luni, 30 noiembrie 2020

Ligya Diaconescu - MAMĂ ȚARĂ, ROMÂNIA

 



LA MULȚI ANI, ROMÂNIA! LA MULȚI ANI, ROMÂNI,

oriunde v-ați afla!

Ligya Diaconescu / poezie - de ZIUA ROMÂNIEI

 

 

~*~

 

MAMĂ ȚARĂ, ROMÂNIA

Plâng ochii tăi, de doruri încărcați

Frumoasă țară,cu miros de vreme

Cu ochi de mare și păr de Carpați.

Cu obraji brăzdați de râuri, în poiene

Ți-ai prins în păr Spicele aurii

Și macii sângerii, în miez de vară

Fecioare despletite-ți curg pe sâni

Ți-adie Dunărea-n miros de seară

Prin trupu-ți blând în nașteri de cireși

Zburdau feciorii iubitori de glie

O ,țară mamă –n cant de chiparoși

Îți saltă sufletu-ți blând, Românie

În gânduri porți eroii cei viteji

Cântați în liturghii spre nemurire,

Și pruncii ce se cățără-n livezi

Pentru-n măr,pară, alune sau gutuie

Așa bogată eșți patria mea!

Te cânta-n zori la răsărit poeții

Pictorii îți pictează-n asfințit

Dorințele, sporind pe roată vieții

Ți-ai prins în lacrimi,tot amarul vechi

Și bucuria, nestemată-ți perlă

În iazul morii fetele petrec

Flăcăii le răpesc , încing o horă

Frumoasă eșți , ca dorul împlinit

Grădina Maicii Domnului, suavă

O Românie , calc acum spășit

Te voi cânta , doar știi cât mi-eșți de dragă!

 

~*~

Ligya Diaconescu

 








Ioan Miclău-Gepianu - ARTUR SILVESTRI ÎNTRUCHIPAREA OMULUI INTEGRU MORAL ȘI VIZIONAR ÎN IDEI!

 



ARTUR  SILVESTRI  ÎNTRUCHIPAREA  OMULUI  INTEGRU MORAL
ȘI  VIZIONAR  ÎN  IDEI!

 

 

   Încercând a pătrunde universul personalității lui Artur Silvestri  o imediată recunoaștere  pe care o încerci va fi caracterul său integru și vizionar, prin care cu o limpezime și inteligență sclipitoare, identifica efectul din legătura multiplelor cauze ce concur la nașterea acestuia. De altfel un expert în materie de piață imobiliară nici nu ar fi putut exista fără aceste dăruiri naturale înspre studiul domeniului respectiv.

    Pornind însă de la cele două calități, a fi integru moral și vizionar in idei, vorbim de fapt de niște calități specifice unei minți superioare, prin care ne vom explica, într-o măsură oarecare, realizările ulterioare ale mecenatului și ilustrului patriot Artur Slilvestri.

    Trecând însă prea de timpuriu la numai 55 ani  acea linie de aur dintre viață și moarte, Artur intra in eternitate alăturandu-se marilor suflete ale Neamului său Daco-Român, așa cum bine știm. Nu am avut fericirea a ne întâlni în timpul vieții, așa că numai când voi trece și eu acea “linie de aur” ne vom întâlni. În Universul Cerurilor!

    Nu mi-a fost prea ușor să intuiesc în mintea mea această formidabilă personalitate a lui Silvestri, doar datorită trudnicei experiențe proprii aici la Antipozi, editând de circa zece ani revista româneasca  “Iosif Vulcan”,  ajunsesem la concluzia, că \pentru a scoate o publicație cu adevarat de artă și cultură, în primul rând editorul acesteea trebuie să fie un om integru moral. Apoi un vizionar înspre viitor, un căutător de idei care puse în practică să avanseze civilizația omeneasca! Răutatea și invidia nu

au ce căuta în procesele de educație, etc. Căutam deci echilibre sufletești într-o lume nouă, într-o viață de emigrant desprins de cultura si tradiția maternă. Aveam 39 ani.

    Ulterior, auzisem de Fondatorul Asociației Române Pentru Patrimoniu,

prof.dr.Artur Silvestri. Acest Om mi-a devenit un fel de zeu adorat, tocmai pentru aceste calități pe care  le-am găsit întruchipate în ființa sa. Nu m-am înșelat. Vizionarul ideilor celor mai înălțătoare a fondat revistă după revistă, umplea un gol în chiar istoria neamului românesc realizând legăturile românilor de pretutindeni prin intermediul revistelor on-line. Difuzarea cărților românești prin biblioteci de asemenea on-line.  Publicarea de cărți pe hartie devenise o preocupare curentă, dăruiri de stocuri de carte bibliotecilor sătești era o placere aleasă a Familiei Artur si Mariana Braescu Silvestri, fondatorii și finanțatorii  Asociatiei.

