marți, 28 aprilie 2015

Colocviile de Marți – 28 aprilie 2015, 5 pm, Calderon 39

Anul VI, nr. 4 (66)


Parteneri: Asociația Culturală Româno-Indiană, Academia Internațională  Mihai Eminescu, Societatea de Etnologie din România, Asociația Culturală Aromâmească, Fundația Dumitru Drăghicescu, Liceul de Artă Dinu Lipatti, Centrul Român de Istoria Presei, Teatrul Robert Calul. Format: Addresses, Intervenții, Teatru de poezie, Întâlniri, (Re)lansări de cărți și publicații, Concerte, Proiecte, Portrete, Ateliere Creative

Tema: Pe coarda Sol

program muzical:
J.S.BACH - Arie pe coarda Sol
W.A.MOZART - Tempo di Menuetto din Sonata in mi minor, K. 304
MIOARA MOROIANU-vioara
VINICIU MOROIANU-pian
A.SKRIABIN - Mazurca op.25 nr. 7
VINICIU MOROIANU-pian

Ne așteaptă două ediții și un film cu epitomul „Tolstoi în România” - Albert  Michi-Nema ar zice sa incercam Charles Baudelaire 184 de ani de la nastere, cu titlul "De dragul minciunii - Baudelaire si Nietzshe". Viniciu Moroianu evocă, și la pian, pe Alexandru Mitru, Viorel Speteanu schimbă calendarul, George Lupașcu își aniversează Vocația osândei, George Anca ne salută din Kolkata, de pe Bulevardul Tolstoi. Teatrul de poezie are în distribuție pe Puși Dinulescu, Doina Ghițescu, Coca Popescu interpretând din scrierile lui DunitruDrăghicescu, George Anca, Gabriela Tănăsescu. Aniversări aprilie: Bismarck 200n (1), Gică Petrescu 100 n (2), Anthony Quinn 100 n. (21), A. Scriabin 100 m (27)
Coordonator: Dr. George Anca

Comunicări:
Viniciu Moroianu:  Alexandru Mitru
Viorel Speteanu: Schimbarea Calendarului
Bianca Michi-Nema: De dragul minciunii - Baudelaire si Nietzshe
George Anca: Tolstoi în India

Teatru de poezie:
Puși Dinulescu: Măiastra în Dodii
Doina Ghițescu: Scenometrie Drăghicescu
Coca Popescu: Gabriela Tănăsescu

Lansări (carte, film):
Anno Domini 1854 Lev Tolstoi la București, Ediție de Albert Kovaks,
Traduceri de Maria Dinescu, Editura Est-Vest, București 2013
Lev Tolstoi în România. Integrarea dialogală a operei.
Ed. Albert Kovaks, Est-Vest, 2014
Câteva zile din viața sublocotenentului L.T., film de Ioana Cristea Micescu și Noni Cristea
Gheorghe Lupașcu: Vocația osândei, Tipo-Moldova, Iași, 2013

Portrete: Cristian Radu Nema





sâmbătă, 25 aprilie 2015

Părerea unui spectator

Lidia Lazu


Pe vremea nouăzecistă
Intram la spectacole doar cu
Un zâmbet bine plasat
Cu un pas de balerină
Cu o privire de recunoaştere
Cu un salut respectuos
Şi cu inima plină de aşteptări
Miraculoase
Nimic nu-mi scăpa
Nimeni nu mă putea opri
Chiar de n-aveam invitaţie
Căci de bilet n-aveam bani
O dată sau de două ori
Am intrat cu studenţii
La grămadă
La un Festival am obţinut
Chiar o zgardă de gât
De la UNITER
Care însemna
Că sunt de la vreun ziar prăpădit

Cam acum şase ani
Am văzut o actriţă ieşită cu mult din comun
Venită tocmai din Insulele Capului Verde
Care ne-a plimbat prin copilărie
Adolescenţă şi majorat
După un text adunat
De la doisprezece scriitori de-ai ei
Şi doar cu glasul corpul şi-o simplă eşarfă
Preschimbată mereu
Ne-a purtat prin lumea ei
Şi-a noastră
Cu atâta firesc şi emoţie
Încât a doua seară
Când am văzut o actriţă premiată
La Manchester
Interpretând şapte roluri chinuit
Am plecat mâhnită –
Dar nu m-am lăsat
m-am zbătut să intru şi la Operă
unde dintr-o maşină autentică
de gunoi
au ieşit şi au intrat
Nae Girimea cu Didina şi cu Miţa
Şi cu toţi ai lor
Într-un vârtej şi-o aiureală
Şi o lipsă de claritate a glasurilor
Şi o lipsă totală
A vrăjitoriei artistice

