marți, 22 august 2017

Adrian Munteanu - Bilantul turneului in SUA si Canada






ORA BILANTULUI

Sintetizez ceea ce a fost implinit in turneul meu de performare poetica pe care l-am incheiat duminica la Ottawa, in capitala Canadei. Asadar:

- aproape trei luni in care am parcurs mii de kilometri pe teritoriul SUA si Canadei;
- 11 recitaluri sustinute in sali sau biserici din Seattle, Vancouver, Toronto, Hamilton, Quebec, Montreal si Ottawa;
- sute de romani americani sau canadieni au aplaudat ridicarea poeziei la rang de spectacol, armonia si emotia comuna degajate din sonetele recitalului FLUTURELE din FANTANA;


- participarea la cea de a 50-a Saptamana Internationala de Cultura Romaneasca de la Hamilton, cu o comunicare, o conferinta si cu recitalul;
- o diploma de MERIT primita la Hamilton si una de EXCELENTA la Montreal;
- cunoasterea si recunoasterea unui mare numar de romani, multi cu realizari remarcabile, istorici si scriitori, profesori si animatori culturali, ziaristi, oameni cu preocupari diverse, dar cu suflet romanesc;
- trei luni sub aura limbii romane devenita regina a manifestarilor;
- trei luni de contributii la recunoasterea filonului comun si a unitatii de simtire si spirit;
- interviuri la trei televiziuni, consemnari ale turneului in toate ziarele si revistele romanesti din Canada;
- articole ample despre calitatea recitalului, ineditul evolutiei si mesajul transmis dincolo de cuvinte;
- zeci de aprecieri laudative, verbale sau scrise, dupa fiecare recital prezentat, fara exceptie;
- trei luni de contributii la conturarea ideii ca Romania exista si e vie, oriunde se afla romani.





   Multumesc tuturor celor care mi-au adresat si imi adreseaza felicitari. Ei sunt oameni obisnuiti, confrati de breasla, persoane care au inteles mesajul si dificultatea aceanui turneu amplu, probabil cel mai extins si consistent intreprins de un scriitor roman, fara sprijinul autoritatilor culturale romanesti, doar cu ajutorul unui sponsor privat fara ajutorul caruia acest turneu nu ar fi putut avea loc si caruia nu voi continua sa-i multumesc.pentru deschiderea catre fenomenul cultural, pentru felul in care a inteles ca reprezint posibilitatile unei generatii intregi.





Sunt fericit pentru ceea ce am putut realiza, si totul intr-o remarca: a fost UN TURNEU FABULOS SI I-AM REPREZENTAT PE ROMANI CU CINSTE !
Doamne ajuta !











"România mare" există la Iaşi.





Va rog sa cititi ...este f. interesant , aflati multe detalii ale monumentului ......
http://www.ziaruldeiasi.ro/stiri/romania-mareexista-la-iasi-stiti-unde-este-desenata-harta--117532.html

"România mare" există la Iaşi.

Ştiţi unde este desenată... Imaginea de mai sus se află în centrul Iaşului, iar harta nu poate fi văzută de la nivelul solului. Doar cei aflaţi la înălţime pot vedea conturul României Mari, în...View



"România mare" există la Iaşi. Ştiţi unde este desenată harta?
28.01.2016

Imaginea de mai sus se află în centrul Iaşului, iar harta nu poate fi văzută de la nivelul solului. Doar cei aflaţi la înălţime pot vedea conturul României Mari, în care Basarabia este parte integrantă.

Imensul "desen", realizat cu pavele roşiatice, se află în Piaţa Naţiunii, din faţa UMF Iaşi.

În centrul hărţii stradale a fost amplasat grupul statuar reprezentând Patria (după chipul reginei Maria) înconjurată de provinciile româneşti (sub forma a trei tinere şi un copil). Alături de cele trei fiice, se poate observa la poalele statuii un copil îngenuncheat ce năzuieşte să se întoarcă la România Mamă, reprezentând pe toţi românii rămaşi în afara frontierelor hotărâte în 1919. Monumentul Unirii din Iaşi, înalt de 5 metri, este un monument de marmură albă, realizat de principesa Olga Sturdza şi inaugurat în anul 1927, la baza Bulevardului Carol. Peste ani, în 1999, monumentul a fost refăcut după fotografii de epocă.
Istoria Monumentului Unirii o găsiţi mai jos, conform wikipedia.com:

Monumentul este format dintr-o piesă centrală (Patria-Mamă) şi patru piese mai mici (semnificând provinciile reîntregite Transilvania, Basarabia şi Bucovina şi românii de pretutindeni rămaşi în afara hotarelor României). A fost demolat în anul 1947 şi reconstruit în 1999, fiind plasat de această data în Piaţa Naţiunii (din faţa Universităţii de Medicină şi Farmacie din Iaşi).