   Asociatia ARP-Bucuresti deveni în curând o inimă tânără a culturii române, al cărei pulsuri erau înregistrate în orice colțișor al Terrei unde supraviețuia o comunitate românească. Despre corespondența mea cu acest om de geniu al culturii am mai scris în  unele articole ale mele, am încă unele ce vor forma subiecte plăcute amintirilor  viitoare, căci prof. dr. Artur Silvestri este între noi pentru veșnicie, așa cum este și Eminescu. Sfintele suflete ale Drepților noștri așezați sub glie sunt râuri cu albii ce merg paralel cu noi cei vii, și împreună mergem spre viitorul viselor lor si ale noastre ale românilor!

   Nu sunt eu cel mai în măsură a  cântări și valorifica opera imensă a enciclopedistului român, doar pot spune ca era un om de o erudiție aleasă, un cercetător cu pătrundere luminată înspre cele mai umbroase vremi ale istoriei și preistoriei daco-române și universale. Asemenea marilor gânditori ai lumii avea întotdeauna înclinare spre  izvoarele mitice și a conexiunii acestora cu științele sacre ale popoarelor lumii, precum cele egiptene si indiene, asemenea lui Mircea Eliade, George Anca, Adrian Botez, Pr.Al.Stănciulescu, Ben Todica, ș.a.m.d.

Observăm cum vizionarul Artur Silvestri, depistează cărări taince ce duc și vin dinspre un adevăr umbrit de vremuri și timpuri, acel adevăr despre străvechimea istoriei dacilor-vlahi. A credinței și religiei lor, in pamântul și vatra lor de atunci și de azi aceeași fiind.

    Noi nu am dezmoștenit pe nimeni. Noi suntem mai vechi decât sumerienii, așa cum ne spune  istoricul N.Săvescu, și mulți alți cercetători de seamă a istoriilor antice și care țin calea și  lumina adevărurilor.

     Deci, cu un asemenea Om la cârma culturii și valorilor de patrimoniu românesc, era din capul locului asigurat un success Asociatiei fondate, si pe care a numit-o Asociația Română Pentru Patrimoniu, și nu altfel. Patrimoniu înseamna avuția națională a statului român, începand de la  Talpa Țarii, Țăranul cu uneltele sale, sapa și plugul, caii și boii, carul și furca, râurile, munții și câmpiile, inclusiv bibliotecile cu universitățile și academicienii lor, știința, folclorul, artele, scolile, bisericile, totul se cuprinde in această noțiune de Patrimoniu național, având un spirit și inimă vie Omul , acest spirit viu pus de Dumnezeu veghetor și îngrijitor al acestora!

    Alt nume nu putea avea, deci știa prea bine  Fondatorul Asociatiei ARP, la ce lucrare se angajează. În același timp Artur Silvestri era un cărturar cu prea bună știință ce înseamnă să muncești în cooperare cu cei din jur. Cerea cu orice ocazie părerile oamenilor care i se alăturau. Bună, rea, idea sugerată el o cântărea, răspundea cu bunătate și fără batjocură, folosind si zidindu-și opera pe principiul credinței sale crestine pe care o respecta adanc si  curat, inălțandu-și cugetul și gândirea până pe creștetul Ceahlaului, Kogaionului cel sfant al lui Zalmoxis. Cum spuneam, nu brusca  pe nimeni, nici pentru anume nepotriviri în felul de a privi unele aspecte ale muncii creatoare a fiecăruia, lăsând fiecaruia timpul necesar spre a se înțelege pe sieși.

    Din această atitudine, mai rar întâlnită azi in lume, ni se servea nouă tuturor o lectie, întradevar cu finețe dar de bună credință. Bineînteles că tot cu finețe primea uneori și dânsul epistole  cu sfătuiri îndoielnice, pentru care suferea dar nu se plângea niciodată, fiindcă el cunoștea bine structura ființei omenești, faptele lui erau de întronarea iubirii și înălțării omului român, nu a invrăjbirilor veșnice. Inteligența sa sclipitoare o folosea pentru a ne reda viziunea si încrederea în adevarurile istorice atât de înălțătoare și astea din vremi străromâne,  cu o percepere tot mai lucidă prin miezul miturilor si simbolurilor istoriei universale.