Că stam şi mă întrebam
Ce poate ca să mai urmeze
Monşer pe marile scene
Mai ales că mai văzusem
De curând
O altă mare dandana
Cu găini şi cocoşi vii pe scena de la
Bulandra
Şi cu găleţi de apă puse la-ndemână
Să cadă la moment
Mă-nţeledgi –

Ei nu
Că n-am văzut tot
A vernit Turandot-ul sibian
La Naţional
Şi am plecat după miezul nopţii
Cu capul uruind
Ca după un răzbel
Şi total nedumerită
Pentru că acelaşi mare regizor
Ucrainean
Făcuse cu Otelo
Şi cu Idiotul
Minuni de pus la geam

Am mai păţit-o şi alt, dat
m-am dus întins
la Pescăruşul lui A. Şerban
convinsă că va fi uluitor
precum fusese Trilogia
văzută cândva
de mai multe ori
pentru a mă pătrunde
de noutatea montărilor moderne

ei aş
nu-ţi faci idee Bibicule
ce scrâşneală afurisită
şi ce zbatere de braţe
şi ce roată de circ
la Nina Zarecinaia
făcută de însăşi
mama lui Mel Gibson
tam-nisam
dar nu
că nu văzusem tot balamucul
Faust-ul lui Purcărete
Aplaudat ca nişte maimuţoi
De alde Gigi Becali
Şi Eba la un loc
Din Parlamentul neruşinării
De la Bruxelles
De toată subţirimea occidentală
Căci ei sireacii
Nici n-au citit
Nici n-au văzut
Vreun Faust serios

Atâta vânzoleală
Cu iz modern şi cam vulgar
Dar mai ales răcnete sexuale
Scoase la moment
Mă-nţeledgi
Au zis că nu se poate
Altă montare mai grozavă
Taci soro
Căci n-aţi văzut încă
Istoria dansului şi-a modei
În trei ore bătute fix
La deschiderea marii
Săli de la TNB
După cei patru ani de
Păpat bani
Şi unde taman acustica e-n piuneze
Nu se-nţelege neam
Nici cu microfoane
Dar nici n-ai motiv
Să te-ntristezi
Acum actorii dănţuiesc
Se strâmbă
Şi din când în când urlă
n-au nevoie de cine ştie ce voci
clare adânci curate
maestrul Dan Puric
cel cu omul frumos
şi poporul minunat luminat aproape sfânt
în tandem cu tanti Levintza
cea care şi-a mai tras şi altădată
un venit frumuşel
de-a făcut o expo persoanlă
ăhă…la Prais frate
căci deh
un Richard al II-lea se vede rar
în baie de costume
ei bine aiştea doi
au întrecut
festivalul anual Cântarea Rrromâniei
din vremea lui Ceaşcă împărat
ne-ntorserăm
de unde pornirăm
un pic mai vârtos şi mult mai ţâvnos
da nene
să ştim şi noi cu cine votăm
să ştim şi noi încotro ne îndreptăm
căci scena fuse mereu
oglind celor petrecute de belferi
şi suferinţe de sireacul bobor

păi, nu!?!



Despre „Drumul nostru”

Radu Satcău, Melbourne 2015

Filmul „Drumul nostru” desfăşoară în faţa ochilor un spaţiu şi un timp aproape oniric, Ciudanoviţa şi împrejurimi devenind, sub camera de filmat a realizatorului Ben Todică, un topos echivalent cu Macondo-ul marquesian ori faulkneriene oraşe imaginare.
Autorul e parte din lumea diegetică, participant activ la dialoguri, voce din off, comentator prin text subtitrat, parte din amintirile altora, personaj gata să evoce fapte, oameni, întâmplări, subiect al  prezentului narativ şi al trecutului personal.


Comentariul muzical al unor imagini de arhivă pare să elogieze activismul de altădată al unor locuri care nu mai sunt ce au fost... un film călătorie, evocator de dureri şi răni personale şi sociale necicatrizate încă; mai mult, marasmul prezentului pare să domine vechiul complex urban al unei foste prospere mine de uraniu; numele muntelui Golgota sugereză şi el chin, suferinţă, nedreptate. Dar printre toate răzbate viaţa, cu evenimentele ei mai mărunte, viaţa care trebuie să reziste, să continue, legându-se de o piatră, de un brad, sau de altă viaţă.
Din când în când versuri nostalgice sunt insertate, ca şi secvenţa intrării locomotivei cu aburi în gara Ciudanoviţa, marcând timpul şi erodarea lucrurilor. Soarta şi ironia ei se insinuează sau umplu ecranul lăţindu-se violent în imagine, re-aranjând straturi de istorie.