La data de 1 august 1924, principesa Olga Sturdza a adresat o scrisoare către Primăria municipiului Iaşi, prin care îşi exprima intenţia de a dona oraşului Iaşi un monument de marmură simbolizând Marea Unire din 1918.
Soclul monumentului era din piatră – adusă din cariera Corbăul Clujului – şi avea patru laturi, execuţia sa fiind încredinţată antreprenorului bucureştean Leonardo Martinez. Pe latura din stânga au fost săpate următoarele cuvinte: „Dorinţa cea mai mare, cea mai generală, aceea care a hrănit toate generaţiile trecute, aceea care este sufletul generaţiei actuale, aceea care, împlinită, va face fericirea generaţiilor viitoare este unirea! Divanul Ad-hoc al Moldovei, 7 octombrie 1858”.
Pe latura din dreapta figurau cuvintele rostite de Alexandru Ioan Cuza, la 29 ianuarie 1859:„Unirea coroanelor lui Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul este triumful unui principiu mare, care viază cu tărie în inimile românilor: principiul frăţiei româneşti. El ne-a salvat de la pierzanie în trecut, el ne reînvie în timpul de faţă, el ne va duce la bine şi la mărire în viitor. Trăiască frăţia românească! Trăiască principatele române!”


Pe latura din faţă erau săpate cuvintele rostite de către Regele Ferdinand, la 5 decembrie 1918:„Declar pe veci unite în Regatul României toate ţinuturile locuite de români, de la Tisa la Nistru. Prin lupte şi jertfe, Dumnezeu ne-a dat să înfăptuim astăzi aspiraţiile noastre cele mai sfinte. Să consacrăm unirea gândurilor, unirea sufletelor, dar şi unirea în muncă roditoare prin strigătul: Trăiască România Mare, puternică şi unită!”

În sfârşit, pe ultima latură a soclului monumentului (cea din spate) erau înscrise cuvintele Olgăi Sturdza: „Neamului românesc întregit şi Iaşului – leagănul unirilor – închin această lucrare a inimii şi mâinilor mele. Olga I. Sturza. 29 mai 1927”.
Pentru cele patru figuri de copii, sculptoriţa căutase şi găsise chipuri emblematice printre elevele Şcolii Normale „Mihail Sturdza” din Iaşi, deşi gazetarii epocii afirmau că de fapt figuile feminine reprezintă fetele reginei: prinţesele Marioara, Elisabeta şi Ileana, iar copilul din afara grupului (românii din afara graniţelor) era simbolizat de către micul principe Mircea, care murise în anul 1916 la începutul războiului şi rămăsese în mormânt la Bucureşti.
Dezvelirea iniţială pe primul amplasament Monumentul Unirii a fost inaugurat în ziua de 29 mai 1927, la ora 10,15, în prezenţa reginei Maria, a principesei Ileana (fiica regelui Ferdinand I), precum şi a principesei Elena (soţia principelui Carol) cu micul principe moştenitor Mihai (viitorul rege Mihai I al României). Absenţa regelui Ferdinand a fost justificată prin faptul că acesta era grav bolnav, el urmând să moară la 20 iulie 1927. După inaugurarea acestui monument, delegaţia regală a participat la ora 11,30 la dezvelirea Statuii Cavaleristului în atac.
La inaugurarea monumentului, au existat şi opinii care l-au considerat o lucrare nereuşită. Cităm din presa vremii: „... o lucrare culinară de frişcă. Se cunoaşte mâna unei femei. Reprezintă grupul celor cinci dosuri...”
În anul 1947, Comisia de armistiţiu a ordonat distrugerea monumentului din Iaşi ce simboliza revenirea la Patria Mamă a provinciilor româneşti Basarabia, Transilvania şi Bucovina.
La data de 8 februarie 1994, în Sala mare a Primăriei din Iaşi a avut loc şedinţa de constituire a unui comitet de iniţiativă, care a hotărât refacerea monumentului, printre iniţiatori aflându-se primarul Constantin Simirad. Printre cei care au acordat sprijin refacerii monumentului s-a aflat şi urmaşul direct al Olgăi Sturdza, omul de afaceri elveţian Dimitrie Sturdza, împreună cu familia sa, care a devenit ctitor al noului grup statuar.