     Un semn de recunostință pe tot restul vietii mele acordat geniului vizionar al lui Artur Silvestri originează în aceea că  a fost omul care a recunoscut imediat valoarea  de inspirație din scrierea mea atunci când pornisem a publica primele capitole din nuvela “Fiica lui Faraon”, așa cum procedasem  și la nuvela ”Fiica zeiței Vesta”.

    Punerea  versurilor lui Eminescu dedicate Nilului și egiptenilor în interiorul nuvelei mele nu era o nebunie, ci mai degrabă o revelație la ceea ce se referă azi cercetatorii istoriei noastre. Mai mult, atunci cand Eminescu lucra la versurile poemei “Cavalerii Danubieni”, au sărit și atunci frunțile locale să-i infirme idea! Ce cavaleri domnule, cand erau niște primitivi! Dar, ce auzim azi despre civilizațiile pelasgilor, a etruscilor pelasgi, a castelelor de aur din Corona Montium(Transilvania), despre Sarmise- dacul rege-Soare din Dacia supranumit “slujitorul  Soarelui”, despre  Helis cetatea veche a Daciei unde domnea Sarmise(in Nordul Dunarii), nu face oare legatura bună  pentru ai numi cavaleri danubieni? Sumerienii, scribii universităților Soarelui din On, oare cine erau? Găsim răspunsul in Cartea Istoriilor-Cartea cea Sfantă-Biblia, pe care mecenatul Artur Silvestri și-a  ales-o drept cale a înțelepciunii sale. Fapt pentru care va rămâne înțeleptul vremurilor noastre în vecii vecilor!

  Se zvonește prin lumea cercetătorilor hermeneuți că însăși Isus Hristos între acești Cavaleri Danubieni a fost a fi născut!

  Asadar Cartea Sfanta a Istoriilor stravechi, la“2 Imparati -Capt.23, Verset 5. Spune despre  cei ce ardeau tămâie pe înălțimi și se rugau lui Baal si Soarelui. Versetul 25 il arată pe același Imparat Iosia care pedepsește pe iudeii atașați lui Manase!

Dar cine era Manase? Nu era altul decat cel mai vestit Faraon al Egiptului antic, cel care ridicase imperiul său la cea mai stralucitoare înflorire economica și expansiune.

Tocmai pe acesta  și-l alesese Regina Hatshepsut(Fiica lui Faraon), model al Dinastiei sale (18), cerându-i fratelui și soțului ei Tutmes II a călca pe urmele predecesorului.

Tânărul faraon însă moare subit, iar viitoarea regina a celor doua împărății de Sud si de Nord, plină de amărăciune se va mângâia, în nuvelă, prin versurile geniale ale lui Eminescu dedicate aproape profetic soartei istoriei universale antice, dar tot profetic istoriei universale moderne! Putem spune că Mihai Eminescu este un trimis  mesianic al  Divinității, iar Artur Silvestri cu siguranță călcătorul urmelor predecesorului său Mihai Eminescu prin lumile așezate sub nisipuri, sau prin cerurile Luceafărului eminescian inspirator.

     Cu această deplină convingere, mai am a păstra încă multe  amintiri frumoase  ce țin tot de personalitatea de geniu a lui Artur Silvestri. Cărțile sale se găsesc și la biblioteca familiei mele. Deși superior prin gândire și fapte, nu se ridica prin mândrie personală deasupra semenilor săi, deși nu ducea lipsa dușmăniilor și geloziilor confraților săi, el doar  reafirma starea sa de oboseală în ultima vreme. Incheia însă adresele sale dorind binele tuturor, fără a se răzbuna și fără a se apăra! Doamne ce OM MARE am pierdut!

 

   Înțeleptule, roagăte pentru noi toți cei rămași fără de tine!

   Ioan Miclău-Gepianu

   2020




ARTUR SILVESTRI, O FLOARE A CULTURII

 

 

~*~

 

Când în câmpii răsare o floare a Naturii,

Îmbogățind cu noile-i culori,

E semnul Providenței, puterii creatoare,

Ce ne-nsenină fruntea de veșnici trecători!

 

ARTUR SILVESTRI o floare a Culturii,

A-mbogățit o Țaraă și sufletul de Neam,

Gândirea-i era geniu, izvor de adevăr

Istoriei române din vremi de când eram!