Ruine, povestiri, anii 60’ şi salariile lor exorbitante, puse împreună cu prezentul derizoriu, improvizat pe ce a mai rămas; copii crescând în acest context, jucându-se pe săniile iernii; părelnic întâmplătoare, naraţiunea adună aluviunile într-un întreg care, în final, continuă să vorbească prin întrebări despre destin şi adaptare, despre condiţia vieţii oamenilor de aici, cât şi despre destin ca atare.
Mici amănunte sau mari contexte istorico-sociale sunt încrustate în ridurile unui personaj sau altul, sau în tăceri expresive. Filmul redă demnitatea unor oameni înghiţiţi lent de gaura neagră a timpului istoric, stând mărturie împotriva uitării ca un refuz de a-şi renega originea.


Iarna prezentului narativ devine anotimp semnificativ, ca un timp de odihnă, reculegere şi recuperare. Între toamnă şi primăvară, între apus şi est, dimensiunea românească spaţio-temporală diegetică supravieţuieşte într-o paradigmă quasi pre-renascentistă. O boală ciudată izolează pe povestitor şi pe ascultător şi pe cei povestiţi.



Autenticitatea mesajului se probează mai ales prin faptul că filmul nu omagiază nici socialismul, nici timpul când Uniunea Sovietică profita de clauze  postbelice favorabile, nici contemporaneitatea neo-liberal-aşa-zis-democratică, când autorul are dreptul a se întoarce în ţară ca să filmeze, fără a fi în pericol de a fi arestat.


Prin textul imagistic transpare un subiect afectat de tribulaţiile vremurilor, dar care îşi păstrează puritatea originară, amintind versurile eminesciene: ...”tu ai şi-acum comoara-ntreagă, ce-n suflet pururi ai avut”...




joi, 23 aprilie 2015

Drumul

Aurelia Satcau
Cercetator, Terapeut, stabilita in Melbourne, Australia din 1997

'Drumul nostru' (2009, realizator Ben Todică) este o meandră: ca un şarpe uroburic, acest film de excepţie forţează orice tentativă de analiză la o bine antrenată artă a psihanalizei şi a secretului arhetipurilor primordiale, a înţelegerii istoriei ca dinamică a lui triple-C: cultură, creativitate, conflict; a re-construcţiei sensului autohton al unui Sine - sinele românesc - destinat deopotrivă materialităţii precare, dar şi unui primitivism spiritual sublim.
Şarpele (trenul) străbătând molatec un areal uranian de zăcăminte grele în spaţiul bănăţean al urbei natale, Ciudanoviţa, se metamorfozează în imaginile spectrale ale călătorilor fără destin survolând nodificaţiile onirice ale unei copilării şi tinereţi răsfăţate în promiţătoarele sub-urbii de exploatare minieră, şi rămânând tot atâtea imaginări ale unui trecut fără viitor.
Psihanaliza necesară citirii acestor coduri intime lui Ben Todică revelă un timp/spaţiu arhaic primordial, ab initio (ca şi cel Eliadesc), a cărui bifurcaţie este spre un viitor imposibil, fie acesta utopic sau apocaliptic.
Fie din intimitatea compartimentului în trenul alunecând lasciv între peisajele anoste ale unui prezent iremediabil tributar decadenţei treptate, fie din scaunul de pasager al maşinii unde Deluţă, şoferul, navighează aceleaşi meandre de zăpadă murdară care de această dată nu reuşesc să despartă trecutul de prezent, călătorii apărând purtaţi între viaţă şi moarte (Deluţă avea să piară el însuşi, doi ani mai târziu, strivit de un camion în propria curte).
Ben Todică se angajează stoic într-o croazieră de parcurs istoric a cărui corespondenţă în prezent trebuie imaginată. Şi chiar şi aşa, veleităţile comuniste ale unor autarhici ani '50, '60', '70 ai secolului trecut apar greu de egalat din avanpostul apocaliptic al dezolării, al dezintegrării de sine prezente.
Ca şi istoria mitologizată, schismastică a unui Anselm Kiefer (maestru al Expresionismului German), 'drumul' lui Todică reversează  prezentul muribund al absenţei în peisajele refuzînd să se trezească altundeva decât în interioarele secrete ale memoriei, către un trecut dinamic şi ardent, cel al iluziilor socialiste deopotrivă idilice şi infantile.
Ca şi în analiza operei lui Kiefer, filmul lui Todică necesită forţa unică a psihanalizei pentru a reuşi să descifreze în regizorul român tendinţa către mariajul sine-qua-non dintre naţionalism şi istorie, un angajament pe cât de conştient în devoţiunea needulcorată, pe atât de subconştient la nivelul amprentei amare lăsată în textura, fie ea şi solidă, ne-efemeră, dar sensibilă a spiritualităţii regizorului.
Dacă Kiefer răspunde, în griurile atavice ale picturii sale monumentale, unei istorii supusă perpetuu (re)capitulării, auto-blamării, filmele lui Todică refuză vehement cadrele post-moderne ale fascinaţiei cu 'nimicul' (Nietzschean), cu futilitatea, şi, în consecinţă, cu angoasele morbide produse de absenţa oricărui viitor, marcă inconfundabilă a (literalmente) nimicniciei prezentului; filmul românului-australian rezistă în Olimpul modernist al frondei, gata să înfrunte mai degrabă Apocalipsa (şi sperând în aceasta probabil Învierea) decât Nimicul la rang de Istorie.