Între anii 1995-1999, sculptorul Constantin Crengăniş a refăcut monumentul după fotografiile de epocă, cu sprijinul financiar al Primăriei municipiului Iaşi. Soclul a fost refăcut din aceeaşi bucată de marmură cu grupul statuar, spre deosebire de monumentul iniţiat care avea un soclu din piatră. Înălţimea noului monument era de 5,50 metri.
Monumentul Unirii a fost amplasat la 1 decembrie 1999 pe un postament circular din dale de marmură albă şi gri în Piaţa Naţiunii (din faţa Universităţii de Medicină şi Farmacie „Grigore T. Popa” din Iaşi), deoarece pe fostul amplasament se afla din anul 1957 Statuia lui Mihai Eminescu.
Grupul statuar a fost sfinţit de un sobor de preoţi în frunte cu mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei şi Bucovinei, în prezenţa primarului Constantin Simirad şi a prinţului Dimitrie Sturdza.


 Sursa: Prof. Valentina Lupu














Moştenitorul lui Ceauşescu


IN CALEASCA CU REGINA ANGLIEIThe Queen put up with Ceausescu



Moştenitorul secret al lui Ceauşescu
Liviu Iolu



După o investigaţie ce a durat mai bine de un an, l-am găsit şi vi-l prezentăm pe cel mai misterios membru al clanului Ceauşescu. Daniel Valentin Ceauşescu (28 de ani) s-a născut în Bucureşti, în 1981, şi este nepotul direct a lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu. În jurul copilului lui Valentin Ceaşescu şi al Iordanei Borilă s-a păstrat un relativ mister înainte de Revoluţie şi un secret total în ultimii 20 de ani, timp în care a locuit şi a studiat în Statele Unite ale Americii. Este fizician, ca şi tatăl său, şi s-a întors de curând în România ascunzându-şi identitatea şi ferindu-se de expunerea în public.



Spaimele din 1989

Dacă am privi familia Ceauşescu ca pe o dinastie istorică, Daniel Valentin este moştenitorul. De sânge, de nume, de avere. Este primul fiu al lui Valentin, cel mai mare dintre copiii lui Nicolae Ceauşescu.

A trăit aproximativ 18 ani într-o pribegie anonimă impusă de mama sa, Iordana (Dana) Borilă. Acest adevărat autoexil este justificat de Iordana prin spaima că furia poporului, aşa cum au simţit-o urmaşii şi apropiaţii cuplului dictatorial în primul an de după Revoluţie, s-ar putea răsfrânge şi asupra unicului nepot de la acea vreme al lui Nicolae Ceauşescu.

Daniel Valentin avea doar 8 ani în 1989, era şcolar, bunicii tocmai fuseseră împuşcaţi la Târgovişte, tatăl se afla în penitenciar sub acuzaţia de subminare a economiei naţionale, mama primise o citaţie cu o acuzaţie asemănătoare şi se ascundea la prieteni împreună cu el. Din vuietul mulţimii dezlănţuite pe străzi, Iordana Borilă a memorat o „promisiune” înspăimântătoare ce reprezenta o perspectivă îngrozitoare pentru viitorul copilului său: ”Să ajungă să stea într-un orfelinat de-al lui Ceauşescu, să vadă şi el condiţiile în care au stat copiii poporului atâţia ani!”. Plecarea din ţară şi traiul într-o necesară şi asumată discreţie au fost soluţiile găsite pentru a conserva integritatea fizică şi psihică a copilului.


S-au autoexilat în SUA

Traseul complet urmat de cei doi este încă un mister din pricina secretomaniei cu care Daniel, Dana şi Valentin s-au înconjurat în anii ce au urmat. Varianta cea mai plauzibilă, aproape imposibil de verificat în lipsa confirmărilor celor implicaţi, este că au fugit în Israel ajutaţi de academicianul Nicolae Cajal, cu care părinţii Iordanei s-au aflat în relaţii de prietenie. Mama Iordanei, Ecaterina Abraham (devenită Borilă după căsătoria cu liderul comunist de origine bulgară Petre Borila) avea origini evreieşti prin bunicii născuţi în familiile Lote şi Abraham. În aceste condiţii, obţinerea cetăţeniei israeliene pentru urmaşi este posibilă.