 

Când în câmpii răsare o floare a Naturii,

Îmbogățind mireasma ce cu zefirul vine,

Trezește și adună mulțimi de harnice ființe

Culegătoare de nectar, iubitele albine!

 

ARTUR SILVESTRI e semn arhetipal,

Iar Duhu-i pătrunsu-ne-a în trup,

A fost Românul, o harnică albină,

A fost și zeu, si leu, și lup!

 

Simbol de-nțelepciune El ne este,

Lumina tricoloră pe Carpați,

Ca sa lumine calea cea creștină,

Calea Unirii între Frați!

 

Aduce-ți-i ganduri sfinte, flori

Semănate pe orice suflet tânăr,

Și spre Ceahlau să îndreptăm privirea,

Iubirea, Cântări fără de număr !”

 

 

~*~

IOAN MICLAU

2019

 

 

 





VASLUI - IMPREUNA de ZIUA NATIONALA A ROMANIEI - 1 Decembrie!

 



# LA MULTI ANI, ROMANIA! # LA MULTI ANI, ROMANI DE PRETUTINDENI!

IMPREUNA de ZIUA NATIONALA A ROMANIEI - 1 Decembrie!

Palatul Copiilor Vaslui -  Cercul de Dans Modern si Contemporan

Coordonator, prof. Anusca-Doglan Elena



















#1 DECEMBRIE # LA MULTI ANI, ROMANIA! # LA MULTI ANI, ROMANI DE PRETUTINDENI!
# IMPREUNA de ZIUA NATIONALA A ROMANIEI - 1 DECEMBRIE!
# Palatul Copiilor Vaslui - Cercul de Dans Modern si Contemporan.
Coordonator, prof. Anusca-Doglan Elena.



























VATICAN - ISUS CHRISTOS NU A FOST CRUCIFICAT

 






Sursa: MARIAN I.





Jianu Liviu-Florian - Scrisoare lui Moș Crăciun + Scrisori de la Moș Crăciun

 



Scrisoare lui Moș Crăciun

 

~*~


În prag de sărbători, și minunată
de ziuă, și mirabile comori,
mă trece-un gând nebun, prin vechi ninsori-
ar trebui Justiția arestată !

Și pus în loc – poeții visători!

Mă trece-un gând nebun, prin vechi, și noi,
acorduri lungi, de dragoste purtată -
ar trebui Justiția arestată!
Și-adusă chiar în case – pe la noi!

Mai stăm și noi de vorbă cu ea, iată!
E poate îmbrăcată-n Moș Crăciun!
Și are-aceeași dragoste de fată!
Căci el – e veșnic tânăr! - veșnic! Bun!

O mai privim – și nu mai știm – că este
Aceeași care nici nu ni s-a luat -
ba – de atâtea țărmuri de poveste -
nici n-a avut veșmântul înarmat!

Mă trece-un gând nebun printre fiorii
zăpezilor ce nici nu au venit!
Atât de mult – și-atât de albi – ca zorii
Și noi – ne-am și născut – și-ntinerit!

De parcă suntem lapte-curgătorii
în orizontu-aceasta infinit!


Mă trece-un gând nebun, prin veac, ca norii,
să fie cer-pământul – acordat !
Și moș crăciun – acasă – arestat !
Să vina că fecioara – cu feciorii -
ca să ne dea – tot ce i-am datorat!

În prag de sărbători, și minunată
de zi, sau noapte, ard și eu – colind -
să vină și justiția – arestată -
la mine – să mă prindă – să o prind -

ea, moș crăciun – eu – cel ce-am fost odată -
așa naiv – și-ndrăgostit – în tind...

cum n-am avut o casă , niciodată,
cum n-am avut – nici bani – să o curtez,
cum n-am avut – nici știință – nici erată -
nici să îi cer ceva – n-am să cutez...

nici chiar ca să mai fie sărutată...

doar să-i rămân – în vers – un amorez...

în prag de sărbători, și minunată,
mă trece însă un fior nebun!
Chiar dacă ar veni – așa cum spun -
ce-am să mă fac dacă va fi mascată?

Și n-am s-o recunosc? El – bun? Eu – bun?
Aceeași Crăciuniță – Moș Crăciun?

Nici nu aș ști – nici ce – nici cui – să spun!

Ba, nici n-am pregătit nici viața toată!
Ca să îi fie – totuși – recitată!