FinishRomania

de George Anca



Postibsenieni

Care mai faci Davidoglu din Flaubert
Nici o respiraţie ba da Gine zice halima
Ăi din 50 se recos şi mai rupători răpitori
Cu mormântul pe sub autograf călcasem

Complimente copitelor muribunzi pe trataţii
Cântă-ne calul cu mamă pustnică
Nu comerţul cu sânge putrefacţiei
Neprimindu-mă pui câinii pe mine anume

Am întrebat vreţi să intraţi în puşcărie grupaţi
Amintire proletcultismul din anii 50 sau 90
Peştera lui Pituţ citită de Valentina Sandu că
Ştiu mulţi ne strecurăm pe sub pietroaie

Paznicul din parcul Stalin Vladimir Streinu
Most modern and safe way no to cover with shame
Cine te omoară pentru a-l slăvi călăreţul morarul
Transcrieri de fantome fum tăcerea corupţi latini

Muriră toţi înapoind ce-aţi furat maestrul Gaetano
Unul e Leonard atunci din catolici nezişi
Nici o speranţă grupurlor sub anticorpi
Părinţii au citit prea mult vieţi câte cărţi

Copilul lor Tror ucise pe Lorikm
Puse mâna pe Tracia de-i zicem Trudheim
Din fiu în fiu Voden Odin soţia-i Frigida Frigg
Valhall Ginnungagap gol căscând

Troia din carnea lui Ymir pământul din sudoarea-i marea
Stânci din oase copaci din păr din ţeastă cer
Din sprâncene zei călare pe lup venin pe faţă
Lupul înghite soarele luna pe Odin

Navă din unghii de oameni they sung and slung
Deşteaptă-te Frodi fericire gâtuitorului
Şarpe-n corn de ren bucuria somnului ţesătura
Visului neamul Volsungilor anatomia runelor natya

Să ne închinăm ca magii să plângem şi să strigăm
Frumuseţe străină am văzut şi cu ea mi-am rănit inima
Femeie nu am cunoscut dar fecior nu sunt
Arhiepiscopul catolic Milingo s-a căsătorit prin Moon

Tatăl nostru de Felicia Aleluia de Wolfgang
Acum şi-n ceasul morţii noastre să nu ne întristăm
Pectoribus pe toţi ne emoţionează in hora mortis
Cred că multe suflete au fost salvate de această invocare

Indulgenţele nu se obţin pentru sine însuşi ci pentru
Sufletele celor din purgatoriu nu că păcătuiţi şi
Cumpăraţi-vă indulgenţe diversiune să ne suspectăm
Tatăl nostru de Ciprian ne izbăveşte şi ne mântuieşte

Cra crai Crăciun credincios ding dong nu ştiu ce
Lerui-ler leagăn legănel cerurile s-au deschis
Până după Bobotează peste cadouri şi reni
Raza blândă-a soarelui scaldă faţa domnului

Din vremuri de bujori împroşcaţi cu prim-planuri
Şi kitsch la nesănătoasa toţi cu evantai în muşiţă
Necum artişti şi gânditori repicaţi sub şenile
Nici evreii nu ungurii nu ţiganii nu românii

Va veni revanşa lovitură koreană comunicare odinică
Greaţă în loc de graţie frumuseţe de băşică pupată piersiciu
Septicemie de partea asta dulcegării subcomuniste
Nu ne spânzurătoare din nimic tot ceilalţi în gând

Se vaită toată noaptea c-o dor toate alea nu suportă tv
Cam nervoasă şi Lenuţa e aici câte-o zi tăcută şi supărată
Nici nu mai mănâncă cine să-i dea şanse măcar de nu
S-ar mai chinui aşa burta spatele în fund câte-un pic

Vezi stupa te vindeci arbore vieţii moaşte din darmakaya
Ciuf pe creştet tulpină rigvedică turn islandez în elevare
Citeam felicitările când mi-a pleznit dintele în măr
O deum Odin Wodan id est furor Edda tasmaniană

E aşa alb pe jos că ţi-e milă să calci pomeneşti de un vis
Al fericirii veşnice care-ţi va face zilele frumoase şi păcat
Că nu ai mai avut timp pentru el aş fi vrut foarte mult să-l ştiu
N-am putut să mă abţin şi am cumpărat Maupassant