Cert este însă că mama şi băiatul au petrecut ultimii ani de „exil” în Statele Unite ale Americii. Daniel Valentin şi-a terminat studiile într-un colegiu din New York, obţinând licenţa în fizică şi filozofie, călcând astfel pe urmele tatălui său care are în spate o carieră lungă de fizician. După terminarea studiilor a revenit în ţară împreună cu mama sa, păstrând discreţia deprinsă în lungul exil. Data întoarcerii în România a celor doi coincide cu trecerea în nefiinţă a Zoiei Ceauşescu (noiembrie 2006). Tot un deces, de data aceasta din familia Mizil, a provocat apariţia în public a Danei şi a lui Daniel.


Seamănă cu unchiul Nicu şi cu bunicul Nicolae

Zidurile bisericii de la Cernica adăposteau, în decembrie 2008, trupul fostului demnitar comunist Paul Niculescu Mizil. Seara, la lumina chioară a lăcaşului, rudele primeau condoleanţe de la prieteni foarte apropiaţi. Intrau, pe rând, oameni care încercau să ocolească astfel zarva înmormântării de a doua zi. Printre aceştia, un tânăr şi o doamnă ale căror discreţie se distingea chiar şi într-o atmosferă de priveghi. „Dana şi copilul!”, tresare Donca Mizil, fosta iubită a lui Nicu Ceauşescu.

Cele două femei îşi zâmbesc şi discută cald, ca două vechi prietene. Descoperă împreună faptul că, imediat după Revoluţie, şi-au ars majoritatea fotografiilor făcute în vremea în care au trăit cu cei doi fii ai lui Nicolae Ceauşescu, ca să nu poată fi folosite drept dovezi împotriva lor. Daniel este îmbrăţişat cu căldură şi i se spune de câteva ori că „are ochii lui Nicu”, unchiul său.


Nu au încredere în oameni

Tânărul, puţin stingher şi copleşit de atmosfera familială, zâmbeşte mult şi vorbeşte puţin. Îşi caută cuvintele, pe care le rosteşte într-o română perfectă, uşor cântată. Ceea ce poate trece drept accent ardelenesc se dovedeşte a fi, de fapt, o pronunţie englezească. Îşi expune ideile privitoare la „socialismul lui Barack Obama” coerent, tranşant, pe alocuri ştiintific. Crede că nu are amintiri clare cu celebrii săi bunici pentru că era mult prea mic în 1989, dar şi pentru că schimbarea mediului la o asemenea vârsta le şterge mai lesne.

Părerile sale despre România trădează o cunoaştere perfectă a trecutului familiei din care face parte şi a perioadei comuniste. Obsesia „telefoanelor ascultate” apare, de mai multe ori, în discuţia cu el, care conţine referiri dese la trecutul României, dar şi la excesele Americii. Îmbrăcat modest, dar nu sărăcăcios, într-o jachetă din piele şi jeans, Daniel pare protejat excesiv de mama sa, care nu-l scapă din ochi şi îi urmăreşte atentă orice vorbă. Câteva trăsături ale feţei sale, o anumită căutătură, o grimasă, te duc uşor cu gândul la Valentin, tatăl său, la unchiul Nicu, ba chiar şi la bunicul Nicolae Ceauşescu.

Dana Borilă îşi arată suspiciunea cu privire la orice discuţie care are legătură cu fiul ei. Refuză politicos cererea unei ulterioare întâlniri, ba chiar şi dezvăluirea adresei de e-mail pentru o încercare mai detaliată de a o convinge să vorbească despre trecut într- un interviu amplu.

Fără încredere în oameni, din cauza „multiplelor dezamăgiri”, mama şi fiul merg doar împreună prin capitala aglomerată, uneori ţinându-se de mână, cu ochelarii de soare păstraţi pe nas aproape de fiecare dată. 
Circulă des cu mijloacele de transport în comun. E posibil ca mulţi bucureşteni să-i fi întâlnit în tramvaiul 40. Odată „îmbarcaţi”, se aşază pe scaunele din spatele vatmanului, pentru a-şi feri privirea de a celorlalţi călători.

În seara geroasă de la Cernica, la insistenţele membrilor familiei Mizil, cei doi au plecat spre casă cu o maşină, şi nu cu autobuzul, aşa cum veniseră. 