Copil nebun,
    dintr-un Pământ nebun!


~*~
25 noiembrie 2020





Scrisori de la Moș Crăciun

 

~*~


Tu, moșule, precis le știi pe toate!
Ba, chiar, le scrii – pe mai frumoase – poezii!
Ce aș  avea a-ți spune și eu, poate?
La mine – când – grăbit – ai să mai vii?

Tu ai pe cap! - întreaga străinătate!
Și ai  ai țării noastre, toți – dorii !
Când o să ai atâta timp, bogate?
Ca să asculți – ce vor – atâți copii!?

Și -apoi... un lung triaj... de analize!
Ce a făcut... – atâția - ce ți-au spus!-
Și zâne! Reni! Și elfi ! - ca din cambuze
să dăruiești... ce me'rită! … - de... sus!

Tu, moșule, precis – atât de mare
ai capul tău – că este … infinit!
Atâți copii ce ți-au cerut – iertare...
și-apoi – au și sperat... tot ce-au dorit!

În cine să își pună ei … speranța?
Și cine să le sufle-n pânze... lor?
Ba -nghesuiți – din fașe – cu chitanța,
ba – prea bătrâni – de aripi – și picior -

ba – între cei ce vin... și cei ce mor...

Tu, moșule, precis … precis... n-ai vreme...
atâtea ai pe an de rezolvat!
Din ani lumini – în ani lumini – poeme!
Nu ai buget! - și pe la noi... de stat!

Habar nu am de ce îți scriu pe  aste...
încerc să te-nțeleg – și să îți vin
în ușurarea cruzii-ți de năpaste...:
să nu ai timp!... să vii!... cu sacul... plin!

Tot tu – cu-ntreaga ta eternitate -
de dinainte – și de dinapoi -
cu toate ajutoarele sperate -
ai sarcina aceasta – ți-este – poate  :

să ne dai aripile noastre... înapoi!

Să ne convingi! - că-avem și noi! - dreptate!
Că nu avem nici vârsta … de apoi!

De-aceea, Moș Prea Bun, în peste poate
de lupte grele – pe pământ – și-n minți -
eu te-aș ruga ca să ne scrii  - în parte:
Scrisoare de la Moș Crăciun … de sfinți...

Ei, ce copii cuminți, ...nu au de toate?
Ei, n-au primit – și tot ce și-au dorit?
Lor, nu le-ai dat – chiar Tu ! - pe săturate?
Să fie tot copilul – fericit?
De când pe lumea asta – a venit?
Și până când – nici n-a avut – nici moarte?

S-o fi ascuns … a... râs... și-a … revenit...

eu te-aș ruga ca să ne faci scrisoare...
tu știi, tu poți, tu ești – la fiecare...
Cel mai Bun Moș …
n-ai înșelat vreodată...
nu ai mințit... ucis...
n-a fost lăsată
nicio dorință tainică-amânată...
de n-ai putut să-i faci și întrupare,
ai împăcat—o, măcar, din suflare...
i-ai dat curaj, elan, și sănătate!
Ca să le-nvingă-n viața ei, pe toate!
Și n-ai lăsat-o-n nici singurătate!

În fiecare geam, doar,
Moșul …
    bate!

Și lasă
    adiere
        de scrisoare...

de veți găsi la poartă
semnul care
vă spune c-a trecut,
    și a lăsat
să știți că Moșu-i foarte ocupat!

Vrea!
Să vă facă -
    Viața!
    Și mai Mare!
Și Bucuria!
    Fără măsurare!
Și sănătatea -
    chiar... nemuritoare!
Dar...
    are doar -
nevoie -
    ce-ntâmplare!
Chiar de copii,
    ca voi,
de ajutoare!

- Rugați-l să vă scrie ce-a răbdat!
Și poate să vă-ofere
    împăcat!



~*~
30 noiembrie 2020
Cu deosebit respect,
Jianu Liviu-Florian



Sursa: MRC.




Al Dogaru - GÂNDUL ZILEI, 30 noiembrie 2020

 











NISTOROIU - ARTUR GABRIEL SILVESTRI – Lumină pentru eternitate

 



ARTUR GABRIEL SILVESTRI – Lumină pentru eternitate

 

 

                                               GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU

 

 

   „Singur eu... prin vreme... gând cutezător,

   Pelerin, îmi caut misticul izvor

   Undele luminii într-însul să vibreze

   sufletu-mi gustându-l să nu înseteze!...”