Staza nu metastaza geloziei de atunci de ce-oi fi tristă
Unde m-o fi visat fie-mea c-am ucis cu sânge rece
Adevărul rândunicii al câmpiei şi al cerului
În armată traduceam din Rousseau pentru taică-meu

Viaţa ne-a fost mamă bună nu sunt jidanca lui Anca
Sunt îngerul păzitor Grivin anagramă din Irving nu Diaconu
Alibi de-a lungul vieţii pocăinţă simetrică passer by la chute
IT offers you the freedom of choosing the right moment

Din tineri povestindu-ne scrisorilor praf tot nevindecându-ne jaf
Încă o iarnă rându-ne lăstunului perdaf n-ajungem să fi fost
Numărul de aur dumnezeul dragostei la prima vedere Syzigia
Cum să cred că vom ajunge vreodată la Amsterdam consonantic   

mulţumindu-vă coropişniţe
de-o frunză fără de urmă
luminându-vă cetăţuie
pe cetăţuie din zăpada soarelui

dăruindu-vă diploma de sinucidere
pe fantezie sincron vision
visul lui Ion al Ioanei când
ne înfloreşte Viorica în Eminescu

scriindu-vă tăietura regizorului
din Brăila că la Râmnic
opera se distilează
până-n ambasada din India

visându-vă ca amici sus pe
afrodisiacul propriei naşteri
numai durere şi creştere şi moarte
de-a cancerul mamei noastre

euforizându-vă resturi empatice
răşluitei ritualităţi
prin epilepsia lui Hadrian
în istorie partizană pe Scurtu

prăfuindu-vă cânepa duselor
brădulene prin pornografie
mămăligară încă din trupuri
nedigitalizate la refuz farfuze

îmbătrânindu-vă osteoporoză
fără indemnizaţie de merit
cine şi copii neavând
o grea nemuritoare bătrâneţe

poetizându-vă ce foste improvizaţii
romanţa a mai fi intersectat
cum s-ar reteza comarnicul
şi s-ar întări catadixirea

închinându-vă carcerei lui Stăniloae
drepţilor din ţepi de barbă liberă
s-o comândeze Răzvan Ionescu
pe esplanada patriarhală

Dalai Lama nu pune cap de iac pe corp de oaie
O moarte bună încununează o viaţă bună apud Mathieu
Călugărului cel mai mult i-a fost frică să nu-şi piardă
Dragostea şi mila faţă de cei care-l torturaseră

De n-aş fi paralizat în vise harababura zilelor fără moarte
Ne şi regretăm tigrii albi doar zăpadă neschiaţi cu tramvaiul
Clopote skald întortochindu-ne castitatea intranscriptibilă
Dinastie violentă cădelniţa vandana maithuna din Eliade

Joc de orgasm stup de albine stupa de oase caravana crepusculului
Cumsecădenie regretabilă atoateîncetinirea nu şi depresia cumătră
Pictează în vis vederea surpându-se cu mine la uşi duminica asta
Aici îmi aşterneam inconştientul neglijat pe o poftă din Calafat

cum ne prefăcusem civilizaţi o negritudine
tot ne americanizează vânătaia rusească
pe stâncă pact întreit contorţionari de sfinţi

nescrisă calotă recunoştinţei neluată
în seamă ghilotină ce pască sacaua
picură creştet creştin creastă cristelniţa

cu o memorie binară prelocomotivă
lumea se indianizează în înconjur de spirală
tardivă divă deva în Deva kama karma

dubletele crengilor nefrunza
mint clopot clopotesc minciuna

altei căruţe inima explodată
în şalele tatălui de văr

nu-ţi crească pieptănarea pieptul
de nu-mi retezi teza capului

în spatele penei atotlucii
lipsirea de sanscrită cantă

pelasg svântându-se vântului
de neînchipuit odihnă

adormita din crâng ie
pe planta congratulatei baldâre

vouă n-o să vi se mai pară cantabilă
gelozia pe împuşcate

nouă ne-a prins bine cruzimea
de peste dragostea tinereţii

să ne pară rău toată bătrâneţea
păcat de concentrarea într-un vis

fakirul indian jucat de Mozart
vulturi vulguri nezoroastriene


India e leagănul civilizaţiei
dar civilizaţia n-a rămas în leagăn

n-am cum te ajunge în Valhalla
pe frigul corectitudinii

colonizăm colinele colind
sub a biciului bicisnicie

adevărul legionar comunist
în memoriile lui Caraza

megafoane deşertice
cămilele în dreptate

pe Sena în Sinaia
terţinele chinezeşti
ne haikueşti ne haiduceşti



Reconnaissance

fiordul Orşova şi tu Dunăre
cu ora frâncă la coroană
cu o viperă la Herculane
îndulcind împrimăvărare
din somn în vapori aporie
porii apriori încai hai cai
cântă ultim vers prim Ahile
cantică atlantică Aviodun
n’arm jandarm Noviodunum
naşterea recunoaşterea morţii