A STUDIAT FIZICA ÎN SUA

Urmaşul lui Nicolae Ceauşescu e şomer

Deşi are diplomă de fizician obţinută la New York, Daniel nu şi-a găsit încă un loc de muncă în România. Şi-a dorit să lucreze alături de tatăl său la Institutul de Fizică Atomică, dar nu şi-a depus dosarul la timp, când au fost scoase locuri la concurs.

Din dialogul cu Dana şi cu Daniel reiese că nu vor să-şi facă publică povestea. Unul dintre motivele invocate este că românii încă nu sunt pregătiţi să-i accepte fără să-i judece prin prisma trecutului familiei Ceauşescu. Susţin că s-au întors în România pentru a rezolva „nişte probleme familiale” şi că nu ştiu dacă şi când se mai întorc în Statele Unite ale Americii. Daniel şi-ar dori să urmeze un doctorat peste Ocean. 



MISTER

Nepotul ascuns

Misterul vieţii de azi a lui Daniel Valentin Ceauşescu este, într-un fel, o prelungire a discreţiei care l-a înconjurat chiar de la naştere, din 1981. Despre nepotul lui Nicolae Ceauşescu, născut în 1981, sunt consemnate extrem de puţine date. De exemplu, în arhiva Agerpres, agenţia de presă care avea acces la evenimentele de familie ale cuplului dictatorial, există doar două fotografii în care apare singurul nepot al lui Nicolae şi al Elenei Ceauşescu. Un instantaneu făcut la Neptun, pe plajă, cu Daniel, mama sa, Valentin şi Elena Ceauşescu, şi un altul realizat la Predeal, în care personajele sunt aceeaşi Elena Ceauşescu, împreună cu nurorile Poliana Ceauşescu şi Iordana Borilă. În ambele, Daniel Valentin este consemnat doar cu apelativele „nepotul” sau „fiul”.


LA MARE. Iordana, Valentin, Daniel şi Elena Ceauşescu –
la Neptun, în 1982



ARBORE

Bunicii dinspre mamă, tot comunişti de frunte

Iordana, mama lui Daniel, este fiica lui Petre Borilă (1906-1973), pe care Raportul de Condamnare a Comunismului îl descrie drept „militant comunist născut la Silistra (Bulgaria), al cărui nume adevărat era Iordan Dragan Rusev şi care în anii ’30 a adoptat pseudonimul Borilă.

Potrivit Raportului întocmit de comisia prezidenţială condusă de politologul Vladimir Tismăneanu, Petre Borilă a fost membru PCR din 1924 şi comisar politic în Brigăzile Internaţionale în timpul Războiului Civil din Spania, iar în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a stat la Moscova, unde a colaborat cu Gheorghi Dimitrov (preşedintele Cominternului) şi cu Dimitri Manuilski (cel mai important demnitar sovietic pe lângă Comintern), iar cu Ana Pauker, Vasile Luca, Leonte Răutu şi Valter Roman a conlucrat pentru a forma nucleul care va prelua conducerea PCR după invadarea României de Armata Roşie.

Istoricii comunismului adaugă, în acelaşi document, că Petre Borilă a ştiut cum să stabilească o relaţie apropiată şi cu Gheorghiu-Dej. „În timpul anilor ’50, a participat direct la acţiunile represive organizate de Securitate, împreună cu Dumitru Coliu (alt comunist de origine bulgară) şi Ion Vinţe (János Vincze). De fapt, Borilă a fost implicat în cele mai secrete afaceri politice şi era cunoscut ca o figură distantă şi suspicioasă”.

Mama Iordanei, Ecaterina Abraham-Borilă, a fost - potrivit aceleiaşi surse - o comunistă militantă de origine evreiască, membru al Comitetului Central al PCR (1948-1969), al Biroului Politic (1952-1965), al Comitetului Executiv al CC al PCR (1965-1969) şi vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri (1954-1965).

Vladimir Tismăneanu descrie relaţiile dintre familiile Ceauşescu şi Borilă drept „tensionate”, în special după căsătoria lui Valentin cu Iordana, „eveniment la care Ceauşescu s-a opus cu încăpăţânare”. Această variantă este susţinută şi de Mihaela Ceauşescu (fiica lui Marin Ceauşescu, unul dintre fraţii Dictatorului) care povesteşte în cartea sa că „Nicolae şi Elena au facut front comun împotriva lui Valentin când s-a căsătorit prima dată, cu Dana Borilă. Au fost impotrivă amândoi, la unison”.