                         (Virgil Maxim)

 

 

   Filosof al culturii creştin ortodoxe, Artur Gabriel Silvestri a fost graiul identitar prelins ca un bucium bucovinean din adâncul sufletului său frumos pentru trezirea conştiinţei naţionale, pentru luminarea cugetului spre aura eminesciană, spre azurul înţelepciunii socratice dacoromâne a genialului Petre Ţuţea, spre edificarea culturii noastre întru Filosofia Duhului, prin care să se cristalizeze definiţia clară a creaţiei noastre autentice.

 

   Istoric al civilizaţiilor, Artur Gabriel Silvestri a creat Şcoala spirituală – Artur Silvestri în care să se formeze, să se realizeze, să se finalizeze, să se răsfrângă în prezent şi viitor noua creaţie creştină de elită prin care să se lămurească definitiv specificul nostru naţional şi particularităţile de excepţie ale etnicului dacoromân.

 

   Scriitorul Artur Gabriel Silvestri, prin multitudinea lucrărilor sale a vegheat şi a imprimat consecvent creaţia sa autentică pentru a pune piatra de temelie a Pantheonului Spiritualităţii Româneşti, invitând, ajutând, îndrumând şi călăuzind noi talente, sau consolidând pe cele deja consacrate, dar pe o nouă orientare, cea a spiritualităţii Creştine, în speţă cea Ortodoxă, astfel încât să se circumscrie Vârfului de conştiinţă naţionalistă – care este eternul EMINESCU.

 

   Profetul Mihail Eminescu a intuit integral genialitatea, smerenia, suferinţa, jertfa, credinţa, curajul, răbdarea, mărturisirea, golgota, dragostea, misiunea şi vocaţia poporului dacoromân dându-i valoarea supremă de Destin al Crucii şi Învierii sale.

 

   Cronicarul literar Artur Gabriel Silvestri a iniţiat în cadrul revistei Luceafărul, proiectul „noii geografii literare” în vederea strălucirii luminii noii creaţii spirituale în plan local, regional, provincial prin care să se surprindă structura psihologico-religioasă a poporului, respectiv a Neamului nostru, a identităţii sale printr-o fineţe analitică apropiată de cea a marilor reprezentanţi ai culturii creştine române din perioada interbelică, precum Nicolae Paulescu, Alexandru Mateevici, Nicolae Iorga, Ion Nistor, Vasile Pârvan, Vasile Ţepordei, Sergiu Roşca, Nae Ionescu, Arsenie Boca, Dumitru Stăniloae, Theodor M. Popescu, Nil Dorobanţu, Constantin Galeriu, Sofian Boghiu, Dumitru Bălaşa, Petre Ţuţea, Mircea Vulcănescu, Mircea Eliade, Vasile Băncilă, Ernest Bernea, C. Rădulescu-Motru, Simion Mehedinţi, Lucian Blaga, Constantin Noica, Sandu Tudor/ Ieroschimonahul Daniil, Alexandru Mironescu, Radu Gyr, Octavian Goga, Vasile Voiculescu, Andrei Ciurunga, Aron Cotruş, Constantin Virgil Gheorghiu, Dan Botta, Constantin Brâncuşi, Nicolae Grigorescu, George Enescu, Horia Vintilă, Maica Teodosia-Laţcu, Maria Tănase, Pamfil Şeicaru ş.m.a.  

 

   Creatorul de instituţii şi de organizaţii profesionale Artur Gabriel Silvestri a fondat Asociaţia Română pentru Patrimoniu, editurile Carpathia Press, Intermundus şi Kogaion, Asociaţia Scriitorilor Creştini din România.

 

   Creatorul vastului program cultural on-line, care însuma peste 100 de pagini web (dintre care un sfert de publicaţii periodice cotidiene, săptămânale şi lunare, plus 5 reviste literare în limbi străine, Artur Gabriel Silvestri a descoperit oameni noi, talente remarcabile, creaţii originale, colaboratori prieteni în ţară şi în străinătate, lărgind astfel Patrimoniul spiritual român şi dându-i o tentă ulterioară de artişti profesionişti, parte dintre colaboratori devenind ulterior creatori, editori, fondatori de programe şi de reviste prestigioase cu ecou în multe ţări din lume.

 

   Sunt mândru că sunt ucenicul spiritual al Magistrului Artur Gabriel Silvestri!