de pe când son mason muson
loja lui Kipling din Chandigarh
plin pelin d’al clubur’lor

baltă suptă în oglindă
francofonia prin Teremia



parletre

în 90 pe rău-iubit
îl traduceam la comă
staul perenei cratime
nerupt ascezei socru
nisipuri ecumenice
plouă la lumânarea
soarelui de ieri

părere de inimă rea
canonul tunului
zidurilor pietate
recunoştinţa unui spovedit
pe tangoul tigrului
spasm pe spadă o Damasc
am conversat în viteză
să-l bată vântul ăsta pe Ricoeur
în Iabalcea
înverzeşte salcea
banaticus
fanaticus
şterse călăuze
pe Calea Girocului
petale de
moarte artificială
îmi vedeam pantofii
te uiţi să mă cunoşti
scriam scrima
sub aura sudurii
pe regiuni într-o
sporovăială revolută
ameninţări pe păsăreşte
oul de pensamiento
bagaj de asemănare
plictis pe săturate
condens presăra parafa
pe necunoscuţi nerecruţi
tot timpul este un
astăzi la Timişoara
fantezie organizaţională
centrul de competitivitate
întârziere faţă de China
complex de superioritate
lumea se schimbă
dispăru Baudelaire de la stand
şi Medeea i-o dădui lui Bolot
dodofonie ochi
pentru semeni români
în litere mai mari o să vă
citesc a vă asurzi
România creativă
cultura numerică
şcoala dovedită
standul vizitat
trebuie ştiut ce
se află în maşină
papagal mai junglă
să ne-ajungă
nu transportaţi păsări
vii în marmoră
facem parte din echipă
de nimeni nu ne e frică
tumultuită subţirime
concertul clopotelor
cetăţean numeric
persoană digitală
la f(r)acture numerique
avizi de conectivitate
tinereii Polianei
evitând scleroza
toate curg de la sine
globalul nu lasă rece localul
şi nici viceversa
defizicalizarea pedagogiei
pod decalajului digital
dreptul la apa cunoaşterii
scris francofon
oralitate americană
cartea pe moarte
patroni gârlă
Ricoeur amic lui Eliade
internauţi vizigoţi
români mai hoţi
strada palmierilor
cimitirul mătăsarilor
splaiul Sofocle
zona soarelui
Pandora ca Eva
Medeea Medusa
occidentalizarea planetei
Moise egipteanul fondă
primul monoteism cel iudaic
din care luară naştere
creştinismul şi islamul
Dunăre tulbure
sub ondulaţii negre
fiord dezgheţat Gange
cuţite abia sânge albia
Babel confirmă devorarea
Dunărea noastră care eşti în Doina
printre vagoane de marfă
mişcare contra valului retezat
trezire pe altă cinste
orb căuta din măslini
dezrădăcinaţi de îngheţ fiord
mesteceni horă albă
cu trunchiuri de întuneric
pe liber numai răpunerea
de sine cu aplauze
pe înalt pe rotund necredinţa
n-are cine ne mai nega
jusqu’au-boutisme Canada
mimoză de gheaţă sub romanţe
crucificare jungiană Paul Neagu
la valse-hesitation Herve Fischer
scăpai cu viaţă şi din Timişoara
largheţe nepovestită arhitect
temele patriotic francofone
ne plictisim de fanatism
patima antipatimii
Niculceva avea leucemie
mare închisă Mihalcea şi Cochn

terminând sfinţii
te mai pui Nifoane
năvăditelor canoane
peste tablă eu la maică
dinainte îmi rod covrigii
cum ne ţine ea în braţe
Cristoase Dumnezeule
religiozitate pe religie
Emma de la Mancha
Anton cu Iov de Ladea
printează melonul
odi et amo Catullus
Blanche zăpada de-altădată
vrăjmaşii mercenari nebiruind
nici o cronică ne pe de rost
hanatomia şi strănutai
mă strămutai în rai
fost la Paris cu Epistemon
ba în Troia cu Paris
unde-s vremurile lui Tobie
crimă comunistă de traducere
moare da Leopold Africa imperiilor

jucaţi-vă cu mărgelele de sticlă
ceri un bănuţ şi-l dai pe Dumnezeu
aia e de Brăteşti dă-o boalii
nimic nu e mai frumos ca dansul
i-am spus când am putut deschide gura
dreapta o ţii într-a gagicii
cu stânga ne conduci
grâule din boabe ploaie
când erai cârtiţă
neînverzind pădure
martor iluziei martire
o zi înainte o zi după
tăinui dăinui secundă scundă
pe talia catalană coupa santa
regii ceilalţi nu deconstrui diferenţa
pe respect din popor nu mai da