De altfel nici celălalt bunic al lui Daniel Valentin, Petre Borilă, nu aproba această căsătorie „datorită faptului că el condamna antisovietismul lui Ceauşescu”. 1930 este anul în care Iordan Dragan Rusev, bunicul dinspre mamă al lui Daniel, a adoptat pseudonimul Borilă.


LA MUNTE. Elena, Daniel, Iordana şi Poliana Ceauşescu - la Predeal, în 1984



AVERE
Moştenirea - câteva tablouri

În afară de nume, moştenirea de care poate beneficia Daniel Valentin din partea familiei Ceauşescu este aproape nesemnificativă. Singura parte de „avere” îi poate reveni din procesul prin care Valentin Ceauşescu a obţinut, în justiţie, câteva obiecte de artă care i-au aparţinut lui şi fraţilor săi până în 1990. De altfel, dintre tablourile cerute de Valentin în instanţă, o mare parte sunt ale Iordanei Borilă, ridicate de procurori din casa acesteia în 1990. Iordana a studiat istoria artei şi, potrivit ei, o mare parte dintre tablourile „confiscate” din casa sa după Revoluţie erau cadouri primite direct de la pictori pe vremea când era studentă. În discuţie se află 42 de tablouri şi 9 obiecte de argint şi porţelan.

Bunurile, mare parte din colecţia familiei Borilă, au făcut recent obiectul unui articol in „New York Times”, unde reporterul îl citează chiar pe Valentin Ceauşescu, dar de care cei în cauză sunt extrem de nemulţumiţi şi consideră că a fost scris cu rea-credinţă.

În ciuda unei hotărâri definitive a instanţei date încă din 1996, doar o mică parte dintre tablourile şi obiectele cerute i-au fost înapoiate lui Valentin, restul fiind încă în posesia Muzeului Naţional de Artă, care invocă mai multe motive ca să nu le returneze şi este acuzat de birocraţie excesivă de către avocaţii lui Valentin. Pretenţia Muzeului Naţional de Artă al României este ca Valentin Ceauşescu să ceară restituirea bunurilor de la Parchet, iar Parchetul, la rândul său, să le ceară de la muzeu.

O altă „moştenire” de care Daniel poate beneficia este marca Ceauşescu, pe care Valentin Ceauşescu şi Mircea Opran (fostul soţ al Zoiei) au înregistrat-o la OSIM încă din ianuarie 2007.



PORTRETE
Tatăl - Valentin Ceauşescu


          S-a născut pe 17 februarie 1948. A urmat Liceul „Petru Groza” şi Facultatea de Fizică până în 1967, când, pentru trei ani, a plecat să studieze la Imperial College din Londra.
          Din 1970 s-a angajat la Institutul de Fizică Atomică, unde lucrează şi în prezent.
          Odată întors de la Londra, s-a căsătorit cu Iordana Borilă, de care a divorţat în 1989.
          În 1995 s-a recăsătorit şi mai are o fată, Alexandra. 



Fiul - Daniel Valentin Ceauşescu


          S-a născut pe 30 mai 1981 şi va împlini în curând 28 de ani.
          Este licenţiat în fizică şi filosofie, studii terminate la un colegiu din New York, potrivit spuselor sale.
          În România nu lucrează încă, deşi i-ar fi plăcut să se angajeze la acelaşi institut de fizică în care este şi tatăl său.
          Îşi doreşte să urmeze un doctorat în Statele Unite ale Americii. 



Mama - Iordana (Dana) Borilă


          S-a născut pe 20 iunie 1946. A studiat istora artei şi apoi a lucrat ca muzeograf la Muzeul de Artă.
          Cu puţin timp înainte de Revoluţie, în primavara anului 1989, a divorţat de Valentin Ceauşescu, iar în 1990 a fugit din ţară împreună cu fiul, mai întâi în Israel, apoi în SUA.
          După ce a revenit în România, a lucrat pentru Comunitatea Evreiască din Bucureşti până când a ieşit la pensie.




EVZ INCOGNITO. Daniel Ceauşescu şi Iordana Borilă
se feresc de privirile indiscrete ale bucureştenilor,
purtând ochelarii de soare aproape la fiecare ieşire în oraş