 

   Asemeni distinsului profesor Alexandru Nemoianu, „nu l-am întâlnit niciodată „faţă către faţă”, dar pururea El va rămâne prietenul nostru veşnic”.

 

   Cărturarul Artur Gabriel Silvestri ne-a surprins prin Corola domeniilor abordate, pe care le-a elaborat cu analiză profundă, cu înălţare serafică, cu cuget fierbinte, cu inimă de foc, cu conştiinţă morală, cu smerenie faţă de Biserica Ortodoxă, cu dragoste faţă de Înaintaşii vrednici, cu cinstire faţă de Neam, cu supraveneraţie faţă de Maica Domnului, cu nădejdea unei comuniuni spirituale între cei consacraţi şi cei îndrăzneţi, cu clarviziune, domenii pe care le-a îmbrăţişat cu emoţie împărtăşindu-le Asociaţiei Române pentru Patrimoniu – creaţia sa.

 

   Gânditorul Artur Gabriel Silvestri, construind în noua forma mentis, geografia sa literară, a refăcut dimensiunea creaţiei creştine, schimbând ierarhia clasică, autonomă şi punând valorile autentice în locul spiritual prin excelenţă pe care îl meritau cu prisosinţă, o generaţie de aur, o generaţie de Elită precum cea interbelică. „Un ideal nu poate fi atins într-o generaţie. Sau idealul este minor, sau generaţia este naivă să creadă asta. Noi naţionaliştii creştini-ortodocşi ne adresăm viitorimii.”    (Monah Atanasie Ştefănescu, Fragmente din Epistole, Ed. Scara, Bucureşti, p. 60)  

 

   Înţelepciunea străbunilor săi olteni l-au călăuzit ca pe un Torent carpatin pentru a se revărsa ca o Cascadă tumultoasă în tradiţia, credinţa, dragostea şi creaţia harică regeneratoare pentru poporul nostru valah, creştin ortodox întru universalitate şi transcendent, izvorul prin care susura generozitatea şi înţelepciunea sa copleşitoare, împletit cu cel al râului Bistricioara, imprimând pe aura Ceahlăului răsfrântă în azurul serafic al Strămoşilor daci, Icoana Getului ortodox  Artur Gabriel Silvestri.

 

   În fiinţa sa de dac ardea permanent o persoană creştină ca o copleşitoare vâlvătaie ortodoxă a Duhului întru menirile Sale cereşti, ca o personalitate de artă răsfrântă pe cerul Străbunilor, ca o infinită Coloană Brâncuşiană dăinuind peste vremuri sub stiharul României Tainice, prin care au străfulgerat marile sale iubiri: Dragostea pentru Dumnezeu, Dragostea pentru Fecioara Maria, Dragostea pentru Neam şi Patrie, Dragostea pentru Tradiţia, Ştiinţa şi Cultura creştină.

 

 

   În cuvântul său de venerare scris cu lacrimi de foc, părintele Alexandru Stănciulescu-Bârda, scria copleşit de emoţii, la urcarea Luminii Artur Gabriel Silvestri la ceruri: „S-a stins ca o făclie, care a ars intens, răspândind în jur lumină şi căldură.” (In memoriam Artur Silvestri-mărturii tulburătoare. Ed. Carpathia-2009)

 

   Nu!  Artur Gabriel Silvestri nu s-a stins! El străluceşte în Opera şi Ucenicii săi!

 

   Artur Gabriel Silvestri este Lumina spirituală care nu s-a stins, ci s-a reaprins veghind ca o Icoană ce străluceşte şi răspândeşte în jur taina aurei sale!

 

       Cuvântul său a fost Fapta gândită, scrisă şi grăită, împlinită, dăruită ca un sacru testament pentru vrednicii Urmaşi: Răstirea Rostirii Româneşti!

 

   Apostolul Andrei a luat în Lumina Sânului ceresc a Mântuitorului Hristos o parte din Fiii demni ai Daciei Mari: Alexandru Hajdeu, scriitor, tatăl enciclopedistului Bogdan P. Haşdeu, Corneliu Zelea Codreanu cu cei 13 Nicadori şi Decemviri, părintele Arsenie Boca, „cel mai mare om născut din femeie pe pământ românesc şi cea mai mare personalitate creştină răsărită pe acelaşi binecuvântat pământ dacoromân, de la Sfântul Apostol Andrei până astăzi.” (P.S. Dr. Daniile Stoenescu, Episcop-Locţiitor al Daciei Felix), precum şi pe seniorul Artur Gabriel Silvestri – sacerdotul Literaturii creştin-ortodoxe a României Tainice.