AmericanCorner

trenul gol ca Oslo-Bergen
poate prin Moldova pân’ la Botoşani
mi se rupse şi nasturele la plecare
piesa n-are scene pentru operă
la distanţă aventurile sub amintire
mai de treabă uitarea scrisorile
woman behold your son
doctrina singurei rase
ritualizarea reprezentativităţii
fumă poligonul cută pe destin
fereastra trenului melodramă
neaniversându-mă de felul meu
cine se mai întoarce pe-o parte
de tineri căzând la cuvânt
nici inutilitatea întuneric
cauţiunea americanilor
neînţelegerea tinereţii
haine verzi ochi tot albaştri
personajul cornelian Păcală
pe strada Buzinschi din Bacău
Indii fertile în scăzământul
dinspre ţâţele noastre Tirezias
nu mai apărăm părăsitura
nici n-o mai face sfârşitul României
nu lăsa nimeni claustrul aripă
ne crestarăm est-vest călători
ăla e urât eu sunt frumos voi ha ha
cavernă din cancerul ultimelor zile
ne îmbătrânesc şi studenţii
n-ajunge abstinenţa vieţuirii
pic pictor locului culoare
împrivămărându-ne jilăveala
din degete neveste povestind haos
de nu prevestind hospodar
locuri orelor nevăzute
licurirea temporalităţii
auzirăm de ani neîmbătrânire
ploaia încartiruieşte somnolenţa
urci uzurparea florii
schizofrenia aburului
oştiri dezrădăcinând
ţi se face dor de mine
părăsit o aniversare
nu mai am timp de noutate
pândă de nimeni sinea-mi de veci
alungarea tragediei
răchiţi de culoarea vinului
avatar avortonului ipse
fiind eu Ibsen nenăscut
12 aprilie 2006 nu
vrei să te mai întâlneşti
zborul obscurităţii
plin de păsări
pieirea de o fiinţă
invitaţii la poale de dispariţie
verde şi-o codirişte
sentinţa etern amânată
nici de pedepsire născut
patrii pe ducă nici
dependenţa de propria naştere
vraişte ne ducem
unde nu ne-am născut
abia făcurăm armata
steluţe fluturate
răcesc la loc
rozându-şi cipsii
apocalipsii
violul zilei
de pe urmă
când m-am născut
delirul ne urcă în pod căzuţi
pe foi de ceapă pe coji de nuci
exces de glie
accidente infertile
neclar bărbat neclară femeie
rozătoarea din faţă
prin creştini cresc spini de fini
al lui Stavru ars cadavru
vouă ce vă trebuie viaţă
moşilor şi nu verdeaţă
american corner
virusat francez
de ziua mea în Bacău
liberarea de inexistenţă
a ceea ce există
în ochi de evidenţă
mai plouă-n sus

americanilor garnizoana
de amorul puilor
lustrele i-ar înfoca
încă un tren de singurătate
piere de cum vin păsările
ziua mea în străini dispăruţi
reamericanizaţi zinc aţă
mâine soră-mea se naşte
tot în altă parte să te naşti
azi în Bacău sub arme
nemaistrânse-n palme
pe gol pe somn all the same
de unde atâţia francezi
români pe cale de dispariţie

marmoră măruntă picuri
geneza nasadya voluspo
pe ce scrii pe ce citeşti
stânca ancestralităţii
nici nu vă înţeleseseţi
cum aţi fi ăle de pe urmă
cum mi-ai vorbi dicţie
piept rampa adios



Sculpturograma

citindu-ne scrisorile
nici Pavel nici piatră
o să ne arătăm prana
fără opera Parvati
dă-mi mata în scris
urmarea din concert

patru feţe pe un cap
jur-împrejur gât-barză
abdomen în patru ţâţe
inima afar’ încornorat
în umbră ferăstrău
pe ce căpăcire
că nu eram însumi
pe ce transpiraţie
la gât cravată energie
labe roşii portrete
la şpiţ iar c-aripă
coaste de fâlfâire
sfârşitul călătoriei
cupluri apostolice
un an cu luni
s-o fi terminat eclipsa
umbrelor la bec
spre Basile cu Sorana
ludicus incubator
mâini încrucişate peste ouă
natură statică olandeză
de-o spânzurătoare
pasăre grasă de bronz
atârnată culorii unsuroase
pe masă mulaj roşu
scara cu picioare nesirenă
patru cuie unul rupt
Cristos cinându-se
această compoziţie cu şarpe
potcoavă călcată-n călcâie
de femeia cu burta mare
un copil afară în mână cu suliţă
înfiptă în capul şarpelui
carpe diem memento mori
o copită cum să tropăie
nu ştie să vorbească
da’ ştie să scrie
Ken era Adam din polimeri
Barbi că din bărbat
plutească-ne materia
tăietura plecarea
funambulul de schimb
încântându-ţi ordinal

