacurata cuplului meu n-o fi făcând politică? Nu prin sine, prin existențele ei celelalte. Doar și le tot pune în ordine în ocazii oculte, nopțile cu stele, când, din slavă, pe raze, coboară spirite perfecte, supercolore.
Perioada de dinainte de internare a fost destul de lungă. Am calculat-o pentru a face să parvină taților copiilor născuți în ultimii douăzeci de ani. Că nu ei sunt cei reali. Nici părintele națiunii. Nici tatăl ceresc. Dar pur și simplu, alt soț înșelat. Alt tată de copii născuți în aceeași vreme.
Unora le-am intimat și semnalmentele. Repectând, eventual, culorile. Dacă nu chiar inițialele numelui, pseudonime regăsibile în nume existente. Chiar numele meu – știam că de aici mi se va trage (și celorlalți?) - ca denunțat de vreo femeie a pământurilor, curată ca Sita

uită-te în ochii fiului tău
de ce te-or fi privind ca pe un străin?

Imaginați-vă indispoziția primitorului. Am primit și eu. Înainte de a trimite pretutindeni, în genul cărților poștale. În numele sfântului Anton.

am întâlnit o doamnă la mare
cu nouă luni înainte de a fi tată

Cine? Da, cine a scris porcăria asta, fă, și cine e pater incertus? Nu mai transcriu mesajele de numai două rânduri. Deși, cel puțin japonezii le puteau lua drept haiku-uri. Iar toate popoarele de tați și soți înșelați puteau să aprecieze turnura poetică – parcă din partea berzei – a confidențelor.
Am avut zile grele cu ei. Mai toți înnebuniseră. Ca și mine, care numai de distrat n-aveam acum chef. Ba mă transformasem în pacificator al indivizilor și cuplurilor împotriva bestialității bârfelnice a tuturor societăților.
Iar călătorind anume, să-mi duc misiunea și crucea, m-am trezit că voiajez în sterilitate, sporovăială și nașteri spontane. Confuzia s-a agravat prin câteva aventuri proprii. De nevoie, de milă. Abia îmi confirmau, cel puțin în Orient, un misoginism necesar și voluptuos ca însăși acuplarea refuzată dincolo.
Îmi trecuse timpul și numai la vreme de bătrânețe înțelegeam testamentul de tinerețe al bătrânilor, al strămoșilor înșelați de femeile tinere, ce nu mai știm cu cine ne-am pornit șirul de genealogii uitate în persoanele noastre. Și cu facerea lumii, ce adulter. Și dumnezeu, ce soț înșelat dintru început. Ce registru social măsluit galactic: tu ești soarele, filius ovi, ave ovo Iov, Dao Vak.

Ea jucase cărți o noapte, lîngă nevasta partenerului, care dormea. Mai târziu, după ce renunțasem la sinucidere, eu fusesem invitat la dans pentru o damă bidimensională. Cunoacusem de copil, nu atât pizdarița, cât a țigăncii. Mi-o luasem emblemă misogină, de două ori patru annas.