 

 Lumină lină, lini lumini – ucenici întru Dacoromânul Artur Gabriel Silvestri!

 

 

  ( 30 Noiembrie 2020- Sf. Apostol Andrei )






Ben Todică - Artur Silvestri, veșnică aducere aminte

 



Artur Silvestri, veșnică aducere aminte

Artur Silvestri a venit ca un fulger și a stârnit teama în dușmanii României, iar în români mândrie și drag pentru cultura română, pentru patrimoniul național, comori care ne legitimează ca națiune și ca proprietari ai acestor locuri. Direcția lui a pus pe gânduri vestul care deja înspăimântat de ideia parteneriatului cu România, o țară care s-a dovedit atât de ușor adaptabilă, trecând cu ușurință de la o țară cu profil țărănesc-agricol la una de industrie avansată, aliniată cu primele țări din lume și la un pas de arma nucleară, care i-ar fi asigurat loc la masa puterilor lumii, toate la un loc dovedind forța și capacitatea acestui neam. Toți ar fi vrut-o subjugată, demontată și împărțită, jefuită și înrobită. Artur Silvestri a înțeles pericolul care se prăvălea asupra țării și viguros a investit în promovarea literaturii române și a talentului neglijat de golul creat de după revoluție. Artur Silvestri precum Moise a avut revelația scoaterii neamului de sub vălul negru a lui Ramses care amenința identitatea românului. A hotărât să ridice și să promoveze talentul și valorile literare din toate colțurile lumii, să împletească și să împlânte adânc rădăcinile, să apere și să conserve istoria și monumentele neamului, lucru care i-a deranjat pe cei împotrivă. Însă, Artur s-a îmbolnăvit brusc și tot atât de fulgerător precum a venit în viața noastră ne-a părăsit într-unul din spitalele Vienei. Se împlinesc anul acesta doisprezece ani de când a plecat în eternitate.

Artur Silvestri, 19 Martie 1953 – 30 Noiembrie 2008

Îi datorez momente de neuitat acestui brav român.

Odihnească-se în pace!

Ben Todică




COMENTARII:

Mult Iubite Maestre Ben Todică,
 Pentru noi  Marele Om Artur Silvestri este un erudut și un binefăcător, prin aportul literar, cultural, științific și prin donațiile imense de cărți valoroase. A avut același sfârșit rapid, neașteptat precum Corneliu Leu, având aceleași vederi.
 Publicasem  în 3 noiembrie a.c. materialul primit de la Dl. Ioan Miclău, iar astăzi, în urma acestui semnal, primit de la Dumneavoastră,  am trimis la încă o serie de reviste  atașamentele privitoare la Artur Silvestri,
 Nu îl vom uita niciodată!
 Cu stimă,
 Melania Rusu Caragioiu





Colindul Sfântului Apostol Andrei

 



Colindul Sfântului Apostol Andrei

 

~*~


Colo pe grindei,
Crâng de alunei,
Val de arţărei,
Sfânta mănăstire,
Loc de tăinuire,
Şi tămăduire,
Se piteşte-n tei,
Casa lui Andrei,
De la schit la cruce,
Scara care duce,
Din cruce la schit,
Scări de coborat.
De la schit în sus,
Crucea lui Iisus,
De la cruce-n tei,
Casa lui Andrei,
Cine că-mi venea,
Şi descăleca?
Venea Decebal
Călare pe-un cal,
Sfinţii că-i găsea,
Cu ei că vorbea,
Dar nu se-nchina,
Nici cruce-şi făcea.
La schitul din tei,
Crucea lui Andrei,
Traian că venea,
La slujbă şedea,
Slujba asculta,
Şi îngenunchia,
Şi nu se-nchina.
Pe murg călărea
Şi calea-şi lua,
La cetatea lui,
A Trofeului.
Andrei col’la schit,
Uite c-a ieşit,
Cu papucii lui,
Talpa Raiului,
Şi potcapu' lui,
Arca cerului,
Cu veşminte sfinte,
Fraţii înainte,
Cu toiag şi cruce,
Candele-n răscruce,
Lumânări aprinse,
Vâlvătăi cuprinse.
Iară Sânt Andrei
Sub crucea din tei,
Schitul din grindei,
Se ruga mereu
La bun Dumnezeu.

 

~*~

Doamne binecuvântează România!

sursa: Valentin-Nicolae Bercă