astă-seară la salon
tema kalokagathon
dumnezeiască minte dulce glas
luminătorul a toată lumea
Rembrandt second hand
Sorana neînţelegând jertfa
ochelar de negritudine
cenuşa numelui de premiu
vii în Scoţia sculpturogramă
înainte şi după pustnic



nearsă prescura

nearsă prescura curăturii
din visul cailor pe moarte
nesocotită coasta Predii
în accidentul plutonic
armata mai omoare basul
din balamaua nedreptăţii
sperietură mormântală
excludere din sine
am trăit degeaba
a muri aşijderi

trecurăm de mască
ne mursecă fiara
scandal pe parfumuri
tocana de aripi
împuşcarea fătului
gazde plecate
vă fiu grădinar
părinţi de arsenic
copilăria fericită
povestind-o tragic
plutonul se scuză
sergentul un vis
femeia detestă pe Isus
doi saci de morcovi
eliberaţi burghezii
Eliade bhavan
în Shantiniketan
împăcate parfumuri
somnolenţa nedormire

fierbere de ceai
vere Tudorică
notiţe la film
culorile pastel
vise împuşcate
secundar retează
ochi de iarbă mare
glonţ bunuelian
tânăr şi subţire
judecător de voie
alege timpul
din ochii bărboşi
ultima clipă
încarcerează-mi
nu lăsaţi cadavre pe stradă

nesfârşirea picajului
prin cenuşa jazzului
a formelor plânsoare
nemaiînotată cine vrea
să mă trimită la moarte
îmbujoraţi-mă caravane
înecaţi suiţi în sund
frăţie în spargere
mirare nefripţilor ţapi
măştile pe faţa cancerului
ceartă şi remember
ieşiţii la iveală
nici din Dante nici din Ibsen
calm clan magnet atavic
lanţuri de strigăte
pantomimă inconştientul
n-aş îndrăzni să-mi
diger lăcomia
preschimbată în
teferi combatanţi
mlaştină de parfum
mirarea dihorilor
trăitul din scrisori
cine a ieşit din pluton
scrisorile după moarte
mi le va arde
citeam cărţi tu în lotus
arhitecta scrie în cupole
rămânem la partizani
incineraţi de vii
sub fotă coaptă călătoare
vedenie păroasă
pe degete pubere
se încarnară skalzii în fiord
derâdere Derrida
florile se întorc în grădină
ne-om fi schimbat în celălalt
poezia a murit în America
tu se numeşte cartea
m-am derecunoscut neprerecunoaştere
decât de el înţeleasă gaură în cap
protestant catolic iar protestant
pe soare strângem verbina
puţin ne lipseşte să murim fericiţi
cu opera în mijlocul nostru
cu spânzuratul adăpai epitropia
chindii nemaipovestind pridvor
var nestins în somn
mă înduioşez naufragiu
catcher in the rye bande mataram
tarhon în perişoare pe coasta Predii
că moare omul cu zile
dacă nu trăieşte bine
ţine-mă tăcere
netranscriind paternitatea
pe la trei c-o să mor
îmi adusei aminte
macule copacule
conversaţii getice pieritei Românii
unde ne duce schizofrenia
nimic mai dulce ca dispariţia
nu-ţi pasă că România se ia
adio la români morminte
nici să murim nu ne-o mai fi
ereditatea datinei
pierdere de ţară
cum mai ieşim din jug
treacă de la voi corbii
cadavrele de negăsit
poporul foştilor români bacău
voaleta dărâmătură pe Lipscani
sfârşitul României
luat în rîs de sfârşitori
the greatest risk is not to risk
teologabilă globaligă
Ibsen interzis şi la Iaşi
pe cadavrul armatei sinelui
plan nedreptăţilor cifru
pe istorie de ucişi
depresie de represie
Ibsen baciul moldovean
din peşteră Cleopa on-line
şi-n somn revelaţiile logos
latini prin imperiul germanic
sine respiră în avatar
altarul flutură cununi
coruri din văi curg însorire
cultul sunete în schimbare
şi totuşi prea ne recunoaştem

te-o pârâ şi pe tine
scrierea poeziei
pe mine viziteze-mă
doina învierii
ne-am întâlnit
în cosmogonii
ăi bătrâni cu ăi tineri
nu ne-o mai veni vremea
nu ne-om mai duce pe copcă
nu ka sa ugula pa idim ka rai
nobilul care ştie tainele
va merge în rai
apud Bucurescu
în Tărtăria liberă
te-am văzut şi anul
trecut alb înflorit
te mai văd la anu’ mărule
Chopin Sibelius
alfi din elfi
vikingii noştri
endBeckett
gata de Turku
FinishRomania